de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu
Cunoscută pentru forţa ei miraculoasă, Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea”, de la Mănăstirea „Mihai Vodă”, din Capitală, vine în ajutorul femeilor care vor să devină mame, dar şi spre tămăduirea celor grav bolnavi. Istoria obiectului de cult începe cu mai bine de 400 de ani în urmă, în Muntele Athos, unde a fost făurită cu îndemânare şi rugăciune, ajungând apoi la Bucureşti, ca un cadou pentru români, din partea unui călugăr atonit.
Descoperită într-o ladă veche, nu putea fi mişcată din loc
Situată în Centrul Vechi din Bucureşti, pe Strada Sapienţei, Mănăstirea Mihai Vodă, ctitorită în 1594, adăposteşte Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea”, un odor cu o istorie la fel de veche ca şi al sfântului lăcaş, ambele legate de domnitorul Mihai Viteazul. Descoperită relativ recent (1994) odată cu restaurarea mănăstirii, icoana era crăpată, deteriorată şi avea mai multe straturi de pictură. Atunci când a fost găsită într-o ladă din biserică, nimeni nu a putut să o mişte din loc, iar părintele paroh Adrian Beldianu avea să povestească faptul că icoana era fierbinte ca scoasă din foc, deşi nicio flacără nu era în jur. Părintele a considerat toate acestea ca pe nişte semne de la Dumnezeu, un îndemn ca icoana să fie pusă la loc de cinste. A trimis-o întâi la un atelier de restaurare, iar acolo s-a descoperit că, sub trei straturi succesive de imagini, se afla reprezentarea Maicii Domnului „Îndrumătoarea”, pictată în urmă cu peste 400 de ani. Inscripţia scoasă la suprafaţă dezvăluia numele lucrării, anul şi cel care a adus-o la Bucureşti, şi despre care părintele avea să afle că a fost trimisă lui Mihai Viteazul în dar de un călugăr atonit. Numele icoanei „Hodighitria” vine de la cuvântul grecesc „hodigos”, care înseamnă „călăuză”, „arătătoare a căii” sau „îndrumătoare”, şi o re- prezintă pe Fecioara Maria cu Pruncul în braţe şi care, cu un gest, ne arată spre Iisus, pe care trebuie să-L urmăm.
Este de ajutor femeilor care vor să aibă copii
Originalul icoanei a fost pictat în secolul I de Sfântul Apostol Luca, după chipul Maicii Domnului. Despre această pictură nu se mai ştie nimic în prezent, dar are câteva copii, printre care şi cea de la Mănăstirea Mihai Vodă. Părintele paroh a apelat la ajutorul studenţilor greci de la Teologie cu rugămintea de a-i căuta istoricul şi Slujba icoanei. Între timp a observat că, la anumite slujbe, reprezentarea Maicii Domnului se schimbă, fie se luminează, fie este tristă. Au apărut la scurt timp şi primele minuni în urma rugăciunilor la icoana găsită în lada bisericii. S-au tămăduit câţiva credincioşi de boli grave, deşi medicii nu le mai dădeau speranţă de vindecare, iar o femeie care trecuse printr-o intervenţie chirurgicală şi care fusese anunţată de medic că nu va mai putea avea copii, a constatat că a rămas însărcinată. Când preotul a primit istoricul icoanei, a aflat că o altă copie a Maicii Domnului Hodighitria, aflată în Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos, săvârşeşte aceleaşi minuni la rugăciune intensă. Cele două icoane-surori au fost pictate la mai bine de 100 de ani distanţă şi se presupune că mai există şi alte copii făcătoare de minuni ale aceleiaşi reprezentări a Maicii Domnului. Cea aflată la Bucureşti i-a fost trimisă lui Mihai Viteazul de călugării atoniţi de la Simonos-Petras din Sfântul Munte, mănăstire ridicată tot prin contribuţia domnitorului valah.
Sfântul lăcaş a fost ridicat în urma unei promisiuni făcute Sfântului Nicolae
Mănăstirea Radu Vodă a fost ctitorită de Mihai Viteazul, după cum spune o legendă, ca o promisiune făcută Sfântului Nicolae la grea încercare. Din consemnările cronicarului muntean, Radu Popescu, şi ale cronicarului maghiar Szamosközy Istvan aflăm că, pe vremea când Mihai, fiul vitreg al lui Pătraşcu Vodă cel Bun, era ban al Craiovei, într-o iarnă geroasă din perioada 1589-1591, a fost prins şi condamnat la moarte din porunca lui Alexandru-Vodă cel Rău, pe motiv că ar fi uneltit pentru a ajunge la domnie. Mihai este dus spre Piaţa Sfântul Anton, locul în care trebuia să fie executat prin decapitare, dar trecând pe lângă Biserica Albă Postăvari, el cere îngăduinţă gărzilor să-l lase să se roage înainte de cumplitul sfârşit. Mihai Viteazul a îngenuncheat în faţa icoanei Sfântului Nicolae şi l-a rugat să-l ajute să scape cu viaţă din această grea încercare, şi făgăduia să construiască o mănăstire în apropiere. Minunea s-a petrecut, circulând două variante ale modului în care viitorul domn a fost salvat. Prima vorbeşte despre o garanţie depusă de 12 boieri, iar a doua spune că atunci când a fost aşezat pe eşafod, călăul n-a mai vrut să-l omoare, speriat de mulţimea care cerea eliberarea, dar şi de chipul măreţ al lui Mihai. Scăpat de la moarte, Mihai Pătraşcu şi-a ţinut promisiunea şi a ridicat Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută azi ca Mănăstirea Mihai Vodă. Doar câţiva ani avea să se bucure domnitorul de ctitoria sa pentru că, în 1601, avea să-şi găsească sfârşitul pe Câmpia Turzii.
Ceauşescu a renunţat la demolarea bisericii în ultimul moment, speriat de un vis cumplit
Cea mai veche menţionare documentară a sfântului lăcaş se găseşte în grammata patriarhală din 1591 întocmită de egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la Muntele Athos. Conform acestui document, Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos, aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli. În anii comunismului s-a mai întâmplat o minune şi mănăstirea a scăpat de lama buldozerelor în ultimul moment. Aflată pe lista bisericilor ce trebuiau demolate din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, cu o zi înainte, dictatorul s-a răzgândit şi a ordonat translarea ei aproape 300 m. Se spune că acesta ar fi avut în acea noapte un vis cumplit care l-a determinat să renunţe la demolarea ctitoriei lui Mihai Viteazul. Clădirea a fost mutată din Dealul Spirii, pe Strada Sapienţei. Imediat după aceea, biserica a fost închisă şi a rămas aşa până în 1994 când părintele paroh Adrian Beldianu a restaurat-o.
A fost spital militar, şcoală, reşedinţă domnească
În prezent, mănăstirea este monument UNESCO şi adăposteşte moaştele a 23 de sfinţi, icoana făcătoare de minuni „Îndrumătoarea”, dar şi o mică părticică din Acoperământul Maicii Domnului. Complexul mănăstirii a suferit mai multe transformări de-a lungul timpului, îndeplinind variate funcții, cum ar fi: reședință domnească, spital militar, școală de medicină, Arhivele Statului.