de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu
Pe culoarele de la mezaninul Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca, în vacarmul unui permanent du-te-vino al medicilor, asistentelor şi pacienţilor, se află o bisericuţă nu mai mare decât un salon. Odată trecut pragul uşilor din lemn sculptat, atmosfera de linişte şi de pace se instalează în locul agitaţiei obişnuite unui spital în care vieţile depind de intervenţii la secundă. Capela împlineşte anul acesta 20 de ani de existenţă şi a primit hramul Sfântului Gheorghe, iar de curând şi pe cel al Sfântului Luca, în lăcaş găsindu-se chiar şi moaştele acestui doctor fără de arginţi. Radu Ţincu (foto), medic primar la Terapie Intensivă - Toxicologie, este unul dintre cei care au dorit şi au făcut demersurile pentru reamenajarea acestui loc de rugăciune în spital şi a acceptat să ne vorbească într-un interviu despre ce l-a determinat să iniţieze un asemenea demers.
„La Terapie Intensivă suntem martorii multor miracole”
- Cum a venit preocuparea pentru modernizarea capelei spitalului?
- Am plecat simplu, de la o realitate pe care toţi ar trebui să o acceptăm: nu există medicină fără Dumnezeu. Cred că prezenţa lui Dumnezeu nu poate fi mai evidentă decât într-un spital, şi nu poate fi mai evidentă decât într-o secţie de Terapie Intensivă, unde lupta dintre viaţă şi moarte este zilnică, unde noi, medicii, suntem martorii acestei lupte şi unde doar indiferenţa ne face să nu vedem prezenţa lui Dumnezeu în activitatea noastră zilnică. Dumnezeu este prezent printre noi, dar acel tumult al vieţii ne face să nu-l mai vedem. Dacă ne-am retrage un pic şi am privi într-un mod obiectiv şi cu sufletul liniştit ceea ce se întâmplă la Reanimare şi cum anumiţi pacienţi, în mod miraculos, revin, inexplicabil ştiinţific, sau care au anumite experienţe pe care ni le povestesc atunci când se refac, am înţelege altfel lucrurile. Toate aceste experienţe ar trebui să ne confirme încă o dată, dacă nu eram convinşi până la momentul ăsta, că Dumnezeu este prezent printre noi.
- Este o modalitate de a-l aduce pe Dumnezeu mai aproape de pacienţi?
- Capela trebuie să fie un punct esenţial în viaţa spitalului pentru că, în primul rând, aduce alinare pacienţilor internaţi, care pot merge la capelă pentru a se ruga. Chiar şi prezenţa preotului în saloanele unde aceştia sunt cazaţi reprezintă o alinare şi mulţi dintre ei cer să aibă această consiliere spirituală în momentele de boală. Foarte important, preotul şi capela reprezintă o alinare şi pentru aparţinători. Trebuie să ne gândim că sunt pacienţi în stare foarte gravă, care se luptă pentru viaţa lor, şi aparţinătorii au nevoie de un loc unde să se reculeagă şi unde să poată să aibă o comunicare cu Dumnezeu.
- Care sunt modernizările capelei, cele pe care le-aţi iniţiat dumneavoastră?
- Eu m-am ocupat de mobilier şi de catapeteasmă. Capela a fost amenajată în acest spital la iniţiativa managerului de atunci, din 1998, doctorul Bucur, iar mai mulţi medici au sprijinit acest demers. Un alt medic a realizat pictura din interior. A fost un efort comun şi făcut cu mare drag.
„Moaştele Sfântului Luca au fost aduse aici din Ucraina”
- Mergeţi des la această capelă?
- În trecut mergeam şi de mai multe ori pe zi, dar în ultima perioadă, când birocraţia ne-a copleşit pe toţi, e destul de greu să merg acolo la fel de des, dar legătura mea cu această capelă este permanentă pentru că moaştele Sfântului Luca se află în capelă.
- Când şi cum au fost dăruite capelei moaştele Sfântului Luca?
- Au fost aduse de mine împreună cu preotul de la acea vreme al spitalului, din Ucraina, printr-o iniţiativă proprie a noastră.
„Capela s-a realizat exclusiv din donaţii şi din banii unor medici care au dorit să contribuie”
- Cum i-aţi convins pe ucraineni să vă dea părticele din moaştele Sfântului?
- Surprinzător, au fost extrem de amabili şi au răspuns foarte prompt. Mai prompt decât ne-am fi aşteptat. Am depus o cerere din partea spitalului în numele unui grup de medici şi al preotului din spital plecând de la ideea că Sfântul Luca este doctor şi este un sfânt tămăduitor, şi ne-am gândit că aveam astfel şi un medic care putea să realizeze un model pentru doctorii din spital, dar şi un tămăduitor pentru cei care suferă şi au nevoie de ajutorul lui. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că Sfântul Luca a fost prigonit şi nu şi-a putut desfăşura activitatea medicală decât pe o perioadă scurtă şi ne-am gândit că ar fi o bucurie şi pentru el să se reîntoarcă într-un spital şi să ajute oamenii, să realizeze vindecări. Am depus acea cerere şi după 10-12 zile de la trimiterea ei în Ucraina a venit şi răspunsul, care a fost favorabil, motiv pentru care a trebuit să ne mobilizăm foarte repede şi să mergem să ridicăm moaştele. Le-am adus şi sunt aici de câţiva ani buni. Cred că în primăvara anului 2012 le-am adus.
- Nu aţi avut opoziţie printre medici pentru iniţiativa acestei capele din spital?
- Nu, cel puţin în faţă, din lipsă de curaj. Probabil că au fost şi voci care s-au împotrivit considerând că nu aduce niciun fel de utilitate, dar fac o importantă precizare: nu s-a utilizat niciun ban public pentru asta, toate au fost fonduri private pe care le-am adus prin contribuţiile noastre personale sau prin contribuţiile anumitor persoane care au dorit să ajute spitalul sau să aducă aceste moaşte. Din punctul de vedere al costurilor, ele au fost suportate exclusiv de persoane private.
„Vom sărbători hramul la 11 iunie“
Preotul de caritate Ciprian Hangu, de la capela Spitalului Floreasca, ne-a destăinuit istoricul acestui aşezământ.
- Cum s-a reuşit amenajarea unui astfel de lăcaş asemeni unei mici bisericuţe într-o clădire de spital?
- În urmă cu mai bine de 20 de ani, aici era bufetul spitalului, iar prin intervenţia câtorva medici s-a obţinut aprobarea pentru amenajarea acestui aşezământ. A fost adus mobilierul, s-au realizat picturile, iar în 1998, la 27 decembrie, de Sfântul Ştefan, a fost sfinţită capela. A primit hramul Sfântului Gheorghe, iar de curând, după ce au fost aduse şi moaştele Sfântului Luca al Crimeei, s-a adăugat şi acest hram, a cărui prăznuire se face la 11 iunie.