de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
Buni cunoscători ai sufletului omenesc și mari nevoitori creştini, Sfinții Petru și Fevronia au arătat că iubirea este treapta cea mai înaltă a curăţirii de patimi şi că ea vine după dobândirea altor virtuţi, ca răbdarea şi blândeţea. Model de căsătorie creștină, aceștia au fost canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia în anul 1552, fiind numiți ocrotitori ai familiei, în mod special ai tinerilor proaspăt căsătoriți. Sfinții Petru și Fevronia sunt cinstiți în fiecare an la 25 iunie (ziua adormirii în Domnul) și la 23 iunie (soborul Sfinților din Vladimir).
I-a unit o dragoste imensă
Este viața de familie o cale spre sfințenie? Cu siguranță, da. Iar atunci când o căsnicie este zguduită de vânturile puternice ale necazurilor, nu trebuie să vă îngrijorați. Pentru că Sfinții Petru și Fevronia răspund grabnic celor care se roagă pentru pacea și liniștea familiei. Pentru că dragostea este legea Domnului și nu are definiții. Ca și iubirea imensă care i-a legat pe Petru și Fevronia. O dragoste care a părut să nu aibă logică omenească, mergând către ceva nepământesc. O rugăciune la Sfinții Petru și Fevronia luminează ca flacăra iubirii și veți învăța să bateți la ușa adevărului, în timp ce toate relele vor fi conduse departe de inimă. Greu de imaginat ca alți sfinți să fi crezut cu mai multă tărie decât Petru și Fevronia că dincolo de timp nu este decât iubire și că nimic nu poate distruge puterea acesteia. Nici măcar moartea…
Fiica unui prisăcar, vestită tămăduitoare
Povestea lui Petru a început în jurul anului 1203, când acesta, cneaz din ținutul Murom, a devenit domnitor peste cetate după moartea fratelui său. La scurt timp de la instalarea sa pe scaun, Petru s-a îmbolnăvit grav de lepră și toate strădaniile tămăduitorilor din acea vreme să-l ridice din patul suferinței s-au dovedit inutile. În agonia sa, acesta a visat într-una dintre zile că fiica unui apicultor îl poate vindeca. Fiind convins că acesta a fost un semn al Domnului, cneazul și-a trimis emisarii la locul indicat în vis, iar curtenii au adus-o pe Fevronia, o fecioară smerită și evlavioasă, dar mai ales înțeleaptă, care a cunoscut foarte bine proprietățile plantelor, cu ajutorul cărora a vindecat mulți alți bolnavi de-a lungul vremii. Ajutorul oferit de natură i-a fost de folos și în cazul lui Petru, pe care l-a tămăduit de boala de care acesta a crezut că nu va mai scăpa niciodată. În tot timpul pe care l-au petrecut împreună, evlavia, virtutea și înțelepciunea de care a dat dovadă Fevronia l-au făcut pe Petru să se îndrăgostească de ea și să-i promită că se vor căsători.
I-au adăpostit pe pelerini, i-au hrănit pe cei flămânzi
Om de cuvânt, cu sufletul plin de iubire, Petru a făcut pasul decisiv după ce s-a însănătoșit pe deplin și și-a unit destinele cu aleasa inimii sale. Un gest care i-a atras antipatia tuturor boierilor din cetate, care, influențați, la rândul lor, de soții, au respins-o pe Fevronia din cauza originilor sale și aproape că l-au obligat pe cneaz să-și găsească o femeie de același rang cu el. Imensa iubire pe care i-a purtat-o Fevroniei l-a determinat pe Petru să renunțe la putere și la bogății și să plece în exil cu soția sa. N-a durat însă mult de la plecarea celor doi tineri căsătoriți că mânia Domnului s-a abătut asupra orașului Murom. Îngrozit de ceea ce s-ar putea întâmpla, poporul a cerut ca Petru cneazul și cneaghina Fevronia să revină în cetate. După întoarcere, Petru și Fevronia s-au dăruit în totalitate slujirii aproapelui, ajutând foarte mulți oameni cu daruri și cu rugăciuni, făcând multe milostenii și tămăduiri. Ei și-au tratat toți supușii ca și cum ar fi fost propriii lor copii: i-au adăpostit pe pelerini, i-au hrănit pe cei flămânzi, i-au îmbrăcat pe cei goi și i-au ajutat pe săraci în toate necazurile vieții lor.
Au cerut să-și doarmă somnul de veci în același mormânt
Când au ajuns la anii bătrâneții, Petru și Fevronia au înălțat multe rugăciuni Domnului, implorându-L să moară împreună. De asemenea, cei doi au cerut să fie înmormântați în același mormânt, în același sicriu, în aceeași zi. Ulterior, au decis să se călugărească și au mers împreună să ia voturile monahale. Astfel, cneazul Petru a devenit călugărul David, iar cheaghina Fevronia a fost numită de atunci Eufrosina. Domnul i-a ascultat, iar cei doi au trecut la dreapta Sa la 25 iunie 1228. În aceeași zi și la aceeași oră, așa cum le-a fost ultima dorință.
Şi-au unit trupurile într-un sicriu de piatră
După moartea lor s-a crezut că nu este creștinește ca un călugăr să fie îngropat în același sicriu cu o călugăriță. Chiar dacă aceștia au fost în viață soț și soție. Astfel, trupul lui Petru a fost așezat în Catedrala Nașterea Maicii Domnului, care se află în interiorul orașului Murom, iar cel al preaiubitei sale soții în Biserica Înălțării Sfintei Cruci, care se găsește în afara zidurilor orașului. În dimineața zilei următoare, însă, a avut loc o minune care i-a uimit pe toți credincioșii: trupurile celor doi au fost găsite împreună, într-un sicriu de piatră, pe care de altfel aceștia l-au comandat încă de când trăiau. Oamenii nu au înțeles semnul divin și din nou au așezat trupurile în sicrie separate, dar, pentru a doua oară, acestea au fost găsite împreună, în același sicriu de piatră. Din acel moment nimeni nu a mai avut curajul să se atingă de trupurile lor sfinte, care au rămas întru eternitate în mormântul din Catedrala Nașterea Maicii Domnului, din Murom.