de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

Unul dintre cele mai importante odoare din Ucraina îl reprezintă Urma Maicii Domnului de la Lavra Poceaiiv, o stâncă ce are imprimată o urmă, despre care legendele spun că este Talpa Fecioarei Maria. Minunile care s-au întâmplat după rugăciunile credincioşilor în acest loc întăresc credinţa în autenticitatea simbolului sfânt şi aduc anual mii de credincioşi ortodocşi din toată lumea în catedrala aurită din Lavra Poceaiiv.

Fecioara s-a arătat unor călugări fugiţi din calea invadatorilor

Legenda spune că, în urmă cu mai bine de 700 de ani, mai precis în anul 1240, în timpul invaziei mongole, câţiva călugări s-au refugiat din calea primejdiei în peşterile din acest loc. Ieşind într-o seară din ascunzătoare, aceştia au văzut imaginea învăluită într-o lumină strălucitoare a Sfintei Fecioare, care a înaintat pe stânci spre ei. Călugării au îngenuncheat cu lacrimi în ochi, neîndrăznind să ridice ochii spre Împărăteasa Cerească. Când vedenia a dispărut, călugării au observat că pe stânca unde se arătase Fecioara Maria a rămas imprimată Talpa acesteia. Tot acolo a apărut un izvor cu apă limpede, vindecătoare. Acea stâncă se află şi astăzi în lăcaşul principal al mănăstirii, la câţiva metri adâncime, şi a fost denumită de călugări „Sfântul Picioruş”, devenind de-a lungul secolelor unul dintre cele mai importante odoare creştine ale Ucrainei, un loc de pelerinaj pentru credincioşii ortodocşi din toată lumea balcanică. O altă legendă spune că apariţia Maicii Domnului la Poceaiiv a avut loc câteva secole mai târziu, în 1675, în timpul unui asediu turcesc. Prezenţa luminoasă al Fecioarei ar fi protejat pe călugări şi pe locuitorii acestor zone de invazia turcilor, care s-au speriat la vederea fiinţei nepământene apărute de nicăieri şi strălucind deasupra stâncilor. Talpa imprimată pe una dintre pietrele călcate de făptura celestă a fost observată, de asemenea, imediat după ce Fecioara Maria a dispărut.

Biserica având cupole aurite s-a ridicat pe colina unde a avut loc apariţia

Istoria Lavrei Poceaiiv este legată de legenda apariţiei Sfintei Fecioare în urmă cu 700 de ani. Atunci, călugării care au fost martori la minunea ce s-a petrecut pe stâncile de la Poceaiiv au ridicat o mănăstire pe colina unde a avut loc apariţia. Avea să devină una dintre cele mai mari lavre din Ucraina, având astăzi până la 100 de călugări şi peste 200 de persoane în ascultare. Cu timpul, a fost construită o catedrală zugrăvită în alb şi roz, având cupole aurite şi hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Piatra cu urma Fecioarei Maria este într-un loc greu accesibil (la jumătate de metru sub podeaua bisericii), iar călugării au brodat talpa pe mătase şi au amplasat-o într-un loc special, sub un baldachin din biserică. Tot acolo se află şi o icoană cu chipul Maicii Domnului, considerată a fi făcătoare de minuni! De sub podea, din locul în care se află Sfântul Picioruş, susură şi izvorul despre care se spune că a apărut atunci când Fecioara Maria s-a arătat călugărilor. Pelerinii care vin la Lavra Poceaiiv pot intra în locul în care se află Sfânta Talpă şi pot lua apă din izvorul cu puteri tămăduitoare. Una dintre primele minuni s-a întâmplat în 1664, când un credincios s-a spălat pe faţă cu apă sfinţită de la acest izvor şi s-a vindecat, revenindu-i vederea!

Rugăciunile în faţa icoanei făcătoare de minuni au vindecat un orb din naştere

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată în stil bizantin pe lemn de tei în secolele X-XII, a fost dăruită contesei Goiski de Mitropolitul grec Neofit. Acesta din urmă, aflat în drum spre Kiev, a poposit la contesa Anna Goiski, apoi, drept mulţumire pentru găzduire, i-a făcut cadou preţioasa icoană. Tot atunci a avut loc şi prima minune săvârşită prin rugăciuni în faţa icoanei Maicii Domnului. Fratele contesei, orb din naştere, rugându-se Maicii Domnului, în faţa icoanei, şi-a recăpătat brusc vederea! În semn de preţuire pentru minunea săvârşită, contesa a dăruit icoana mănăstirii împreună cu o moşie importantă. Astăzi, icoana, ca şi Talpa Maicii Domnului, reprezintă unul dintre odoarele creştine importante ale Ucrainei şi este venerată de pelerinii veniţi de pretutindeni. Icoana este prăznuită în calendarul ortodox la 23 iulie şi la 8 septembrie.

Sfântul Iov a fost egumen al mănăstirii timp de 50 de ani!

La începutul secolului al XVII-lea şi-a făcut intrarea în comunitatea monastică Ivan Zalizo, cel care avea să devină Sfântul Iov al Poceaiivului. Acesta intrase în Mănăstirea „Schimbarea la Faţă” - Ugorniţki, la ascultare, la vârsta de 10 ani, iar la 12 ani era tuns în monahism şi primea numele Iov. La vârsta de 30 de ani avea să fie hirotonit ca preot, după ani petrecuţi în rugăciune, ascultare, citirea cărţilor sfinte. În 1604, Sfântul Iov s-a retras pe un deal de lângă Poceaiiv şi s-a aşezat într-o peşteră aflată în apropiere de vechea mănăstire a Maicii Domnului. Pustnicul a fost repede îndrăgit de monahii de la mănăstire, astfel încât a fost ales egumenul lor. În cei 50 de ani cât a condus mănăstirea, sfântul a instalat o tiparniţă şi a produs multe cărţi liturgice şi religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei, iar în locul bisericii de lemn, a ridicat o biserică din piatră. Egumenul a trecut la cele veşnice în 1651, la vârsta de 100 de ani, iar la scurt timp a fost canonizat, racla din argint cu moaştele sale aflându-se în prezent în biserica de la Poceaiiv, de lângă peştera în care s-a rugat mulţi ani pe când era pustnic. Este prăznuit de Biserica Ortodoxă la 28 august, ziua descoperirii moaştelor sale. Tot la Poceaiiv se află şi moaştele Sfântului Amfilohie.