de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu
Începând din acest an, calendarul ortodox s-a îmbogățit cu încă o sărbătoare: cinstirea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Siriaca, aflată de mai bine de jumătate de secol la Mănăstirea Ghighiu de lângă Ploiești. Despre minunile săvârșite, dar și despre felul în care acest odor caduce la Ghighiu mii de pelerini în fiecare săptămână, ne-a vorbit maica Cipriana Lupașcu.
„A prevestit războiul din Liban”
- De ce este considerată Icoana Maicii Domnului Siriaca atât de importantă încât să aibă o sărbătoare a ei în calendarul ortodox?
- Este o icoană făcătoare de minuni care și-a arătat harul încă de la venirea ei în această mănăstire. A ajuns aici în chip minunat. Se știa de faptul că face minuni și a fost primită cu mare bucurie și cu cinstire. Acest prețios odor și-a cerut singur locul de ședere și de închinare de-a lungul timpului, iar minunile nu au întârziat să apară în viața celor care s-au rugat și se roagă cu credință la Maica Domnului în fața acestei icoane.
- Cum a ajuns aici, la Ghighiu?
- Anul trecut s-au împlinit 60 de ani de când a fost adusă cu mare fast de Episcopul Vasile Samaha, care era de origine sirian și aparținea de Patriarhia Antiohiei. Icoana era un prețios odor aflat într-o mănăstire din localitatea Bhamdoun, pe teritoriul Libanului, și era cinstită și adorată de credincioșii de acolo mai ales după o întâmplare considerată una dintre minuni: în 1956, pe obrazul pictat al Maicii Domnului au curs lacrimi, urme care se văd și în prezent. A fost considerat un semn că vor veni încercări grele asupra poporului. După doi ani a început un război greu. Episcopul Samaha a auzit de mai multe ori un glas care venea dinspre icoană și care-i spunea: „Vreau să mă duci în România, la Ghighiu”. Și atunci, acest preasfințit care avea ascultarea pe lângă Patriarhia Moscovei, dar era reprezentantul Patriarhiei Antiohiei, a luat Icoana Maicii Domnului și a venit cu ea în România. Era însărcinat de Preafericitul Alexandru al III-lea al Antiohiei și al Întregului Orient să vină cu niște decorații pentru anumiți mitropoliți români și, totodată, a venit și cu Icoana Maicii Domnului, dar a uitat numele de Ghighiu. Preafericitul Justinian, care era al doilea ctitor principal al mănăstirii, după ce a restaurat-o în 1952, s-a gândit să enumere mai multe mănăstiri din jurul Bucureștiului. Acest preasfințit, auzind Ghighiu, și-a reamintit imediat numele pe care Maica Domnului l-a cerut pentru așezarea icoanei.
„Pictată pe lemn de santal de călugări ruși”
- De cine și când a fost pictată icoana?
- Este o icoană care datează din secolul al XVI-lea, este pictată pe lemn de santal în ulei și se pare că a fost realizată de niște călugări ruși în drumul lor spre Țara Sfântă, undeva în Liban, în localitatea Bhamdoun. Ei au făcut acolo un popas. Este o copie a Icoanei Maicii Domnului Kazanskaia din Rusia, făcătoare de minuni. Probabil că acești călugări erau sub această influență. De acolo a fost adusă aici în România. Există mărturii că Preasfințitul Vasile Samaha s-a așezat în genunchi în fața icoanei și a plâns, considerând că pentru păcatele creștinilor de acolo, Maica Domnului i-a părăsit.
- De atunci este în biserica Mănăstirii Ghighiu?
- Maicile au considerat că e mai bine să țină icoana închisă în bisericuța mică din cimitir, de teama vicisitudinilor de tot felul. A stat acolo timp de mai bine de 30 de ani. Icoana a fost mutată în biserica nouă după ce maica stareță de atunci, Pelaghia Tudor, a visat-o pe Maica Domnului când a mers la Ierusalim, în 1992, spunându-i: „Am venit să ajut lumea, scoateți-mă de acolo.” Când s-a întors la mănăstire a făcut consiliu cu maicile, le-a spus ce i-a arătat în vis Maica Domnului să facă și au scos icoana din bisericuța mică și au mutat-o în biserica mare. În prezent, se află în paraclis pentru că biserica mare este în restaurare. Credincioșii se pot ruga la icoană în voie în acel paraclis. Desigur că își va relua locul după ce se vor încheia restaurările bisericii mari.
„Își cere singură locul de așezare”
- Care sunt minunile care s-au înfăptuit prin rugăciunile la această icoană?
