de Anda Postolache

Săptămâna trecută, „fenomenul Maglavit” a fost oarecum resuscitat prin deshumarea osemintelor celui care a fost un fel de profet şi povăţuitor spre pocăinţă, Petrache Lupu. Rămăşiţele pământeşti ale ciobanului paşnic şi vizionar au fost duse într-o criptă, lângă biserica din curtea mănăstirii întemeiate de el pe locul în care i se arătase Dumnezeu sau „Moşul”, cum obişnuia să spună. Mănăstirea de la Maglavit, cu hramul Sfântului Ilie, a fost terminată abia târziu, în zilele noastre, prin strădania mai multora, dar în special cu banii donaţi de Gigi Becali.

I s-a arătat „Moşul” de trei ori
Multă lume s-a întrebat atunci, la 1935, şi se mai întreabă şi acum dacă Petrache Lupu este un sfânt sau nu. Despre el au scris mulţi, unii de bine, alţii de rău. Părintele Dumitru Stăniloaie vedea cu ochi buni „teofaniile” sale (arătările lui Dumnezeu), în timp ce un autor precum Mihail Urzică era pornit împotriva sa şi a minunilor înfăptuite de acesta. Dar cine a fost oare Petrache Lupu?
Într-o vineri, la 31 mai 1935, ciobanul Petre era pe câmp cu oile. Gângav şi surd din naştere, Petrache, cum era numit feciorul sărac, era de o curăţenie sufletească foarte mare. Poate de aceea în acea zi i s-a arătat Dumnezeu sub înfăţişarea unui bătrân îmbrăcat în alb, „Moşul”, cum i-a spus el ulterior. Stând lângă o salcie, „Moşul” i-a spus că oamenii trebuie să se pocăiască, altfel vor avea de pătimit... Acest mesaj trebuia să îl spună ciobanul preotului satului, care urma să cheme lumea la credinţă adevărată şi la fapte bune. Tânărul a fost uimit de prezenţa misterioasă, dar n-a îndrăznit să spună nimic. Cine l-ar fi crezut pe el? A doua vineri, Domnul i s-a arătat din nou cu acelaşi mesaj. În zadar, căci tânărul nu a găsit curajul să Îi împlinească vrerea. Iar când în a treia vineri consecutiv şi-a făcut apariţia Dumnezeu, ciobanii prezenţi spun că l-au auzit pe băiat vorbind cu o voce nevăzută şi că la sfârşit a fost trântit la pământ. Petrache a mărturisit mai apoi că a fost o mică pedeapsă pentru neascultarea de a comunica preotului cele spuse de „Moş”. Din acel moment, viaţa lui Petrache Lupu s-a schimbat, dar şi cea a localităţii sale, întrucât a început să propovăduiască oamenilor întoarcerea la Dumnezeu.

Biserica este circumspectă
Mulţi se îndreptau, se lăsau de păcate, dar veneau şi foarte mulţi bolnavi care au spus că s-au vindecat după ce l-au atins pe ciobanul-profet. Ziarele vremii sunt pline de reportaje de la faţa locului. Unele sunt pro, altele contra, înfierând activitatea umilului cioban din Maglavit, ba acuzând autorităţile şi Biserica, pe motiv că ar profita de fenomen pentru a strânge bani. S-a spus chiar că banii donaţi plecau în saci la gară, iar pe drumul de fier ajungeau în vistieria armatei, care era de fapt în război, şi aşa au fost, chipurile, ajutaţi soldaţii la un moment dat, când nu mai avea statul fonduri pentru ei. Oamenii îi spuneau deja „Sfântul de la Maglavit”, dar cât de sfânt este sau nu, asta nu putem şti cu adevărat. Nici mai-marii Bisericii noastre nu se pronunţă, şi nici nu există un dosar de canonizare, aşa cum se procedează atunci când se doreşte trecerea în calendar a unui om deja recunoscut de popor ca sfânt şi ale cărui fapte ar dovedi sfinţenia. Vremea trebuie să hotărască dacă există condiţiile de canonizare.

Pe front, alături de soldaţi
Cert este că omul nu avea niciun interes material, iar banii donaţi de credincioşi nu mergeau în buzunarele sale. Petrache nu a vrut decât să ridice acolo o mănăstire, ce nu a putut fi finalizată în timpul vieţii sale din lipsa resurselor financiare. În plus, şarlatan spiritual nu poate fi numit, deoarece el însuşi s-a vindecat de muţenie graţie Celui de Sus. Ciobanul-profet a convins pe mulţi de adevărul celor povestite de el după ce a venit în sat şi a vorbit clar despre tot ce i s-a întâmplat, despre porunca lui Dumnezeu. Un fel de Moise, l-au numit unii. Tot presa vremii este cea care a consemnat vizitele unor personalităţi la Maglavit. A fost acolo ierarhul locului de atunci, patriarhul Miron Cristea, care scria frumos despre el într-o revistă bisericească, iar Regele Mihai i-a botezat fiul, în timp ce mareşalul Ion Antonescu l-a dus pe front ca să îmbărbăteze soldaţii în război.

Nu s-au găsit moaşte
Comuniştii au interzis pelerinajele la Maglavit, iar pe Petrache l-a cercetat Securitatea de multe ori, a fost şi închis o vreme şi se spune că în temniţă era foarte tăcut, se ruga mult în taină, cu faţa la perete. A murit în 1994, trupul fiindu-i îngropat în cimitirul satului. Zilele trecute a fost reînhumat lângă peretele bisericii din mănăstirea de la Maglavit. Nu s-au găsit moaşte, aşa cum credeau mulţi oameni.
Petrache Lupu a fost căsătorit de două ori şi a avut un băiat, Mihai.

Prima întâlnire cu Dumnezeu

Petrache Lupu a povestit astfel prima lui întâlnire cu Dumnezeu:
„La buturugi, când l-am văzut, m-am îngrozit de frică. El mi-a zis:
- Să nu-ţi fie frică! Am să-ţi dau curaj şi-am să-ţi spun o vorbă.
- Bine, «Moşule», spune.
- Să te duci să spui la lume, cu cine te-ntâlneşti pe cale, să-i spui: Dacă nu ne pocăim, dacă nu ţinem sărbătorile, dacă nu ne ducem la biserică să ne rugăm la Dumnezeu de sănătate, dacă nu ţinem posturile, dacă nu ne ducem la popă... atunci foc, atunci ne rupe muncile noastre, fraţilor!... Să nu mai facem fapte rele, să nu mai râdem de fraţii noştri, să ne unim cu toţii la faptele bune, să nu mai arunce nimeni copiii pe la gropi... şi să nu ne mai duşmănim (...) Nimeni să nu fure, să nu pună foc, să nu ia dreptul altuia! Să ne unim cu toate neamurile noastre! Să facem fapte bune, că de nu - moarte, că de nu - foc! (...) Ne ia tot, ne canoneşte fără muncă şi toată Rumânia nu e nimic... E rău, fraţilor, de noi toţi, dacă nu ne pocăim, cu vorba care m-a trimis pe mine «Moşul», şi n-ai cu ce ţine nimic: nici bou, nici cal, nici oaie, nici porc, nici pasăre, nici nimic. A venit un nor pătrat, a dispărut în el şi nu l-am mai văzut. Şi-am plecat la oi”.