de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
Fiecare cultură are unele tradiții și ritualuri religioase ciudate pentru restul lumii, dar perfect normale pentru adepții lor. Istoria credințelor consemnează numeroase astfel de ritualuri, unele dintre ele respingătoare, brutale sau pur și simplu deviante. Indiferent de epoca sau de locul în care s-au petrecut sau încă se mai desfășoară, aceste practici stârnesc reacții extreme, de la uimire la dezgust sau altele, dimpotrivă, la prima vedere stârnesc hazul, dar ele chiar s-au transformat cu timpul în religii, cu ritualurile şi mantrele lor.
Aruncarea copiilor din turn
Unele familii rurale din India - atât hinduse, cât şi musulmane - sunt dispuse să-şi lase copiii să fie aruncaţi de pe acoperişul unui altar înalt de 9 metri şi să-i prindă jos într-un cearşaf întins în formă de hamac. Ritualul, foarte popular în statele din Maharashtra şi Karnataka din India, datează de aproape 700 de ani, când mortalitatea infantilă era foarte mare, lipseau cunoştinţele medicale şi familiile aveau puţine resurse pentru a obţine ajutor medical. Legenda spune că un sfânt i-a sfătuit pe părinţii copiilor care erau pe moarte să construiască un sanctuar pentru micuţii bolnavi şi să-i arunce de pe acoperiş pentru a demonstra încrederea în Cel Atotputernic. Conform legendei, când procedau astfel, copiii erau salvaţi în mod miraculos de un cearşaf în formă de hamac, care apărea în aer. De atunci, în această regiune, rugăciunile pentru ca un copil să se nască sănătos includ promisiunea de a arunca copilul ca jertfă lui Dumnezeu. Sătenii cred că ritualul asigură copilului o viaţă lungă şi noroc şi insistă că aceştia nu suferă niciun prejudiciu. Practica a atras atenţia în 2009, când un videoclip înregistrat în Baba Umer Dargah (un sanctuar în Solapur, Maharashtra) a devenit viral şi a obligat Comisia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului să intervină. Comisia a cercetat şi a interzis aruncarea copiilor de pe acoperiş. Oficialii declară că practica încalcă prevederile legii drepturilor copilului în India, iar poliţia locală Solapur spune că nu a primit nicio înştiinţare privind aruncarea copiilor din anul 2010. Cu toate acestea, există martori care afirmă că se practică şi în prezent pe o scară mai mică, în unele oraşe ca Mangasuli, unde se venerează Khandoba, reîncarnarea lui Shiva, ca zeitate a familiei. „De-a lungul timpului, obiceiul a continuat, iar aruncarea copiilor de numai 2 luni, fie că plouă sau e soare, este o tradiţie”, a declarat Javed Fardin Akhtar, un rezident al oraşului vecin Sangli, care a afirmat că a fost martor la un astfel de ritual în Mangasuli, în luna aprilie 2016. Akhtar a declarat că nu părinţii sunt cei care-i aruncă pe copii, ci adepţi ai cultului. După ce cad în cearşaful întins în formă de hamac, copiii revin rapid în braţele părinţilor lor anxioşi, care îi aşteaptă împreună cu mulţimea strânsă să participe la eveniment.
Înmormântările în cer
În Tibet, dar și în unele provincii din China, Mongolia, Sichuan și Qinghai, precum și în anumite părți ale Indiei, cum ar fi Sikkim, se practică Sky Burial sau înmormântarea în cer. În cadrul acestor ritualuri decedatul este așezat pe o zonă înaltă, muntoasă, pentru a se descompune sau pentru a fi mâncat de vulturi. Acest tip de înmormântare se practică în locuri specifice din Tibet. Una dintre cele mai cunoscute zone este Mănăstirea Drigung. Procedura are loc pe o stâncă plată, iar rudele celui decedat pot rămâne în apropiere până la finalizarea procesului de descompunere. Primele însemnări ale acestei practici au fost descrise pentru prima dată în secolul al XII-lea în „Cartea morților” budiste. Procedura pare să fi fost influențată de tantrismul tibetan, fiind veche de mii de ani. Inițial, practica a fost considerată primitivă de autoritățile chineze și mongole, care au interzis-o. Cu toate acestea, ea încă se practică în mod obișnuit în zonele rurale, greu accesibile. Înainte de procedura de înmormântare, călugării cântă mantra în jurul corpului și ard tămâie. După terminarea cântărilor, corpul este depus pe niște pietre în așteptarea vulturilor. După câteva zile de stat în soare și ciugulit de păsările de pradă, oasele sunt sparte, măcinate și amestecate cu tsampa, un fel de făină de orz, apoi date altor păsări care așteptau ca vulturii să se îndepărteze. În unele cazuri, întregul corp poate fi tăiat în bucăți, zdrobit și amestecat cu tsampa înainte de a fi dat vulturilor.
