de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu
Unul dintre cele mai frumoase imnuri liturgice din Săptămâna Patimilor este Cântarea Casianei, care se regăseşte în Triod, în cadrul Deniei din Miercurea Mare, ca pildă a pocăinţei femeii păcătoase, cea care a uns cu mir pe Domnul Hristos şi al cărei nume a rămas necunoscut. Este compus de fiica unor aristocraţi, devenită monahie, care a rămas în istorie cu numele de Sfânta Casiana.
Capodoperă a poeziei religioase
Singurul imn compus de o femeie şi care a intrat în rânduiala liturgică este cel al Casianei (810-865), iar teologii au considerat dintotdeauna că este o capodoperă a poeziei religioase: „Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: «Vai mie! Ca noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apa din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusă plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă»”.
Refuzată la „înfăţişarea mireselor”
Casiana a fost fiica unor aristocraţi de origine bizantină, educată, învăţată şi foarte frumoasă. Era înzestrată cu un remarcabil talent poetic şi a îmbrăţişat viaţa monahală încă din tinereţe. Este autoarea a 49 de imnuri religioase, unul dintre acestea fiind cel din Triod, din cadrul Deniei din Miercurea Mare. Cronicarii vremii amintesc faptul că tânăra Casiana a participat la o „înfăţişare a mireselor”, unde au fost adunate cele mai frumoase fecioare, pentru ca Împăratul bizantin Teofil (829-842) să-şi aleagă dintre ele pe viitoarea împărăteasă. Captivat de frumuseţea Casianei, tânărul împărat s-a apropiat de ea şi i-a zis: „Prin femeie au intrat în lume cele josnice”, făcând aluzie la păcatul Evei. Atunci, preaînţeleapta Casiana, roşind cu sfială, i-a răspuns lui Teofil, zicând: „Și prin femeie au venit şi cele mai alese”, referindu-se la nădejdea de mântuire adusă în lume de întruparea lui Hristos prin Fecioara Maria. În faţa marii îndrăzneli şi a înţelepciunii Casianei, el s-a retras de la ea, oferind mărul de aur, simbol al alegerii ca împărăteasă, prudentei Teodora.
A luat calea mănăstirii
Casiana a văzut în această alegere pronia lui Dumnezeu, iar în anul 843 a întemeiat un aşezământ monahal pe a şaptea colină a Constantinopolului, pe Xerolofos, unde a scris numeroase imnuri închinate Domnului. Imnul care se cântă în Miercurea Mare redă poetic pericopa evanghelică despre femeia păcătoasă, care în semn de pocăință a uns cu mir de mult preț picioarele lui Hristos și le-a șters cu părul capului său. Nici Sfânta Maria Magdalena, nici Maria, sora lui Lazăr, nici Sfânta Casiana, poeta-imnograf, niciuna nu este „femeia ceea ce căzuse în păcate multe”. Potrivit tradiţiei, atunci când Casiana, stareţa mănăstirii, scria acest imn, la aşezământul monahal şi-a făcut apariţia Împăratul Teofil, care a fost atras de frumuseţea Casianei chiar şi după ce a refuzat-o ca împărăteasă. Atunci când a auzit că a venit în mănăstire să o caute, Casiana s-a ascuns, iar împăratul ar fi intrat în chilia sa şi ar fi găsit pe masă idiomela. Acesta ar fi adăugat cuvintele: „De frică s-a ascuns”. Se pare că ele nu se refereau în mod expres la Eva (care l-a auzit pe Dumnezeu umblând prin grădina Raiului „în amiazăzi”), ci mai degrabă la Casiana, care, auzind că împăratul se apropie de chilii, a fugit şi s-a ascuns. Văzând la întoarcerea în chilie acest pasaj, Casiana nu l-a şters, ci a continuat scrierea imnului.
Sfânta este prăznuită la 7 septembrie
Se cunosc numele a sute de bărbaţi imnografi care provin din toate părţile lumii creştine, din Grecia, Italia, Palestina, Siria, Cipru, Creta sau Sicilia şi din toate clasele societăţii bizantine. Există un imn semnat de „păcătosul”, ba chiar şi de Împăratul Iustinian (527-565), care a scris cu cerneală roşie imperială imnul „Unule Născut”, imn ce a fost inclus ulterior în rânduiala Sfintei Liturghii. Sunt însă puţine nume de femei care au compus cântări de cult. Casiana a fost cea mai cunoscută femeie imnograf şi singura ale cărei cântări sunt până în zilele noastre întâlnite în cărţile de cult. Biserica Ortodoxă o prăznuieşte la 7 septembrie. Alte femei care au compus cântări liturgice sunt Marta (mama Sfântului Simeon Stâlpnicul), Tecla (o maică, care a trăit în secolul al IX-lea şi care este cunoscută pentru scrierea unor canoane), Kouvouklisena (o femeie psalt şi probabil compozitoare, amintită într-un manuscris al Marii Lavre din Athos), însă ele sunt amintite numai în documente, fără a ni se păstra opere ale lor.
Poezia a fost inclusă în Triodul tipărit la Veneţia, în 1601
Faima Sfintei Casiana este documentată de Nichifor Kalist Xantopoulos (imnograf şi preot la Marii Biserici din Constantinopol). În catalogul acestuia din secolul al XIV-lea în care sunt menţionaţi cei mai importanţi imnografi bizantini, Sfânta Casiana este singura femeie imnograf cunoscută și, de asemenea, reprezentată pe prima pagină a unui Triod, tipărit la Veneţia, în 1601, care include reprezentări ale celor mai cunoscuţi imnografi ai Bisericii.