de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea
Preasfânta. Buna. Apropiata. Cea căreia îi poți spune toate dorințele, necazurile, visurile, cele mai ascunse și grele rugăminți. Despre icoanele Maicii Domnului nu se poate vorbi oricum. Ci doar cu mare smerenie. Iar în fața cuvântului Său, nepieritor, trebuie făcut un singur lucru: ascultare. Dintre toate însă, un loc cu totul aparte îl are icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” (prăznuită la 1 septembrie) ce se află la Schitul Ghetsimani, care aparține de Lavra Sfintei Treimi - Serghiev, din Ucraina.
Suferință, avertizare, îndemn spre pocăință
Se spune că o singură lacrimă a Maicii Domnului poate schimba hotărârea Mântuitorului în ceea ce privește viața oricărui credincios. Doar Ea ridică din patul suferinței, judecă cu inima și dă mereu sprijin și iertare oricui i-o cere. Ea e mama care dă sfaturi ce schimbă definitiv viața. Grabnic ajutătoare în orice situaţie, icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului se arată folositoare, fiecare în felul său. Icoana de la Sihăstria, de exemplu, e grabnic ajutătoare pentru sporirea recoltei, dar și pentru venirea ploilor, asemenea minunatelor icoane de la Horaiţa, Dălhăuţi, Bistriţa sau Agapia. Cine nu are prunci va fi binecuvântat spre zămislire dacă se roagă icoanei Maicii Domnului de la Nămăiești, în timp ce iconița (icoana Maicii Domnului de la Bisericani) tămăduiește de slăbiciunea trupului și de boli, iar cea de la Mănăstirea Cotmeana alungă diavolii și ușurează durerile și tulburările sufletești. Nu în ultimul rând, icoanele Maicii Domnului de la Râșca și Hadâmbu, izvorâtoare de mir, avertizează și îndeamnă mereu spre pocăință. Vindecare deplină își găsesc credincioșii și în fața icoanei Maicii Domnului „Ilyin-Cernigov”, care a fost găsită la Mănăstirea „Sfânta Treime - Ilyin” de lângă Cernigov, pe dealul Boldina, loc în care, în secolul al XI-lea, Sfântul Antonie de la Lavra Peșterilor a petrecut o perioadă în lupta sa duhovnicească.
A plâns timp de opt zile
Uimitoarea icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Ilyin-Cernigov” poartă semnătura iconografului Grigorie Dubenski, care, după ce a pictat icoana, a in- trat definitiv în viața monahală, luându-și numele de Ghenadie. Icoana a început să-și arate adevărata putere în anul 1661, când a plâns timp de opt zile (16-24 aprilie). Credincioșii și-au dat seama de ce au curs lacrimile Preacuratei când, în același an, Cernigovul a fost atacat și devastat de tătari. La miezul nopții, barbarii au atacat Mănăstirea „Sfânta Treime” și au luat toate podoabele sfântului lăcaș. Singura care a rămas neatinsă a fost icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nimeni nu știe ce putere nevăzută le-a ținut piept necredincioșilor, reușind să-i împiedice să se atingă de icoană... Dar asta nu e tot, pentru că tot Împărateasa Cerului i-a împiedicat pe tătari să intre în peștera Sfântului Antonie al Peșterilor, unde s-au adăpostit frații din mănăstire, de frica acestora. Istoria spune că atunci când au vrut să intre în peșteră, tătarilor li s-a arătat o vedenie și, îngroziți de aceasta, au plecat pentru totdeauna din acele ținuturi. Minunea săvârșită de Maica Domnului prin icoana Sa din Cernigov a fost descrisă de Sfântul Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, în cartea sa „Lâna rourată”, iar mai târziu de Sfântul Ioan din Tobolsk. Harul revărsat prin această icoană se manifestă, de asemenea, și prin copiile sale, cea mai cunoscută fiind icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” de la Schitul Ghetsimani, care aparține de Lavra Sfintei Treimi - Serghiev.
Totul a început la 1 septembrie…
Despre icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” se cunoaște că a fost pictată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea și dăruită Lavrei Sfintei Treimi - Serghiev în 1852 de Alexandra Grigorievna Filippova, cea care a păstrat-o cu mare cinste un sfert de secol. La rândul său, aceasta a primit icoana de la preotul Ioan Alexeev, căruia i-a fost dăruită de unul dintre monahii Lavrei Sfintei Treimi - Serghiev. Uimitoarea icoană a fost așezată în biserica proaspăt sfințită din peștera Sfântului Arhanghel Mihail cu binecuvântarea iconomului lavrei, Arhimandritul Antonie, fiind în acest mod legată de marii sfinți ai Bisericii Ruse precum Sfântul Antonie al Peşterilor, Cuviosul Serghie de Radonej, de părinţii acestuia Kiril şi Maria și de asceți ai secolului al XIX-lea. Istoria povestește că prima minune săvârșită de icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” a avut loc la data de 1 septembrie, chiar în prima zi a noului an bisericesc, când o femeie pe nume Tecla, din provincia Tula, în vârstă de 28 de ani, care a locuit în azilul de lângă Peșteri, apoi chiar în lavră, a fost vindecată după ce a fost paralizată timp de nouă ani și nimeni nu i-a mai dat vreo șansă.
Trei vindecări într-o singură lună
Vestea despre această incredibilă vindecare s-a răspândit în toată lumea, iar Mitropolitul Moscovei, Sfântul Inochentie, a aflat despre marea putere a icoanei de la fiica sa duhovnicească, maica Polixenia. Mai târziu, acesta a primit lămuriri despre minunea Măicuței chiar de la Tecla, femeia vindecată. La 26 septembrie 1869, Sfântul Inochentie a venit la Schitul Ghetsimani și a dat binecuvântare pentru alcătuirea unui paraclis care să fie săvârșit înaintea icoanei proslăvite. În acest fel, icoana a fost recunoscută oficial ca făcătoare de minuni și însuși mitropolitul s-a rugat înaintea ei, vărsând lacrimi. Se știe însă că înainte de data de 26 septembrie, icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” a mai făcut trei vindecări și multe alte minuni în luna noiembrie a aceluiași an. Cum astfel de întâmplări sunt tulburătoare, oameni plini de boli și, de suferințe au venit în fața icoanei și cu credință infinită, au cerut vindecarea. Iar Maica Domnului nu i-a dezamăgit… Așa se face că, până la începutul secolului XX, au fost înregistrate peste 100 de minuni. Printre cei care au primit milă și ajutor de la icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani” s-au numărat și asceții de la Schitul Ghetsimani, schimonahul, întemeietorul mănăstirii din peșteri și cei trei fii duhovnicești ai săi, ieroschimonahul Ignatie, Porfirie și Vasile. Boala e dată cu un anumit scop. Și vindecarea la fel. Iar Maica Domnului știe. Pentru că marele Ei dar e faptul că reprezintă fereastra spre dumnezeire. Omul este o ființă creată. Are nevoie de concret… să pipăie, să vadă, așa cum însuși Mântuitorul a spus: „Adu degetul și mâna ta, Toma, și pipăie-Mă”. Aici se justifică și se argumentează icoana…