de Valentin Țigău
Mult timp, chiar și astăzi, omul smerit și sătul de desfrâu a căutat loc de mântuire în biserici, în mănăstiri sau în pustie. De la vlădică până la opincă, speranța la viață veșnică a trimis în călugărie pe mulți pentru care unicul răspuns al misterului existențial a fost Dumnezeu. Într-o vreme - chiar și astăzi, cum spuneam - sfinții trăiau printre oameni obișnuiți, ca mine și ca tine, cititorule. Îmi propun să-ți atrag atenția asupra unui asemenea sfânt contemporan cu noi, trăitor și muritor la Muntele Athos.
Construcția lăcaşului a început acum patru ani
Paisie Aghioritul a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică Ortodoxă la 13 ianuarie 2015, la 21 ani de la trecerea în nefiinţă, iar numele său apare și în calendarul liturgic românesc din 2016, fiind prăznuit la 12 iulie (stil nou). Prima biserică românească din Muntele Athos închinată acestui sfânt a fost sfinţită chiar luna trecută, la Chilia Buna Vestire a Schitului Lacu, unul dintre cele două schituri românești de la Athos, primul fiind Prodromu (românii nu au o mănăstire proprie). „Aceasta este a treia bisericuță ridicată în Sfântul Munte Athos în cinstea Cuviosului Paisie Aghioritul, prima fiind sfințită la începutul acestui an în zona Kapsala”, ne spune părintele Paisie de la Chilia Bunei Vestiri. În România, Sfântul Paisie Aghioritul a devenit ocrotitorul primului lăcaș de cult la scurt timp după canonizare, biserica aflându-se în satul clujean Săvădisla. Slujba de la Schitul Lacu s-a oficiat joi, 25 iulie 2019 (adică 12 iulie stil vechi), de Înaltpreasfinţitul Părinte Pavel, Mitropolit de Drama. În ajunul sfințirii, s-a ținut slujba Privegherii, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de grupurile psaltice Tronos și Psaltis. Construcția bisericuței a început acum patru ani, pictura ei fiind realizată de doi frați gemeni, Vasile și Constantin Galan din Suceava.
„Suntem nepoții Sfântului Paisie Aghioritul”
Cuviosul nu a fost ales întâmplător ca ocrotitor al lăcaşului de cult, ne-a spus părintele Paisie de la Chilia Buna Vestire. „Hramul bisericuței a fost stabilit mai ales datorită faptului că - pe linie duhovnicească - suntem nepoții Cuviosului Paisie Aghioritul: starețul chiliei, ieromonahul Ștefan Nuțescu, este fiu duhovnicesc al Cuviosului Isaac Libanezul, unul dintre ucenicii cei mai apropiați ai Cuviosului Paisie”. Obștea chiliei românești din Athos este cea care a făcut cunoscute viața și învățăturile Cuviosului Paisie pentru români, prin activitatea de traducere din limba greacă a aproximativ 20 de volume.
Considerat unul dintre părinții charismatici ai secolului XX
Paisie s-a născut în Capadocia, Turcia. În 1924, a plecat cu familia în Grecia (odată cu schimbul de populație de după Primul Război Mondial). Se stabilește în Athos (la mănăstirile Esfigmenu, Filothei, Iviron, Marea Lavră, Stavronikita, Cutlumuș) și este înmormântat (1994) la Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” din Suroti, potrivit ultimei dorințe. Viața, minunile și prorocirile sale sunt descrise în cartea ieromonahului Isaac. Considerat drept unul dintre părinții charismatici ai secolului XX, Paisie Athonitul nu a încetat să-i ajute pe oameni nici după adormirea sa (1994), principalele locuri în care se petrec minuni fiind coliba sa din Muntele Athos (în Mănăstirea Cutlumuș) și mormântul din Mănăstirea Suroti (Grecia). Mormântul a devenit loc de pelerinaj panortodox; acolo, se vindecă mai ales bolnavii de cancer sau cei demonizați. Nu puțini sunt cei cărora li se arată și îi apără de accidente ori le dăruiește vederea; mulți l-au văzut în spitale dându-le ajutor. Lucrurile personale ale sfântului săvârșesc minuni și răspândesc o mireasmă negrăită.
Fularul lui Paisie vindecă bolnavii de cancer
O femeie (Filita) din Volos mărturisește: „Mă aflam într-o situație dificilă, pentru că nu o puteam ajuta pe sora mea, care căzuse în deznădejde când aflase, în urma analizelor făcute, că are cancer la sân. Atunci am cerut cu evlavie de la prietena mea mult prețioasa ei moștenire - fularul Cuviosului Paisie. Ținându-l strâns la piept, cu mâinile tremurânde și cu inima bătând cu putere, am alergat și l-am așezat în brațele celei suferinde. Cu lacrimi în ochi, ea a mers în fața icoanelor și s-a rugat; eu i-am urat însănătoșire grabnică și am înapoiat fularul prietenei mele. După patru-cinci zile, sora mea a făcut din nou analize, dar, o minune!, chistul de la sân dispăruse. Slăvit fie numele starețului Paisie!” Cele mai mari minuni ale lui Paisie Aghioritul au fost însă învierile duhovnicești. Mulți oameni nepăsători în ceea ce privește viața duhovnicească, atei convinși, fără nicio îngrădire morală, au înviat duhovniceşte și au început cu multă râvnă o viață cu Dumnezeu, fie în urma unei apariții a sfântului, fie după citirea unei cărți de-a lui. Unii dintre aceștia au intrat chiar în viața monahală.
A profeţit Revoluţia română şi căderea URSS
„Ziar am citit doar o dată în viața mea, pentru a afla când voi termina stagiul militar. Dacă va avea loc vreun eveniment, ori se va face cunoscut și voi afla și eu, ori voi afla prin rugăciune”, spunea Paisie Aghioritul. El a profețit cu zece ani înainte căderea comunismului în Rusia și în celelalte state comuniste: „Comunismul va cădea. Uniunea Sovietică se va dizolva, vor apărea mai multe state mai mici. În Albania, se vor deschide biserici și încet-încet va triumfa Ortodoxia.” În luna mai 1989, i-a spus unui medic militar: „Știi ce se va întâmpla, dacă cineva prinde mulți pești, dar plasele sunt putrede și pe mare este furtună?” / „Se vor rupe plasele, iar peștii vor scăpa”, a răspuns medicul. „Uniunea Sovietică, a continuat cuviosul, este un pescar care a aruncat năvoadele și a adunat mulți pești. Năvoadele sunt putrede, plesnesc și se vor rupe. Toate aceste popoare se vor elibera (…) Pe Ceaușescu îl vor omorî și aceasta va fi văzută de întreaga lume (…) În șase luni, toate aceste popoare se vor elibera.” În iulie 1989, a spus închinătorilor: „Hristos, după cum știți, era tâmplar. În mâna Sa ține o șurubelniță: când înșurubează - când deșurubează. Acum, Rusia va fi deșurubată.” Evenimentele care au urmat au confirmat faptul că Paisie Aghioritul „vedea cele viitoare ca prezente și pe cele îndepărtate ca realizate”.