de Carmen Ciripoiu şi Daniel Alexandrescu

„Eu aparțin trupului lui Hristos, care este veritabila biserică. Fiți gata să lucrați pentru Mântuitorul vostru și să ajutați pe aproapele vostru”. Acesta a fost motto-ul după care s-a ghidat în viață Sundar Singh, considerat cel mai cunoscut caz de convertire de la hinduism la creștinism. O personalitate iluminată permanent de pace și de dragoste, care a impus admirație. Un simbol al lumii moderne care, după ce și-a încheiat misiunea pe acest pământ, a dispărut fără ca cineva să-i poată găsi urma, undeva în Himalaya…

„Cum seamănă cu Hristos!”

Povestea convertirii lui Sundar Singh la creștinism, a minunatelor experiențe pe care le-a avut și a celor care i-a fost dat să le facă prin suferințe aspre, a miraculoaselor intervenții dumnezeiești, în unele împrejurări tragice din viața sa, par scoase din cartea Faptele Apostolilor. Un motiv în plus pentru toți cei care l-au cunoscut pe acest mistic al timpurilor moderne, unic în istoria creștinătății secolului al XX-lea, care au afirmat la unison: „Cum seamănă cu Hristos!”. Sundar, personajul care a spart zăgazul și din vitalitatea sa înmulțită s-a răspândit o putere incredibilă, omul care și-a consacrat viața lui Dumnezeu și semenilor săi, a văzut lumina zilei în anul 1889, în India, în orașul Rampur, într-o familie bogată. Viața copilului s-a schimbat radical la vârsta de 14 ani, când mama sa, o femeie cu mare credință, l-a dus în vizită la un călugăr rătăcitor, un călător în căutarea adevărului, întâlnirea dându-i lui Singh o dorință incredibilă de a-l căuta pe Dumnezeu. Decizia a fost întărită și de faptul că, la scurt timp, băiatul a primit cea mai mare încercare de la viață, odată cu pierderea mamei și a fratelui. Influențat de misionarii religiei locurilor, Sundar a devenit un dușman înfocat al religiei aduse din Occident, ajungând să considere creștinismul un blestem. Atât de mult a început să urască această religie, încât a ajuns să arunce cu pietre în toți preoții creștini și să ardă Biblia în public. La doar trei zile de la acest gest al său, după o noapte de rugăciune, tânărul a avut o viziune care l-a tulburat profund: în fața sa a apărut însuși Mântuitorul care, i-a spus în limba hindu: „Cât mai ai de gând să mă oropseşti? Am venit să te salvez. Te rogi de atâta timp lui Dumnezeu ca să afli adevărata cale. Iat-o!”.

Vocea care l-a salvat

Chiar dacă nu a simțit nevoia să-și reprime credința din copilărie, Sundar Singh a simțit că tot răul s-a risipit, asemenea fumului și, pentru început, a ales să predice Evanghelia în Tibet, trăind doar din mila creștinilor și mărturisind că nu există decât un Dumnezeu, prezent pretutindeni în Cer și pe pământ, că ritualurile sunt de prisos, că idolii trebuie să fie distruși, adevăratul cult constând în a căuta și a preamări fără încetare pe Dumnezeu și în a se consacra Creatorului, trup și suflet. De asemenea, Sundar a declarat că oamenii sunt egali în fața Domnului, iar castele sunt doar o greșeală, continuând să predice dragostea și frăția între semeni. Mai mult decât smerit, acesta a traversat Munții Himalaya de câteva ori pe jos, și a încercat din răsputeri să convertească la creștinism oamenii dintr-o țară preponderent budistă. Curajul său imens de a propovădui creștinismul în inima budismului a condus la arestarea și la condamnarea sa la moarte. Cei răi i-au rupt hainele, l-au bătut și, ulterior, l-au aruncat într-o fântână seacă, acoperită cu un capac greu și închisă cu un lacăt, unde Sundar a stat alături de oase și de carnea putrezită a altor condamnați la acest sfârșit. Dar nu și-a pierdut credința și trei zile s-a rugat Domnului să-i arate mila Sa. În ultima noapte, minunea s-a împlinit și Singh a auzit o cheie care s-a răsucit în mod miraculos, capacul fiind dat la o parte. În acel moment, o voce i-a spus să se prindă de o frânghie care i-a fost aruncată. A fost apoi tras de lanțul cu care era prinsă frânghia și scos la suprafață. Se spune că, după ce Sundar a ieșit, capacul a fost pus la loc.

A dispărut fără urmă în Himalaya

Ulterior, după ce s-a odihnit un timp la un han, Sundar și-a reluat predicile, șocând întreaga comunitate care l-a crezut mort. A fost arestat din nou și adus în fața conducătorului Lama. Acesta a înțeles că evadarea lui nu a fost posibilă în mod normal, ci doar prin intervenţia Divinităţii, singura cheie de la aşa-zisa temniţă fiind numai la el, și, în consecință, a dispus eliberarea, poruncindu-i să plece cât mai departe de acele locuri. După absolvirea Seminarului teologic al Bisericii Anglicane, în anul 1905, Sundar Singh s-a botezat creștinește, iar începând cu anul 1920 a devenit un nume cunoscut atât în Orient, cât şi în Occident, fiind considerat un sfânt în Ceylon, Birmania, China, Japonia, America, Australia şi Europa. A străbătut din nou Tibetul, propovăduind religia creştină, până în 1929, an când se consideră că Sundar Singh a dispărut fără urmă, undeva în Himalaya, deși există surse care susțin că acesta nu a mai fost văzut din anul 1933. Începând din anul 1940, profețiile lui Sundar Singh au început să iasă tot mai mult la iveală. Se spune că acesta ar fi vrut ca predicțiile sale să fie cunoscute doar de un cerc restrâns de inițiați. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu Sundar Singh, omul al cărui suflet a fost împăcat cu Dumnezeu, dar un lucru e sigur: a fost acoperit de minunata Sa iubire: „Tu ești Dumnezeul meu, tu ești inima mea, în toate lucrurile tu ești ocrotitorul meu. De ce mă voi teme? Tu ești ajutorul meu!”.

„În marele oraş sfânt se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea“

Profețiile lui Sundar Singh, exprimate cu claritate și simplitate despre România, au circulat multă vreme în perioada comunistă. Deși veridicitatea lor nu va putea fi verificată decât în timp, citind cu atenție, se constată că multe dintre predicții s-au împlinit deja: „România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, grație spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul «Nou Canaan», iar Bucureștiul se va transforma într-un centru esențial al acestui foc. Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcții, în formă inelară, având 7 km în diametru și va fi considerat de toate popoarele drept un veritabil «Nou Ierusalim» pământesc. În anii care vor veni și (...) în țara trăirii voastre (România), scoarța pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simțitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane și vânturi puternice, terestre și maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazați numai pe așa-zisa putere a științei. (...) În marele oraș sfânt București, se va construi cel mai monumental lăcaș spiritual de comuniune cu Dumnezeirea”. Se vor adeveri oare toate profețiile lui Sundar?