de Carmen Ciripoiu şi Alexandru Brădescu
L-a văzut pe „Domnul Iisus și asta mi-a dat putere” și s-a întărit de-a lungul vieții practicând Rugăciunea inimii și răspândind importanța acesteia în bisericile și mănăstirile din toată țara. A trecut prin anii grei ai ateismului feroce, fără să-și piardă credința, și a recunoscut că în acea perioadă „am plâns cu amar”. Unul dintre cei mai înduhovniciți călugări pe care i-a avut vreodată România, părintele arhimandrit Mina Dobzeu, a plecat la Hristos, la 7 iunie 2018, lăsând în urmă un gol imens…
Veteran de război al Armatei Române
Basarabean de obârșie și plin de râvnă duhovnicească, părintele Mina Dobzeu a văzut lumina zilei la 5 noiembrie 1921, în satul Grozești, județul Lăpușna din Republica Moldova. La doar 13 ani, a intrat ca frate de mănăstire la Hâncu, unde a rămas până în anul 1938. Ulterior, a fost trimis la Mănăstirea Căldărușani, iar timp de doi ani și-a făcut ucenicia în acel lăcaș sfânt, învățând sculptură bisericească. În anul 1940, Mina Dobzeu a decis să se întoarcă acasă, dar rușii pustiiseră toate mănăstirile ținutului. În perioada războiului, a luptat pe front, la început la Timișoara, apoi în Ungaria, devenind veteran al Armatei Române. După terminarea războiului, a urmat patru ani cursurile Școlii de Cântăreți de la Constanța, apoi cinci ani Seminarul Teologic la Mănăstirea Neamț și alți patru ani Facultatea de Teologie din București. A fost tuns în monahism în anul 1946 la Schitul Brădicești din Episcopia Hușilor și hirotonit ierodiacon în anul 1948. Întrucât a militat împotriva Decretului 410/1959, privind desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal, părintele Mina Dobzeu a fost arestat timp de 11 luni (1948-1949) și închis atât la Galați, cât și la Jilava, Gherla și colonia de muncă din Delta Dunării. „Când am văzut umbra lui Antihrist prima dată, întunericul care mă înspăimânta, plângeam... Al doilea, când m-au scos din mănăstire și m-au dat afară... Am plâns cu amar... Am plâns și când m-au lovit securiștii, niște bandiți antihriști... M-am angajat la o luptă cu Antihristul și l-am dat pe față. M-am luptat cu dracul, am luat bătăi, zeci de bătăi! (…) M-a întărit și m-a apărat Domnul! Lupta a fost grea. Și acum lupta e grea. Bătăi... bătăi... atâtea bătăi, că acuma nu mai văd cu ochii. Eu l-am văzut pe Domnul Iisus! Asta mi-a dat putere. Am văzut și Duhul Sfânt, planând deasupra țării, și am știut că o să ne apere de ceva, poate de o boală, sau de o foamete, sau de vreun război. L-am văzut pe Domnul Iisus de o frumusețe rară!”, a declarat părintele într-un interviu.
L-a botezat în credinţa ortodoxă pe cărturarul Nicolae Steinhardt
Întâlnirea dintre călugăr și cărturarul Nicolae Steinhardt, proaspăt arestat pentru refuzul de a depune mărturie împotriva lui Nicolae Noica din celula 18 de la Jilava, și-a pus amprenta definitiv asupra vieții celor doi. De altfel, Steinhardt a imortalizat acea întâlnire incredibilă în paginile cărţii „Jurnalul fericirii”: „Eram sigur că nu voi rezista 12 ani şi că voi muri în puşcărie. Nu voiam să mor nebotezat. Domnul din nou mi-a venit în ajutor. În prima celulă în care am intrat la Jilava, primul om care mi-a vorbit a fost un ieromonah basarabean, Mina Dobzeu: de îndată ce i-am destăinuit dorinţa mea, nu a stat mult pe gânduri. Acolo, la Jilava, în camera 18 de pe secţia a doua (unde în două rânduri cursese sânge), am primit Sfântul Botez. (…) Botezul, hotărât pentru ziua de 15 martie 1960, are loc aşa cum stabilisem. Părintele Mina alege momentul pe care-l socoteşte cel mai potrivit: la întoarcerea «de la aer», când caraliii sunt mai ocupaţi, când agitaţia e maximă. (…) Doi dintre deţinuţi, complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. (…) La repezeală - dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desluşită - părintele Mina rosteşte cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă în cap şi pe umeri conţinutul ibricului (căniţa e un fel de ibric bont) şi mă botează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul şterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid. (…) (Dacă voi ajunge să scap din închisoare cu bine, urmează, pentru taina mirungerii, să mă prezint la un preot al cărui nume îmi este dat de părintele Mina; numele acesta aveam să-l uit şi apoi să mi-l reamintesc)”. După eliberarea din închisoare în anul 1964, Nicolae Steinhardt și-a consolidat statutul de convertit, iar în 1980 a luat drumul mănăstirii, devenind monahul Nicolae de la Rohia.
