de Simona Lazăr
Pe data de 8 septembrie, în Biserica Ortodoxă se face pomenirea Nașterii Maicii Domnului. Acesta este primul praznic din Anul bisericesc, care a început la 1 septembrie. Tatăl Sfintei Fecioare, Ioachim, se trăgea din neam împărătesc, iar mama sa, Ana, era din neamul lui David și Solomon. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este prezentă și la copți și la sirieni, separați de Biserica Ortodoxă după al patrulea Sinod Ecumenic, ceea ce denotă că începutul acestei sărbători trebuie pus între Sinodul trei Ecumenic (431) și Sinodul al patrulea (451). Această sărbătoare a fost adoptată în Apus în vremea Papei Serghie I (687-701). Despre cultul Maicii Domnului în Biserică aflăm mai multe de la părintele Mihai Păcuraru (medalion), preot misionar și redactor la Radio România Antena Satelor.
„Prin Fecioara Maria s-a împlinit făgăduința făcută oamenilor în Rai, după cădere”
- Părinte Mihai Păcuraru, vă propun un dialog despre cultul Maicii Domnului în Biserica creștină - un cult care nu poate fi egalat de niciun altul, în oricare dintre credințele lumii. Și mă gândesc că se cuvine să începem de la felul în care Biserica și omul rugător, deopotrivă, i se adresează...
- Biserica o numește pe Fecioara Maria cu apelativele de: „Preasfânta”, „Preacurata”, „Preabinecuvântata”, „Slăvita”, „Stăpâna noastră” fiindcă ea este singura dintre pământeni care s-a învrednicit să-L nască cu fire omenească pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, rămânând de-a pururea Fecioară. „Cea-fără-de-păcat” i se mai spune... oarecum în antinomie cu primii oameni, cu Adam și Eva, al căror păcat primordial i-a alungat din Rai... Ar trebui totuși să înțelegem că, deoarece primii oameni săvârșiseră păcatul prin amăgirea celui rău și nu în mod viclean, îndepărtarea lor de Dumnezeu nu a fost abisală, totală, precum cea a diavolului. Voința lor a slăbit, însă nu s-a întărit în rău în mod ireversibil. De aceea, și Dumnezeu, în purtarea Sa atotmilostivă, a rânduit un Mântuitor. Iar în Fecioara Maria s-a împlinit făgăduința făcută oamenilor în Rai, după cădere, că vor birui pe diavol printr-un semen de-al lor: „Dușmănie voi pune între tine (n.r. - diavol) și între femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul”, stă scris în Biblie (Facere 3, 15). Mai târziu, după potop, pentru credința lor curată, Noe și apoi Avraam au fost aleși de Dumnezeu ca din urmașii lor să se nască Mântuitorul promis. Știind aceasta, poporul evreu avea la mare cinste nașterea de prunci și considera un adevărat blestem atunci când o familie era stearpă. Chiar dacă bărbatul și femeia erau oameni drepți, nerodirea le era considerată un păcat și era pedepsită de mai marii poporului prin excluderea din societate.
- În familia Maicii Domnului, însă, au avut loc o serie de nașteri târzii. Elisabeta l-a născut pe cel care avea să fie Ioan Botezătorul târziu. Ana a născut-o la bătrâneţe pe Maria...
- De această... necinste... despre care vorbeam au avut parte - în mod providențial, aș zice, după cum o arată faptele consemnate în Sfânta Scriptură - și părinții Maicii Domnului, dumnezeieștii Ioachim și Ana. Deși își doreau mult să fie părinți, ei nu au avut copii în tinerețile lor, dar, ajunși în vârstă, nu-și pierduseră credința în puterea lui Dumnezeu. Cei doi soți drepți se mângâiau cu gândul că Dumnezeu le pune credința la încercare, știind că El poate să facă minuni preaînalte, precum făcuse cu Sara, femeia lui Avraam, care a născut pe Isaac la bătrânețile ei. De aceea, atunci când li s-a refuzat jertfa anuală la Ierusalim, Ioachim și Ana s-au refugiat în rugăciune invocând mila Domnului, Care îi rânduise pentru un rol însemnat. Ei au mai promis că, de vor fi binecuvântați, vor închina pe prunc Domnului. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea, iar Ana, soția lui Ioachim, a născut o pruncă, pe Maria, pe care la vârsta de 3 ani au afierosit-o să trăiască și să slujească împreună cu fecioarele de la Templu.
„Se ruga pentru ca Dumnezeu să trimită pe Răscumpărătorul promis”
- Pregătirea copilei Maria pentru intrarea în Templu, alături de fecioare, s-a făcut după toate datinile și regulile...
