de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea
Între multele reprezentări iconografice ale Preacuratei Fecioare, una se remarcă într-un mod inedit, arătând locul pe care-l ocupă Maica Domnului nu doar în viața liturgică, ci și în existența oamenilor. Este vorba despre icoana cu două fețe, făcătoare de minuni, pe o parte regăsindu-se Fecioara Maria, iar, pe cealaltă, scena Judecății de Apoi, de dimensiuni impresionante (înaltă de 1,50 metri, lată de 1,10 metri, având o greutate de 8 kilograme), adevărată comoară a Mănăstirii Dintr-un Lemn, din comuna Frâncești, una dintre cele mai cunoscute așezări monahale din țară. Icoana este cinstită atât pentru vechimea și măiestria cu care este lucrată, cât mai ales pentru nenumăratele minuni pe care le săvârșește.
Găsită în trunchiul unui stejar din zonă
„Unele icoane sunt vindecătoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducătoare de ploi binecuvântate și protectoare ale mănăstirilor și familiilor credincioase. Fără îndoială, toate icoanele sunt făcătoare de minuni și ajutătoare credincioșilor. Dar unele poartă o harismă specială, pe care o simte numai cel care se roagă mult și cu lacrimi în fața sfintelor icoane”, spune arhimandritul Ioanichie Bălan. Se spune că orice călător care poposește la sfânta Mănăstire Dintr-un Lemn găsește o pace sufletească și o bucurie ce nu pot fi descrise în cuvinte. Motivul? Icoana cu două fețe, inima sfântului lăcaș. De altfel, mănăstirii i-a fost atribuit acest nume tot datorită Icoanei Maicii Domnului, care a fost găsită în scorbura unui bătrân stejar secular atât de mare, încât tradiția spune că ar fi putut fi cuprins de șapte persoane cu brațele întinse și din materialul căruia a fost ridicată bisericuța. Cel care a găsit icoana a fost un pustnic care s-a nevoit prin acele locuri. În urma descoperirii icoanei, acesta a auzit o voce din interiorul acesteia: „Dorinţa mea este ca tu să zideşti aici, din acest copac, o mănăstire”.
Realizată după modelul aparținând Sfântului Apostol Luca?
La început s-a văzut doar chipul Preacuratei Fecioare, dar ulterior cercetările au scos la iveală faptul că icoana este pictată pe ambele părți, pe un singur lemn - un alt motiv pentru care mănăstirea a primit numele. Cât privește autorul acestei icoane sau anul pictării acesteia, nu se cunosc date cu exactitate. În anul 1929 însă, renumitul profesor Andrei Grabor, de la Universitatea din Strassbourg, a făcut o vizită la mănăstire și, studiind icoana, a afirmat că aceasta ar fi putut fi zugrăvită în secolul al IV-lea, la Mănăstirea Theothokos, din Grecia, după modelul aparținând Sfântului Apostol Luca, același care a pictat-o pentru prima dată în icoană pe Fecioara Maria. La rândul său, profesorul I.D. Ștefănescu a spus că icoana e posibil să fi fost pictată pe la jumătatea secolului al XVI-lea, iar istoricul de artă A.M. Muzicescu crede că aceasta ar fi fost lucrată la Bizanț sau la Muntele Athos, după un model mai vechi, înainte de anul 1453.
Tehnică de execuție specifică unui atelier bizantin
După ce icoana a fost restaurată, a fost reexpusă în mănăstire la 15 noiembrie 2008, și, pentru prima dată în România, s-a hotărât protejarea acesteia de factorii de microclimat - umiditate excesivă, variații de umiditate și alți factori de degradare. Astfel, icoana a fost montată într-o vitrină realizată de aceiași specialiști care au proiectat un sistem similar și pentru Mona Lisa lui Leonardo da Vinci, precum și în alte muzee importante din lume. Dacă se estimează că Judecata de Apoi ar fi fost zugrăvită printr-o tehnică provenind din cultura sârbească, înfățișarea Maicii Domnului corespunde unei tehnici de execuție specifică unui atelier bizantin, fiind opera unui pictor care a folosit o particularitate întâlnită la Constantinopol: scrisul în greacă de pe veșmântul Preacuratei, un fragment din Psalmul 44, care apare ca influență a poeziei liturgice în pictura paleologă.
Lăcaș de închinare pentru aviatori și pentru marinari
Multă vreme s-a crezut că Mănăstirea Dintr-un Lemn, un adevărat tezaur al Ortodoxiei, a fost ridicată de Matei Basarab, întrucât acesta este înscris în pomelnicul sfântului lăcaș, iar chipul său și al Elenei Doamna apar zugrăvite în pridvor pentru nenumăratele danii acordate. Însă adevăratul ctitor al bisericii este un influent și un înstărit boier al vremii, Preda Brâncoveanu. Mănăstirea este înconjurată de un cimitir unde-și dorm somnul de veci măicuțele care prin truda lor au lăsat moștenire acest loc sfânt. La ieșirea din biserică se găsește și mormântul lui Paul Teodorescu, general în Ministerul Aviației și al Marinei, care în perioada anilor 1938-1940 a făcut importante restaurări. De atunci, mănăstirea este declarată lăcaș de închinare pentru aviatori și marinari. De altfel, generalul și-a petrecut ultimii ani din viață în sfântul lăcaș, ca un adevărat apărător al Ortodoxiei. Un alt mormânt important este cel al părintelui Iosif Rusu, duhovnicul maicilor, în perioada secolului al XX-lea, a cărui viață este scrisă în Patericul românesc.
Minuni consemnate în scris
Mare parte dintre incredibilele minuni pe care icoana le-a făcut au fost consemnate în scris, altele sunt mărturisite de credincioși, dar cu siguranță sunt mult mai multe cele pe care le-a trăit fiecare în parte. O minune care a rămas în istoria mănăstirii este cea trăită de doamna Păuna, soția lui Ștefan Cantacuzino, cea care a complotat la moartea Sfinților Brâncoveni. În anul 1714, aceasta a venit la slujbă chiar de Praznicul Adormirii Maicii Domnului, iar la finalul Sfintei Liturghii a avut o adevărată criză de nebunie, țipând în toată biserica. Ulterior, după ce a fost condusă în chilia stareței, Păuna a declarat că a văzut în icoană, ca într-un film, întreaga scenă de decapitare a Brâncovenilor. Momentul omorârii acestora, cu un ceas înainte de prânz, coincide cu ora la care doamna Păuna și-a pierdut mințile pentru puțin timp.
Există tradiţia ca, pe drumul ce urcă la biserică, pelerinii să lase în trunchiul stejarilor seculari monede şi bileţele cu dorinţe, aşteptând săvârșirea minunilor