de Laura Zmaranda şi Florica Pintea

Când am ajuns în Parcul Natural Rusenski Lom din Bulgaria, era o vreme blândă, o zi luminoasă cu un cer plin de nori albi ce păreau că se prăvălesc peste pământ. Vântul adia ușor, animând într-un amalgam de mișcări coordonate perfect copacii și vegetația din parc. Stâncile se împleteau armonios cu verdele ierburilor. La vederea acestui peisaj în care toate elementele se îmbinau fără cusur, chiar și rațiunea părea că intră într-un fel de relaxare. În schimb, miresmele naturii și sunetele ei supraactivau alte simțuri. Undeva, profund în ființa ta, redescopereai faptul că ești parte din natură și că aici, departe de lumea dezlănțuită, ai toate șansele să îl întâlnești pe Dumnezeu. Sihaștrii din toate timpurile au știut asta. De aceea au renunțat la lumea în care trăim noi și au plecat în sălbăticie. Parcul Rusenski Lom este recunoscut astăzi ca un cuib monastic. Iar la Ivanovo, un sat aflat la aproximativ 22 de kilometri de orașul Ruse, s-a păstrat încă amprenta unui centru spiritual extraordinar.

Peste 40 de biserici săpate în stâncă și peste 300 de chilii. Doar cinci au supraviețuit

Parcul este înfățișat ca un canion cu o suprafață de 3.408 hectare prin care trece râul Lom, cu păduri și stânci rafinate de intemperiile vremurilor, cu habitate sălbatice în care s-a dezvoltat o biodiversitate extraordinară. Însă bogăția lui naturală este completată și de o moștenire culturală ancestrală. Aproape în tot parcul au fost descoperite monumente istorice importante pentru istoria Bulgariei. În 1978, importanța acestor vestigii spirituale și culturale a fost recunoscută prin includerea lor în patrimoniul UNESCO și a primit titulatura de Rezervație Arheologică Națională. Unul dintre cele mai vizitate situri arheologice ale parcului se află la Ivanovo, acolo unde se crede că, în timpul înfloririi isihasmului în secolul al XIII-lea, existau peste 40 de biserici săpate în stâncă și peste 300 de chilii. Aproape toate s-au prăvălit sub capriciile vremurilor. Doar cinci au supraviețuit. Aici, suspendată în stâncă la 32 de metri de nivelul apei se află Mănăstirea „Fecioara Maria”. Mănăstirea aceasta reprezintă o comoară culturală prin faptul că pe pereții ei, în pofida secolelor care au trecut peste ea, s-a conservat foarte bine pictura murală. Sihăstria aceasta mai are o particularitate interesantă, și anume faptul că se abate de la „canoanele” arhitecturale ale altor complexe monahale din Bulgaria. Mănăstirea „Fecioara Maria” este întruchipată ca o rețea de 20 de bisericuțe micuțe, capele și chilii conectate între ele prin scări de piatră. Din cercetările făcute asupra mănăstirii a reieșit faptul că aceasta a fost, cel mai probabil, săpată în stâncă (pe un perete vertical) în anul 1220 și că inițial intrarea se afla acolo unde acum este balconul. Intrarea actuală a fost realizată în anul 1936 de o echipă de cercetători francezi veniți în Bulgaria tocmai pentru a studia picturile realizate pe pereții ei. Oamenii de știință care au studiat-o susțin că aceasta, de fapt, făcea parte din Mănăstirea rupestră „Sfântul Arhanghel Mihail”, care a fost realizată în anul 1220 de călugărul Yoakim (devenit ulterior Patriarh al Bulgariei) și care a dăinuit până în 1410.

Picturile s-au păstrat remarcabil de bine

Extrem de modestă ca dimensiune, în acord cu viața lipsită de pretenții a sihaștrilor care au trăit aici, mănăstirea are totuși o putere inedită. Aceea de a juca rolul unui portal. Sentimentul acesta este amplificat și de scenele bibilice redate cu o finețe extraordinară pe pereții de stâncă. Potrivit informațiilor obținute în urma studiilor arheologice făcute aici, se pare că pictura a fost realizată în secolul al XIII-lea. Picturi similare au mai fost conservate în alte cinci biserici din țară. Pentru realizarea frescelor, în care se regăsesc foarte multe simboluri antice precum cariotidele nude și capiteluri cu lei și măști, pictorii anonimi au folosit culori vii care s-au păstrat impecabil în pofida condițiilor vitrege din stâncă. În Mănăstirea „Fecioara Maria” se regăsește printre alte scene bibilice din Vechiul și Noul Testament și o pictură a lui Iuda Iscarioteanul. Se spune că scena care reprezintă sinuciderea lui nu a mai fost pictată în niciun alt lăcaș de cult. Cei care trec pragul acestei mănăstiri rupestre pot admira imediat în stânga intrării portretul Țarului Ivan Alexandru și portretul celei de-a doua soție, Regina Theodora. Istoria spune că aceștia au fost proprietarii zonei și că tot ei au fost cei care au susținut dezvoltarea acestui centru monastic. Pe peretele vestic al capelei este pictată o scenă în care Sfântul Gherasim călărește un leu printre un grup de pelerini. Potrivit legendelor populare, Sfântul Gherasim a vindecat laba unui leu rănit și drept răsplată a fost lăsat să îl călărească. Pentru a împiedica degradarea acestui patrimoniu cultural important și mai ales a picturii murale, în anul 1980 s-au alocat fonduri pentru realizarea unor lucrări de hidroizolație deasupra stâncii, astfel încât umezeala să nu mai pătrundă în interior.

Ţarul Ivan Terter este îngropat aici

Tot din categoria lăcașurilor de cult rupestre din Parcul Natural Rusesnki Lom fac parte și mănăstirile Gospodev Dol, Îngropat-Sub-Biserică și Biserica. Mănăstirea Gospodev Dol este foarte importantă pentru istoria Bulgariei datorită faptului că picturile ei murale, mult mai numeroase decât în celelalte mănăstiri din acest complex monastic, au fost foarte bine conservate. Se pare că Ţarul Ivan Terter (1279-1292) a trăit în această mănăstire și este îngropat aici. Acest lucru este consemnat pe unul dintre pereții mănăstirii printr-o inscripție murală. La fel de bine au fost conservate și frescele Mănăstirii Îngropat-Sub-Biserică. Se pare că mănăstirea a fost îndrăgită de Ţarul Ivan Assen al II-lea al cărui portret a și fost realizat pe unul dintre pereții lăcaşului. În mănăstirea rupestră cunoscută sub numele de Biserica se păstrează fresce realizate în stilul renascentist al împăratului Iulian.