de Anda Postolache

- Hram de Sfânta Treime

În istoria poporului nostru, domnitorii au fost în marea lor majoritate şi ctitori de importante lăcaşuri de cult, de mănăstiri şi de schituri. Între aceştia, domnitorul martir Constantin Brâncoveanu are locul lui aparte. Însă şi soţia sa, doamna Marica, s-a numărat printre binefăcătorii vrednici de neuitare ai poporului român. Unul dintre locurile ce poartă numele doamnei Marica este discreta Mănăstire Surpatele, din judeţul Vâlcea, aşezământ refăcut de ea din temelii.
Despre schitul ce se afla la început pe acele meleaguri, nu departe de Mănăstirea „Dintr-un Lemn”, se ştie că exista încă de pe la anul 1512, perioada domniei lui Neagoe Basarab, ctitoria fiind atribuită boierilor Buzeşti. În anul 1706, doamna lui Brâncoveanu a refăcut biserica şi chiliile din jur, înfrumuseţând mănăstirea cu toate cele de trebuinţă şi dăruindu-i moşii. Rămasă văduvă în urma martiriului suferit de domnitor şi de fiii săi, doamna Marica venea adesea aici la rugăciune cu soţia sfetnicului Ianache Văcărescu, martirizat şi el.
Numele Surpatele vine de la faptul că terenul pe care este aşezată mănăstirea este instabil, întâmplându-se ca sfântul lăcaş să fie dărâmat şi prins sub pământ la o astfel de alunecare spre sfârşitul secolului al XIX-lea. De Mănăstirea Surpatele se leagă şi legenda foarte tristă a tinerei Florica, sora haiducului Iancu Jianu, care este îngropată aici.

Gravurile au salvat-o
Altă personalitate legată de Surpatele este Anton Pann, cel care a fost scriitor şi muzicolog, profesor al maicilor de aici şi de la „Dintr-un Lemn”, perioada în care a activat la cele două lăcaşuri vâlcene fiind cuprinsă între 1837 şi 1850.
Artistul plastic D.A. Lancelot a lăsat mai multe gravuri şi desene reprezentând în detaliu complexul monahal de la Surpatele, ceea ce a fost foarte important în refacerea de mai târziu a incintei distruse. În 1926, câteva măicuţe venite în acest scop de la Mănăstirea „Dintr-un Lemn” s-au orientat după acele gravuri şi au reconstituit totul cu multă muncă şi răbdare, ajutate bineînţeles de constructori. Abandonată din cauza surpării chiliilor vreme de 57 de ani, mănăstirea s-a redeschis atunci.

Icoana făcătoare de minuni
Biserica este monument de artă brâncovenească, pictura fiind realizată de meşterii zugravi Andrei, Iosif Ieromonahul, Hranite şi Ştefan. Pictura s-a păstrat bine, în ciuda intemperiilor, şi poate fi admirată şi în zilele noastre. Se remarcă frumoasa icoană de hram a Sfintei Treimi (prăznuită a doua zi de Rusalii), dar şi alte lucrări de artă, printre care: uşa de la intrare sculptată de Filip Tâmplarul, catapeteasma bogat ornamentată cu dantelărie din lemn de tei, în stil brâncovenesc, cu icoane originale, policandrul cel mare dăruit de doamna Marica şi altele. În acelaşi timp, mai multe obiecte de artă care au aparţinut mănăstirii se află acum în muzee din ţară. La Muzeul Naţional de Artă al României se păstrează Evanghelia tipărită la Bucureşti în 1693, ferecată în aur, lucrare de o deosebită frumuseţe. Tot acolo se află şi o candelă de argint, dăruită bisericii de la Surpatele, la trei ani de la moartea doamnei Marica, de fiica sa, Ancuţa.
Ultima consolidare a sfântului lăcaş a fost făcută între anii 1984 şi 1986.
Prin urmare, dacă drumurile vă poartă pe plaiuri vâlcene, nu ocoliţi Mănăstirea „Sfânta Treime” Surpatele, care aparţine de localitatea Frânceşti. Mai ales că aici se află şi o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni.

File de istorie

„Boierii Jieni au avut strânse legături cu mănăstirea, ea fiind loc de închinare şi de consolare al familiei lor, mai ales în timpul stareţei Agapia Jianu, sora mamei Jienilor. Mai mult, se povesteşte că boierul-haiduc ar fi jurat în faţa preotului de aici - Antonie Bazaclin Zugravul - să lupte până la moarte împotriva ciocoilor de neam fanariot care asupreau poporul român. În 1820, Tudor Vladimirescu, împreună cu oastea sa, a jurat pe drapel, Evanghelie şi cruce, în prezenţa Prea Sfinţiei Ilarion al Argeşului (1820-1823), spre a duce la capăt lupta pentru eliberarea poporului de fanarioţi”, povesteşte maica stareţă Eftimia Constantin, făcând un scurt istoric al mănăstirii pe care o păstoreşte. „Cam în aceeaşi perioadă a fost înmormântată Florica, sora boierului Jianu, logodnica lui Tudor Vladimirescu, pe care o furase şi o batjocorise Cârserdarul Stoica, guvernatorul Olteniei, chiar în noaptea logodnei. Pentru această faptă, el a fost prins, adus aici, judecat şi omorât pe mormântul Floricăi de însuşi fratele ei, boierul-haiduc Iancu Jianu. De acest mormânt ştiau maicile care au venit în 1926 se refacă chiliile”.