- Deși un copil, Maria fusese crescută de mică în mare curăție și aproape de cele sfinte, dobândind ea însăși o inimă bună și curată ca Sfânta Sfintelor, în care rugăciunea pentru oameni se lucra cu multă ușurință și dulceață. În acest sens, Tradiția Bisericii spune că, fiind adusă la Templu Maria, Zaharia a condus-o să locuiască în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sacru din Templu, unde doar arhiereul intra o dată pe an. Se pare, însă, că e vorba de fapt despre sfințenia Fecioarei Maria, care încă de mică iubea pe toți oamenii și se ruga pentru ca Dumnezeu să trimită pe Răscumpărătorul promis, la fel cum era rânduit și arhiereul să facă. Pesemne Zaharia a învățat-o și mai mult pe Fecioara cum să se roage folosind psalmii și alte rugăciuni care cereau trimiterea Răscumpărătorului.
- Fusese închinată Domnului înainte de nașterea Sa, fusese dusă la Templu de copilă... totuși, ca oricare tânără din vremea ei, urma să aibă un soț și, prin urmare, a făcut primul pas, cel al logodnei...
- La 15-16 ani, Maria a fost logodită cu bătrânul Iosif pentru că, din cauza vârstei, nu mai putea să rămână împreună cu copiii. Ea continua să trăiască în feciorie, pentru că Iosif era doar rânduit să o ajute cu cele materiale, Maria continuând să slujească prin lucrul mâinilor sale Domnului și Templului. Odată, în timp ce lucra, i s-a arătat Arhanghelul Gavriil, care i-a dat Buna Vestire spunându-i că a fost aleasă să fie Maica Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. La început temătoare, Maria întreabă despre cum va fi aceasta, de vreme ce ea se făgăduise fecioriei, dar aflând că totul se va face doar prin Pogorârea Sfântului Duh de la Tatăl Ceresc, fără însoțirea cu bărbat, a primit această grea cruce, prin cuvinte pline de smerenie: „Iată, roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!”, e consemnat în Biblie (Luca 1, 38).
„Cei care au acuzat-o s-au rușinat”
- În epoca aceea, în care a trăit Fecioara Maria, existau anumite cutume care nu puteau fi încălcate. Cu atât mai mult când „încălcările” nu puteau fi explicate prin lucruri și fapte cunoscute, obișnuite. Tânăra Maria era logodită, urma să facă nuntă cu Iosif și iată că se arată lumii cu rotunjimea pântecului ei, susținând însă că încă e curată, că e fecioară... Ce ne spune Biblia? Cum a fost primită ea, în această stare fiind, de comunitate, de ierarhi, de părinți? De logodnicul ei?
- Rămasă însărcinată, Maria Fecioara avea să sufere multe neplăceri. Mai întâi de la Iosif, logodnicul său. Acesta, crezând că Maria a fost amăgită și și-a pierdut curăția, a vrut să o părăsească, însă, fiind înștiințat de la înger despre lucrarea lui Dumnezeu, a continuat să-i fie alături. Apoi, oamenii și preoții sinagogii au supus-o la un test al fecioriei, urmând să o ucidă cu pietre dacă va fi aflată prihănită. Ei i-au dat să bea otravă, însă, fiind nevinovată, Maria nu a pățit nimic, iar cei care au acuzat-o s-au rușinat și au rămas uimiți de ceea ce se întâmplase. Prorocul Isaia spusese mai dinainte: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi” (Isaia 7, 14).
- De fapt, ce și cât aflăm din Sfintele Evanghelii despre viața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu?
- Viața Fecioarei Maria este puțin relatată în Sfintele Evanghelii pentru că acestea prezintă mai mult viața și învățătura Mântuitorului nostru Hristos. Aflăm de aici doar despre fecioria ei, despre cinstea pe care se cuvine să i-o aducă toți oamenii, asemenea celei arătate de Îngerul Gavriil (Luca 1, 28), de Dreptul Iosif (Matei 1, 24), de Elisabeta (Luca 1, 42-43), de Sfinții Apostoli (Ioan 2, 1-11) și de Domnul Însuși (Luca 11, 27-28). Mai aflăm în plus doar despre iubirea pe care o are pentru noi toți ca Mamă a noastră primită în dar de la Dumnezeu pe când Hristos era pe Cruce (Ioan 19, 27). Maica Domnului a fost numită mai târziu de Biserică Panaghia (Preasfânta), pentru că ea este, după Mântuitorul Hristos, exemplul cel mai desăvârșit de smerenie, de dragoste dintre om și Dumnezeu (Luca 1, 38) și de dragoste față de semeni. Mai multe informații despre viața Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, aflăm din Sfânta Tradiție - învățătura în veacul apostolic până la moartea ultimului Apostol (100 d.Hr.), dar fixată în scris în primele opt secole. Astfel, în Protoevanghelia lui Iacov ne este prezentată viața Fecioarei Maria până la nașterea Mântuitorului (cap. 1-16), iar după Nașterea Domnului până la uciderea pruncilor și a lui Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul (cap. 17-22).