- Este știut faptul că este o icoană care dăruiește prunci. Multe femei care nu au avut copii de-a lungul vremii, rugându-se la această sfântă icoană, în chip minunat și-au împlinit menirea de mame, unele chiar de gemeni, de tripleți. Foarte multe persoane s-au vindecat în chip minunat după rugăciunile la Icoana Maicii Domnului, multe persoane și-au găsit serviciu și minunile sunt de multe feluri. Vin mame care se roagă pentru copiii lor care au apucat pe căi greșite, femei și bărbați care se roagă pentru liniștea casei, pentru vindecare.
- Ați văzut vreuna dintre minunile înfăptuite?
- Am avut numeroase mărturii despre minunile săvârșite. Una s-a petrecut de curând, de aproximativ două luni. A venit o doamnă să dea un pomelnic pentru mama sa aflată în comă. Era o femeie disperată și s-a rugat mult la icoana Maicii Domnului. A venit de mai multe ori, i-am reținut numele, am vorbit puțin cu ea și i-am spus să se roage cu credință că Maica Domnului face minuni. Au trecut câteva săptămâni și când a revenit la mănăstire era însoțită de mama sa, care trecuse și printr-o operație pe cord în acea perioadă. Cred că fiecare a simțit ceva special rugându-se la această icoană. Este o icoană care și-a cerut locul: a vrut să vină din Orient aici, în România, la Ghighiu. Noi considerăm că are o lucrare cu poporul român, cu țara noastră, dar probabil că este aici și ca urmare a rugăciunilor acelor pustnici care s-au nevoit pe locul acesta. Am găsit în arhive că ar fi fost pustnici pe locul acesta din secolul VII-VIII adunați în jurul izvorului din spatele mănăstirii. O parte dintre ei erau de origine greacă.
„Lăcașul a fost înființat de călugărul Agapie în 1817”
- S-a întâmplat ca icoana să ajungă la Ghighiu într-un moment special al mănăstirii. Ne puteți povesti?
- În 1952, Preafericitul Părinte Justinian a hotărât să fie transformată în mănăstire de maici. Au fost aduse maici de la două mănăstiri învecinate: Zamfira și Țigănești, au fost restaurate ambele biserici. Tot ansamblul monahal era, pe vremea călugărilor, sub formă de căsuțe răzlețe, apoi s-a vrut o revigorare a vieții duhovnicești și s-au construit chiliile sub formă de cetate. S-au terminat lucrările în anul 1958. La 14 octombrie a avut loc sfințirea.
- Când a fost înființată mănăstirea?
- Mănăstirea a fost înființată la 1817 de călugărul Agapie împreună cu patru ucenici de la Mănăstirea Cernica. Venind în zona aceasta unde erau vestiții Codri ai Vlăsiei, ei căutau loc pentru ridicarea unui schit. S-au odihnit într-o poieniță și au auzit susurul unui izvor și au spus că este locul potrivit pentru ridicarea schitului. Moșia aparținea unei boieroaice pe nume Maria Râfoveanca, dintr-o localitate apropiată. Ea a primit cu mare bucurie această veste, că acești călugări vor să facă schit pe moșia sa. A donat proprietatea, toate avuțiile și s-a călugărit cu numele de Mavra Monahia. Mama sa i-a urmat exemplul, a donat averile și s-a călugărit cu numele Atanasia Monahia. Pe locul unde acum este biserica mare s-a construit o bisericuță din lemn, iar între 1832 şi 1833 s-a ridicat bisericuța din cimitir, care este pe o fundație din piatră de râu pe cărămidă și care deservea ca fiind biserica de iarnă a schitului.
„Picturile sunt realizate de Gheorghe Tattarescu”
- Și cum s-a ajuns la biserica mare de acum?
- Ducându-se vestea despre schit, venea aici foarte multă lume, biserica din lemn a devenit neîncăpătoare, iar la anul 1858 Arhimandritul Eftimie a hotărât să o demoleze și să ridice biserica mare, cea existentă acum. Este construită pe o fundație de piatră de râu, din cărămidă, cu var hidratat. S-au terminat lucrările în anul 1866. Din păcate, părintele stareț a murit și a continuat lucrările Arhimandritul Antonie. A fost pictată de marele pictor Gheorghe Tattarescu. Pictura se păstrează în original și acum. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei și poleită cu foiță de aur. Toate picturile de pe catapeteasmă sunt realizate de Tattarescu. A fost o mănăstire care a ajuns până la 70 de călugări cu o viață duhovnicească foarte înaltă. Se spune că erau 15 schivnici aici în acea perioadă, acei călugări cu un jurământ depus peste cel al călugăriei și cu o viață duhovnicească foarte înaltă; sunt cei care au lepădare de sine totală și se roagă pentru întreaga omenire; mănâncă o dată pe zi sau o dată la două zile; fac rugăciuni mai multe și trăiesc izolați de lume.
- Și înainte de 1817 ce era aici?
