de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu
Bisericile și capelele creștine ale lumii sunt la fel de diverse ca și oamenii care le-au edificat. Străvechi sau moderne, unele dintre ele fascinează prin faptul că ies, într-un fel sau altul, din tiparele locurilor obișnuite de rugăciune.
„Saint Ursula” și mozaicul din rămășițe umane
Cel mai mare mozaic din rămășițe de oase omenești se găsește la celebra bazilică „Saint Ursula”, din Cologne, Franța. Potrivit legendei, această sfântă a fost o prințesă care a decis să facă un pelerinaj prin Europa și a luat cu ea 11.000 de virgine. Un vânt prielnic le-a dus din Anglia spre Roma într-o zi, dar un alt vânt potrivnic le-a aruncat spre Cologne. Erau timpuri când hunii făceau ravagii, iar prințesa a fost prinsă și ucisă în chinuri, împreună cu cele care o însoțeau. Rămășițele Ursulei au fost plasate într-o bazilică din zona localității, apoi s-au găsit și alte resturi de oseminte, care s-au presupus a fi ale celor 11.000 de fecioare. Transportate în același spațiu, alcătuiesc un mozaic renumit în toată lumea.
„Citește printre rânduri” pare să nu fie acolo unde este
Popoarele europene sunt binecunoscute pentru relația complexă cu Biserica. Pe lângă renumitele spații de rugăciune care au intrat de veacuri în conștiința publică, există și unele mai puțin convenționale, create pentru a ilustra legătura modernă între noua eră a credinței și felul în care este întrupată arhitectonic. Așa a luat naștere un lăcaș de excepție, creație a arhitecților Pieterjan Gijs și Arnout Van Vaerenbergh, care au proiectat Capela „Reading Between the Lines” („Citește printre rânduri”), de o ingeniozitate ieșită din comun. Cei care o vizitează în Borgloon, Belgia, sunt martorii unor efecte optice magnifice: privită de la propria înălțime, clădirea pare să nu fie acolo! Edificată din 100 de straturi de oțel, permite vederea printre acestea într-un anume fel. Odată schimbat unghiul, pare o incintă solidă, ca toate celelalte.
„Sfânta Cruce” din stânca roșie
După ce arhitectura bisericească a rămas în repere relativ fixe timp de secole, veacul al XX-lea a dezlănțuit noi modele de design și în acest domeniu auster. În special bisericile și capelele din Lumea Nouă s-au remarcat prin forme îndrăznețe sau prin amplasări deosebite. De pildă, în Sedona, Arizona, a fost edificat un astfel de spațiu de rugăciune direct în stânci roșii care îl pun în evidență într-un mod unic. Capela Sfintei Cruci a fost ridicată în anii ’50 de un localnic inspirat de Empire State Building. Ferestrele uriașe oferă o priveliște uluitoare asupra peisajului sălbatic și se spune că oamenii sunt atrași aici în valuri și datorită faptului că amplasamentul este pe un punct energetic ce favorizează vindecarea.
Catedrala din Maringa, de forma unei rachete cosmice
Și Catedrala din Maringa, Brazilia, are un desen uimitor, marcat de modernitate într-o țară profund religioasă. Monumentul este impresionant, se detașează net în peisaj prin forma conică și prin înălțimea apreciabilă (124 de metri). A fost creat cu intenția de a-i aduce pe oameni mai aproape de Dumnezeu. La capătul celor 598 de trepte care pot fi urcate până în vârf și care trec pe lângă locurile de veci din ziduri se poate vedea o priveliște inegalabilă asupra orașului. Piatra de temelie a acestei catedrale a venit de la Roma și a fost binecuvântată de Papa Pius al XII-lea.
„Saint Michel” stă de peste un mileniu în vârful unei stânci
O capelă din Auvergne, Franța, privește spre lume din vârful unei roci vulcanice încă din anul 962. În acele timpuri, după un pelerinaj, un episcop și un diacon au decis să ridice un loc de rugăciune în vârful unei roci vulcanice, la 82 de metri deasupra solului. Pentru a ajunge la capelă este necesară urcarea a 268 de trepte săpate în rocă. Unul dintre elementele deosebite ale acestui spațiu este prezența pe o stâncă învecinată, privind spre capelă, a monumentului de mari dimensiuni care o înfățișează pe Fecioara Maria și care a fost realizat din resturile topite ale tunurilor capturate în bătălia de la Sevastopol (1941-1942).
Chene, lăcașul din miezul stejarului
O străveche capelă din Allouville-Bellefosse, nordul Franței, este cunoscută în toată lumea prin faptul că a fost construită în interiorul unui stejar uriaș. O scară circulară înconjoară arborele și duce spre mici spații de rugăciune postate în vârful copacului, care are 800 de ani vechime. Ba, după o legendă locală, stejarul ar exista de pe vremea lui Wilhelm Cuceritorul, care s-ar fi rugat aici înainte de a pleca spre Anglia. Arborele este loc de rugăciune din secolul al XVII-lea, când a fost trăsnit și i-a ars miezul. Când s-a văzut că majestuosul arbore a rămas în viață, s-a considerat că este un semn divin, așa că a fost transformat în capelă și apărat cu strășnicie, inclusiv în vremurile tulburi ale Revoluției Franceze.
Osuarul din Sedlec
Osuarul din Sedlec, Cehia, are forma unei mici capele, aspect care i-a dus faima. Cum au devenit osemintele unor oameni artefacte pentru decorațiune interioară? Legenda spune că un călugăr a sosit, în secolul al XIII-lea, cu pământ sfințit pe care l-a presărat în jurul cimitirului din localitate. Oamenii au dorit în număr atât de mare să fie îngropați în locul acela, încât osemintele au fost integrate într-o capelă. Cel mai recent „model”, care se poate vedea și astăzi, datează din 1870: în fiecare colț al locului de rugăciune se află oseminte, candelabrul este, de asemenea, din astfel de rămășițe, iar blazonul unei familii de nobili este realizat din aceeași materie.