„Sufletul ei l-a dat îngerilor, ca să-l ducă în Rai”
- Până la momentul urcării pe cruce a Mântuitorului, știm despre viața Maicii Domnului relativ puține lucruri și, în special, cele care sunt în relație cu Fiul Său. După aceea, iarăși cunoaștem puține lucruri din drumurile și faptele Ei pe pământ. Există însă un moment care este foarte bine descris în lucrările teologice și mă refer aici la Adormirea Maicii Domnului și înălțarea ei cu trupul la cer - cum cu niciun alt pământean nu se întâmplase...
- În lucrarea numită Cuvântul Sfântului Ioan Teologul, aflăm amănunte despre Adormirea Maicii Domnului și despre înălțarea ei cu trupul la cer de către Domnul Hristos, întru slavă. „Și, după ce a sărutat-o, Domnul a plecat. Iar sufletul ei l-a dat îngerilor, ca să-l ducă în Rai. Apoi a zis apostolilor: «Veniți lângă mine!». Iar când s-au apropiat, El i-a sărutat și le-a zis: «Pace vouă! După cum mereu am fost cu voi până acum tot așa voi fi cu voi până la sfârșitul lumii». Și după ce a rostit cuvintele acestea S-a suit pe un nor la cer. Și îngerii l-au însoțit ducând-o pe Fericita Maria în Raiul lui Dumnezeu. Apostolii, și ei, au fost luați pe nori și fiecare s-a întors la locul predicării lui, povestind minunile lui Dumnezeu și slăvindu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, care trăiește și domnește împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în unire desăvârșită și-ntr-o singură ființă în vecii vecilor. Amin.”
- Aminteam, la începutul dialogului nostru, despre numele, apelativele pe care le are Maica Domnului în Biserică. Unul dintre acestea este și (în grecește)... Theotokos. Ce semnifică el?
- Termenul de „Theotokos” („Născătoare de Dumnezeu”) apare în scrierile bisericești în secolul al III-lea (fiind consacrat la Sinodul III Ecumenic (432 d.Hr.) pentru combaterea doctrinei nestoriene, care filosofa spunând că Maria a născut un simplu om sau, cel mult, un Mântuitor adoptat ca fiu de Dumnezeu). Mai înainte termenul fusese folosit și de alți scriitori bisericești, precum Origen, Sfântul Chiril al Alexandriei ș.a., dar cel mai evident apare în Evanghelia după Luca, unde Elisabeta spune Mariei, inspirată de Duhul Sfânt: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?”. Pururi-fecioria Maicii Domnului este exprimată iconografic prin cele trei stele pictate pe umerii și fruntea ei, care arată că Maria a fost fecioară înainte, în timpul sarcinii și după naștere, rămânând fecioară și cu trupul și cu sufletul.
„Toate bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica Sa”
- În toate zilele rânduite în calendar pentru cinstirea Maicii Domnului rostim rugăciuni speciale către aceasta...
- Și nu doar în zilele din calendar în care sunt consemnate diferite momente ale existenței ei, dar în toate zilele de peste an ne rugăm la Preabinecuvântata, Slăvita, Stăpâna noastră. Tradiția bisericească a rânduit rugăciuni speciale către Maica Domnului, cele mai cunoscute fiind acatistele, paraclisele și Psaltirea (în cinstea) Maicii Domnului, compusă de Sfântul Dimitrie al Rostovului. Maica Domnului este mijlocitoarea cea mai puternică către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre și pentru ajutorul de Sus. Sfântul Nifon, Mitropolitul Țării Românești, adeseori îndemna pe credincioși și ne îndeamnă și pe noi, cei de azi: „În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Fie-ți drag a te ruga de-a pururea și ți se va lumina inima și va vedea pe Dumnezeu.” Să ne ajute Bunul Dumnezeu cu rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor sfinților, luminându-ne în a înțelege și a cultiva prin viața noastră dreapta credință!
- Care sunt cuvintele cu care putem, se cuvine să ne adresăm Maicii Domnului, în rugăciunile noastre?
- În slujba Sfântului Maslu, găsim o rugăciune către Maica Domnului ce arată măreţia acesteia: „Pe tine, preacuratul palat al împăratului ceresc, ceea ce ești multlăudată, te rog, curăţeşte-mi mintea mea cea întunecată cu tot felul de păcate și o fă lăcaș înfrumuseţat al dumnezeieștii Treimi, ca să laud și să măresc puterea ta și mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tău”. Preabinecuvântata, Stăpâna noastră o numim, pentru că, datorită curăţiei și evlaviei Fecioarei Maria, Dumnezeu ne-a binecuvântat pe toţi, prin Ea am dobândit iertarea păcatului strămoșesc, prin Născătoarea de Dumnezeu se naște Dumnezeu Fiul, iar Fecioara Maria devine Stăpâna noastră, fiind mama Fiului și roaba Domnului.