A fost zece ani stareţ la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși
A ieșit din închisoare în 1964, iar din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, al cărei stareț a fost între anii 1978 şi 1988. De parcă toate chinurile din închisoare nu au fost de ajuns, în anul 1988, părintele Mina Dobzeu a fost din nou arestat, de data aceasta pentru opt luni, pentru „răzvrătire” şi „uneltire împotriva siguranţei statului”, de fapt pentru protestele sale materializate în șapte scrisori adresate direct lui Nicolae Ceauşescu, cu privire la morala poporului român şi la ateismul adus de comunism.
A scris cărți, pe care le-a împărțit gratis credincioșilor
În marea sa dragoste pentru credincioși, tineri și preoți, părintele Mina Dobzeu a lăsat pentru posteritate 12 cărți, printre care amintim: „Am fost duhovnicul lui Ceaușescu”, „Rugăciunea lui Iisus. Unirea minții cu inima și a omului cu Dumnezeu”, „Rugăciunea inimii pentru toți”, „Smerita cugetare. Rugăciunea lui Iisus pentru începători”, „Unde merge Biserica, unde merge lumea...”, „Apocalipsa - planul de salvare a lumii în 7 etape”. De-a lungul vieții, este cunoscut faptul că acesta le-a distribuit gratuit în țară, considerând că face parte din misiunea sa. Într-un interviu, Mina Dobzeu a afirmat că după trecerea sa în neființă va fi publicată o nouă carte: „Am făcut un fel de studiu, în manuscris, care conține lucruri pe care le-am destăinuit, într-un circuit pe care l-am făcut prin țară, mai multor ierarhi de-ai noștri. Când am ajuns la Craiova, i-am dat Mitropolitului Teofan o carte, în manuscris, cu menirea ca el s-o publice numai după moartea mea. Numai după moartea mea, atât”.
Slujbele sale de exorcizare au fost renumite în toată Moldova
De-a lungul vremii, slujbele de exorcizare săvârșite de părintele Mina Dobzeu, renumite în toată Moldova, au tămăduit de boli și de suferințe mii de credincioși. Oamenii spun că arhimandritul avea o putere atât de mare, încât simțea „cu duhul” dacă persoana aflată în fața sa a păcătuit sau nu. Când părintele, ale cărui „vedenii” au fost socotite adevărate profeții divine, binecuvânta cu mâna sa dreaptă, „Ajutor de la Domnul, Cel care a făcut cerul și pământul”, părea luminat de o bunătate nepământească. Călugăr misionar, părintele Mina Dobzeu a răspândit în mănăstiri din întreaga țară Rugăciunea inimii, despre care a spus că este „rugăciunea cea mai înaltă, e rugăciunea pustnicului, adresată Domnului nostru”. Cele mai puternice viziuni și revelații, arhimandritul le-a avut la Schitul Brădicești, „când mi-am dat seama că însuși Dumnezeu mă lumina cu harul său și îmi vorbea mereu, prin arătări și vise, despre vremurile grele ce vor veni peste poporul nostru”. După o viață întreagă trăită în dragoste față de Hristos, părintele Mina Dobzeu a trecut la ceruri la vârsta de 96 de ani, în mica sa chilie de la Catedrala Episcopală Huși.