de Valentin Ţigău

Suntem, îndeobște, tentați să apreciem începutul creștinării Europei dacă nu chiar în timpul vieții lui Iisus, măcar la foarte scurt timp după moartea și Învierea Sa. Lucrurile nu stau, însă, întocmai, pentru că apostolii n-au reușit decât într-o mică măsură să convertească popoare în călătoriile lor limitate, în timp și spațiu.

O femeie pe nume Lidia

Să luăm acum, de exemplu, istoria Sfântului Pavel, care a murit în anul 67 d.H. martirizat, la Roma, după lungi peripluri misionare. Să fi putut el creștina Asia și Europa deopotrivă? Firește că nu. Însă putem, pe baza textelor biblice, să-i știm măcar pe cei care au fost primii creștini ai Europei? Neîndoielnic. O vizită pe ruinele anticului Filipi, din Grecia (Filipi, unul dintre cele mai renumite orașe din estul Macedoniei, a fost întemeiat de împăratul Filip al II-lea, în 356 î.H., anul nașterii moștenitorului său, Alexandru Macedon), ne poate furniza un nume: Lidia. Este numele primului creștin european, o femeie originară din Lydia (în Asia Minor, azi, Turcia). I s-a mai spus Lidia din Tiatira, localitatea în care s-a născut, celebră pentru comerțul cu purpură, sau Lidia Purpuraria, pentru că ea însăși vindea purpură. (Purpura este un pigment de culoare roșie, extras pentru prima dată de fenicieni din molusca „murex brandaris”; substanța se folosea, de obicei, la colorarea pânzelor scumpe) Lidia venise din Grecia în Macedonia (trebuie să facem distincție între Macedonia Antică, pe atunci condusă de Filip al II-lea, și cele două Macedonii din zilele noastre, una provincie în Grecia contemporană, cealaltă stat de sine stătător, desprins din fosta Iugoslavie). Ea s-a stabilit la Filipi, oraș-port la Marea Egee, favorabil comerțului pe care îl făcea. Aici, i-a întâlnit pe Sfântul Apostol Pavel (aflat în cea de-a doua sa misiune creștină), pe Luca, pe Silas și pe Timotei.

S-a întâmplat la Filipi, în Macedonia

Istoria, spusă turiștilor și pelerinilor de ghidul micului sit religios care marchează aceste urme, este următoarea: „În afara orașului, pe malul râului Gangitis, Pavel descoperă, într-o sâmbătă, un grup de femei evreice care făceau abluțiuni ritualice; printre acestea se afla și Lidia, simpatizantă a iudaismului și a credinței într-un singur Dumnezeu. Primind cuvântul Domnului de la Apostolul Pavel, ea a cerut să fie botezată împreună cu familia sa, devenind, în felul acesta, prima creștină din Europa”. Iată cum descrie Noul Testament, la Faptele Apostolilor, această întâmplare: „11: După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia și a doua zi ne-am oprit la Neapolis. 12: De acolo, ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ținut al Macedoniei și o colonie romană. În cetatea aceasta, am stat câteva zile. 13: În ziua Sabatului, am ieșit afară pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos și am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă. 14: Una dintre ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu și asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. 15: După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis: «Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea» și ne-a silit să intrăm”. Pavel n-a putut rezista unei femei de credință și de caracter, generoasă și întrepidă, și astfel a fost creată, în casa Lidiei, prima biserică din Filipi unde credincioșii se reuneau pentru a împărți cuvântul și pâinea Domnului.

O cristelniță de marmură albă şi un mic amfiteatru

Numele Lidiei este legat, așadar, cu trecerea creștinismului din vestul Asiei Mici în sud-estul Europei. Să fi murit Lidia la puțin timp după evenimentele relatate în Noul Testament? Ar fi de presupus că da, deoarece Sfântul Pavel scrie Epistola către Filipeni prin anii 55-57, dar n-o menționează pe sfânta a cărei trecere prin lume e prăznuită, în vremea noastră, la 20 mai, la ortodocși (Biserica Ortodoxă o cinstește drept una „întocmai cu Apostolii”) și la 3 august, la catolici. În persoana Lidiei vedem sfânta primitoare și ocrotitoare la vremi de restriște pentru creștini. Prenumele său creștin este purtător de bucurie și de siguranță, cu toate că a traversat secolele destul de obscur. Lidia exprimă pacifismul, energia, credința în puterea dragostei, puterea de convingere... Simplitatea, veselia, bucuria cu care trăiește și iubește ne par a fi atuurile cele mai bune ale misiunii sale. Pe locul botezului Lidiei se află, azi, o biserică ortodoxă pavată, în interior, cu marmură și având la intrare un mozaic contemporan care înfățișează călătoriile misionare făcute de Sfântul Pavel. Este „Baptiseriul Sfintei Lidia”, la care vin pelerini și turiști. În cristelnița de marmură albă, din biserică, sunt botezați pruncii. Dar, nu de puține ori, acolo vin și adulți care vor să se convertească și, ca în vremea Sfântului Pavel și a Sfintei Lidia, ei sunt botezați în apa râului. Chiar pe malul său este amenajat un mic amfiteatru unde creștinii se așază și se roagă ca într-o biserică. Într-o zi de sâmbătă, ca aceea în care Sfântul Pavel a întâlnit-o pe Lidia, pe malul râului, un grup de pelerini... coreeni tocmai săvârșeau o slujbă de încreștinare. Am fost surprinși să fim de față la acest ritual și ne-am întrebat dacă nu cumva chiar Sfânta Lidia a orânduit să fim acolo.

Miracolul din închisoare

Botezul Sfintei Lidia nu este singura faptă a Apostolului Pavel, în cetatea întemeiată de tatăl lui Alexandru cel Mare, în estul Macedoniei. Aflat în cea de a doua călătorie misionară (după ce în cea dintâi ajunsese în Antiohia și în Cipru), Pavel avusese o viziune a unui om din Macedonia care îi ceruse ajutorul. Împreună cu Silas, Timotei și alți ucenici, el pleacă din Alexandria Troadei (azi în partea de nord a țărmului mediteranean turcesc al Asiei Mici) spre Neapoli (azi Kavala) și Filipi. La Filipi, Sfântul Pavel săvârșește primul miracol, alungând un demon care poseda o sclavă. Însă stăpânii sclavei, care considerau că aceasta avusese abilități profetice, se plâng și drept urmare Pavel și ucenicii săi sunt bătuți și trimiși în închisoare. Atunci are loc al doilea miracol: în timp ce Pavel aducea laude lui Dumnezeu, la miezul nopții, un cutremur face ca toate încuietorile să se spargă și toate ușile de la celulele închisorii să se desfacă. Paznicul, temându-se că prizonierii au plecat şi că totul s-a întâmplat din vina sa, încearcă să se sinucidă, dar Sfântul Pavel îl oprește, spunându-i: „Dar noi suntem toți aici!”. E momen- tul în care romanul are revelația miracolului și întreabă: „Ce trebuie să fac, ca să mă mântuiesc?” I s-a răspuns: „Crede în Domnul Iisus Hristos și vei fi mântuit, tu și casa ta”. Și atunci l-a luat pe Pavel în casa sa, pentru a rosti cuvintele Domnului și a-i boteza pe toți cei din familia sa. Iată, dar, că primii creștini europeni au fost o neguțătoreasă de purpură şi paznicul roman de la închisoarea din Filipi.