- Există unele mărturii scrise că ar mai fi fost cândva aici mănăstire, dar până la anul 1792. Nu se știe ce s-a întâmplat până în 1817, pentru că atunci când s-a făcut schitul nu era nicio urmă de mănăstire aici. După cum v-am spus, există în arhive scrieri că aici ar fi fost pustnici prin secolele VII-VIII. Există un testament că la 1601 mănăstirea îi aparținea logofătului Coresi. El a lăsat un testament fiului său prin care îi spunea că de toate moșiile poate să dispună cum vrea, dar de moșia Mănăstirii Ghighiu să nu se atingă, adică să nu o înstrăineze. Se pare că și logofătul Coresi și jupânița Slăvița sunt înmormântați în acest perimetru, dar nu se știe exact unde.
- Mai sunt și alte mărturii?
- Mai există o pisanie la biserica din localitatea Corlătești care spune că a fost construită la 1792 și că slujitorii sunt recrutați de la Mănăstirea Ghighiu. Nu știm ce s-a întâmplat până la 1817 pentru că nu s-a mai găsit nicio urmă să fi fost mănăstire pe locul acesta.
- În prezent biserica mănăstirii este în restaurare. În ce stadiu se află lucrările?
- Mănăstirea a intrat în restaurare de anul trecut, lucrările au mers bine, s-a făcut subzidire la biserica mare, adică s-a scos tencuiala. Pânza freatică e sus și pereții se măcinau. Exteriorul a fost din nou refăcut, s-a schimbat acoperișul cu tablă de cupru (era tablă zincată). Toată pictura lui Tattarescu este restaurată, este de excepție. A fost schimbată pardoseala. Sperăm ca anul acesta să fie gata până în toamnă. Am mai construit un altar de vară pentru zilele foarte călduroase și pentru ziua hramului. S-a restaurat, totodată, și clopotnița mănăstirii.
- Care sunt hramurile sfântului lăcaș?
- Primul este Izvorul Tămăduirii, iar al doilea este al Adormirii Maicii Domnului, după cum a rânduit de curând Părintele Patriarh Daniel.
- Ce alte odoare vor mai fi aduse cu ocazia resfințirii bisericii?
- Vor fi puse spre închinare pentru prima oară aici o icoană veche realizată de primii călugări de la începuturile vieții monahale de aici. Este icoana Adormirea Maicii Domnului și trecută în arhivele mănăstirii ca fiind făcătoare de minuni, dar și un veșmânt ce a îmbrăcat icoana Fecioarei de la Ierusalim în procesiunea de ziua Adormirii. Vizavi de Sfântul Mormânt este o icoană din argint a Maicii Domnului purtată în procesiune pe 14 august la locul unde Fecioara a stat și a plâns, la Micul Ghetsimani. Se face prohodul și este din nou readusă la locul ei. Este pusă pe o pernuță și un veșmânt. Am reușit să obținem unul dintre aceste veșminte și-l vom pune la baza icoanei Maica Domnului Siriaca, într-o lădiță.
„Un copil a ieşit din comă după ce tatăl s-a rugat aici“
- Povestiți-mi încă o minune săvârșită aici, vă rog.
- Este o întâmplare ce a avut loc la începutul anilor ’90. Tatăl unui băiețel a venit ca fotograf însoțitor la o nuntă. Maica Lavrentia știa că icoana are o taină și că nu se lasă fotografiată. Așa a fost în trecut. Când bărbatul a developat fotografiile a observat că icoana nu ieșise în poze. A fost foarte mirat de această întâmplare, iar după o vreme a avut un mare necaz cu fiul său: copilul a căzut dintr-un hamac și și-a spart capul foarte rău, a intrat în comă și nu mai avea șanse de supraviețuire, după cum spuneau medicii. Aflând această cumplită veste, tatăl s-a urcat în mașină și a mers în neștire până când a ajuns la poarta noastră. A realizat că este la mănăstirea cu icoana pe care nu a reușit să o fotografieze. S-a gândit că este făcătoare de minuni și s-a rugat mult, a cerut ajutorul Maicii Domnului și după câteva ore de rugăciune a simțit ca și cum a fost acoperit de un clopot transparent, o căldură foarte puternică, o protecție și a fost convins că băiatul lui este bine. Când s-a întors la spital copilul își revenise din comă, era ca și cum nu se întâmplase nimic, iar la analizele din următoarele zile nici urmă de la acea fisură în craniu nu mai era.
Izvorul Tămăduirii aduce mii de credincioşi
- Izvorul din spatele mănăstirii este o altă atracție pentru pelerini. Care este istoria lui?
- Se știe de când a fost descoperit că are apă tămăduitoare. De aceea călugării au și ales locul schitului aici, lângă izvor. Se spune că pe vremea comuniștilor a fost betonat, dar acesta a izbucnit cu câțiva metri mai departe. Cine se stropește sau bea cu credință se tămăduiește. Avem multe asemenea mărturii.