de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
„Îngerii aşteaptă ca sufletele să iasă din legătura trupului, ca luându-le să le ducă la locul care le este sortit”, spune Sfântul Grigore de Nyssa, în timp ce Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că, „la ieşirea din trup, sufletul, nevăzut de ochii cei trupeşti, este luat de îngeri”. Dar unde se duce sufletul după ce se desparte de trup? Ce reprezintă vămile văzduhului și când are loc judecata? Sunt acestea reale sau doar un mit? Sunt cele mai importante întrebări la care un creștin-ortodox caută un răspuns.
24 de tribunale
Chiar dacă scrierile Sfinților Părinți nu amintesc un anumit număr de vămi ale văzduhului pe care sufletul trebuie să le treacă pentru a ajunge la Dumnezeu, toți afirmă la unison că „duhurile răutății care sunt în văzduhuri” încearcă din răsputeri să prindă sufletul celui trecut în neființă și să-l împiedice să ajungă unde îi este locul. Ce sunt însă aceste vămi ale văzduhului? Din scrierile vremii rezultă că tot spațiul dintre Cer și Pământ este împărțit în 24 de tribunale, care corespund unui anumit grup de păcate pe care cel trecut în lumea drepților le-a săvârșit cât timp a fost pe Pământ. Potrivit Sfântului Ioan Letsvithnik, dar și scrierilor bisericești în care se consemnează relatarea Sfintei Teodora cu privire la descrierea ordinii în care vămile se succed, duhurile rele acuză sufletul nu numai de păcatele de care este vinovat, ci și de acelea pe care nu le-a comis. De asemenea, atât Sfântul Ioan Gură de Aur, cât și Sfântul Macarie Egipteanul interpretează vămile văzduhului ca fiind încercări ale demonilor de a ataca sufletul celui adormit, folosindu-se de vulnerabilitatea acestuia față de păcat și descriu aceste tribunale ca fiind o formă de curățare a sufletului.
Sufletul, tras în jos sau mântuit prin propriile virtuți
Mărturii se mai găsesc şi în Canonul Mântuitorului şi al Născătoarei de Dumnezeu la despărţirea sufletului de trup: „Ajută-mă să trec fără împiedicare din pământul acesta, dinaintea stăpânitorului aerului, a vrăjmaşului, păzitorul căilor înfricoşate şi neîmblânzitul ispititor” (Cântarea a 4-a), „Ajută-mă să scap de duhurile barbare, să ies din profunzimile (vămile) aeriene, spre a mă înălţa la Cer, unde te voi preamări în veci, o, Maica lui Dumnezeu” (Cântarea a 8-a), „Când va veni vremea să mor, izgoneşte departe de la mine pe cârmuitorul cel amar al vameşilor şi stăpânitorul pământului”. Cea mai detaliată şi sistematică descriere a vămilor văzduhului se găseşte într-o viziune a lui Grigorie al Traciei, despre care se crede că datează din secolul al X-lea. La fiecare vamă, demonii învinuiesc sufletul de păcatul respectiv, acuzându-l şi de lucruri cu care l-au ispitit fără ca acesta să cedeze sau de păcate pentru care omul s-a pocăit. În acel moment se crede că îngerii, îndeosebi îngerul păzitor, vorbesc în numele învinuitului, descoperind minciuna demonilor şi arătând că sufletul nu trebuie să mai plătească pentru acestea și este condus spre următoarea vamă. Dacă o persoană are păcate nemărturisite şi nu a făcut destule fapte bune sau dacă nu este sprijinită de rugăciunile celor rămaşi în viaţă pentru a putea „plăti” vămile, demonii vămii respective prind sufletul şi îl duc în iad până la Judecata universală.
Păcatele făcute prin cuvânt
Cuvinte deșarte? Insulte? Obscenități? Jigniri? Luarea în râs a lucrurilor sfinte? Despre toate aceste fapte sufletul va fi întrebat chiar la prima vamă. La cel de-al doilea tribunal, cel al minciunilor și al încălcării jurămintelor, vor fi cercetate nu doar înșelătoriile sau păcălelile, ci și făgăduințele făcute Domnului, luarea numelui Său în deșert, dar și ascunderea de păcate la spovedanie. Dacă în viață ați reușit să nu-i umiliți pe cei din jur, să nu-i batjocoriți și mai ales să nu uitați de propriile greșeli, cu siguranță sufletul dumneavoastră va trece cu bine prin cea de-a treia vamă, cea a calomniei. La fel de importante sunt și toate formele de gastrolatrie, desfătările, îmbuibarea, beția, lipsa postului, uitarea rugăciunii înainte și după masă, păcate pentru care orice suflet va da socoteală la cea de-a patra vamă a văzduhului, cea a lăcomiei. Nu leneviți, nu furați, pe ascuns sau pe faptă, și nu iubiți banii. Acestea sunt învățăturile Sfinților Părinți, care trebuie luate în seamă atât cât timp sunteți pe Pământ, pentru că va trebui să le explicați când veți trece prin cea de-a cincea vamă (a lăcomiei), a șasea (a furtului) și a șaptea (a zgârceniei și a iubirii de arginți).
Vanitatea, iubirea și lauda de sine vor trebui explicate
A opta vamă este cea a cametei, unde vor fi cercetați toți cei care s-au ocupat de cămătărie, iar atunci când sufletul va ajunge la cea de-a noua vamă, cea a nedreptății, va fi obligat să răspundă de ce a mituit, a judecat nedrept, a asuprit săracii, văduvele și orfanii, a oprit plata angajaților sau și-a defăimat părinții. Dacă a zecea vamă este cea a zavistiei, odată ajuns la cea de-a 11-a, sufletul va fi cercetat pentru mândrie, lauda de sine și obișnuința păcatului, urmând să dea socoteală pentru mânia din timpul vieții la vama a 12-a. Cât de mult a pomenit un suflet răul va fi demonstrat odată cu intrarea în vama a 13-a, în timp ce în fața celui de-al 14-lea tribunal, acesta va vorbi despre unul dintre cele mai mari păcate: cel al uciderii nu doar sufletește, ci și trupește.
Războiul din sufletul creştinului în timpul vieţii
Toate formele de magie care includ vrăjitoria vor trebui explicate la vama numărul 15, iar cele de desfrânare trupească, dar și privirile și atingerile la următoarea vamă, cea a curviei. Sufletul dumneavoastră va da explicații la vama a 17-a pentru preacurvie, urmând ca tribunalul 18 să decidă cât de grav a fost păcatul incestului, homosexualității și altor perversiuni. Orice probleme ați avea în viață, nu vă îndoiți în credință și faceți milostenie! Nu uitați că sufletul va da socoteală la vămile 19 și 20! Odată ajuns la vama 21, sufletul se va târgui pentru păcatul idolatriei, iar tribunalul 22 va avea în vedere un alt păcat: cel al sulemenirii. Penultima vamă înainte ca sufletul să ajungă în fața Domnului este cea a fumatului, urmând ca la tribunalul 24 să fie judecat păcatul cumpărării și vinderii harului preoțesc. Întâlnirea cu vămile după moarte este partea hotărâtoare și ultima, a războiului întreg, purtat de sufletul fiecărui creștin de-a lungul zilelor vieţii sale. Dar hotărârea definitivă de a fi rușinat se va da la Judecata de Apoi, înaintea Judecătorului Atoatevăzător…