Religia ştiinţei fericite
A fost recunoscută oficial ca religie în Japonia, pe 7 martie 1991. Fondatorul cultului este Ryuho Okawa, căsătorit cu Kyoko Okawa, autointitulată „Afrodita renăscută şi bodhisattva a intelectului şi înţelepciunii”. Ryuho Okawa susţine că el conversează regulat cu spiritele lui Mohamed, Iisus, Buddha și Confucius şi consideră despre el însuşi că este încarnarea unui spirit supranatural, numit „El Cantare”. Ryuho are peste 500 de cărţi scrise, iar între profeţiile sale se numără aceea că Arhanghelul Gabriel li se va arăta oamenilor peste aproximativ o jumătate de secol, la Bangkok, iar peste 3.000 de ani Pământul va fi invadat de extratereştri. Ryuho a intrat şi în politică, înfiinţând Partidul Fericitelor Realizări.
Pastafarianismul
Este o religie parodie, născută în anul 2005, ca protest satiric al deciziei celor de la Kansas State Board of Education de a introduce în şcoli Teoria Creaţionistă, ca alternativă la Teoria Evoluţiei. În consecinţă, Bobby Henderson a creat Zeul Pastafarianismului şi a inventat legenda conform căreia Monstrul Zburător din Spaghete a creat Universul după ce a băut o cantitate enormă de bere. Intoxicaţia cu alcool este motivul pentru care rezultatul este unul atât de plin de greşeli. În pastafarianism, paradisul ar fi tradus printr-un vulcan de bere și o fabrică de stripperi/stripteuze, iar Infernul, similar, doar că berea ar fi stătută și stripperii/stripteuzele ar avea boli cu transmitere sexuală. Între altele, în pastafarianism se crede că toate fenomenele paranormale din Triunghiul Bermudelor sunt cauzate de fantomele piraţilor. Mai mult, Henderson vine cu argu- mentul că încălzirea globală, cutremurele și uraganele sunt un efect direct al micşorării numărului de piraţi după anul 1800. Cum orice religie are regulile ei, în pastafarianism ele au fost înmânate sub formă de tablete, de Monstrul Zburător de Spaghete, căpitanului Mosey. Pastafarianismul conţine 8 „Aș prefera să nu”.
Discordianismul
Ideea principală a acestei religii este că haosul conduce lumea. Adepţii săi o venerează pe zeiţa romană Discordia, care se manifestă sub formă de parodie religioasă, parodie a religiilor sau pseudoreligie. Adepţii discordianismului îşi prezintă opiniile ca „o religie deghizată sub forma unei glume complicate şi ca o glumă complicată deghizată sub forma unei religii”. Această definiţie, „atât glumă, cât şi religie”, are scopul de a provoca confuzie, de a stimula gândirea, de a sparge dogme, de a dizolva structuri şi de a deschide noi perspective. Discordianismul a fost fondat în anul 1958, de Gregory Hill şi Thornley Kerry, în lucrarea „Discordia Principia”. Discordianiştii neagă adevărurile obiective şi cred că totul este interpretat subiectiv. Simbolul sacru al discordianismului este Sfântul Haos. Anul Discordian este împărţit în cinci luni, a câte 73 de zile. Numele lunilor sunt Haos, Discordie, Confuzie, Birocraţie şi Consecinţe.
Jedismul
Adepții acestei religii cred cu tărie în Puterea Forţei. Deşi poartă numele Cavalerilor Jedi, neagă orice legătură cu filmul „Războiul Stelelor”, al lui George Lucas. Anul 2001 a marcat recunoaşterea Jedismului ca religie. Biserica Jedi spune că există o forţă unică în univers, care animă şi leagă toate lucrurile, iar credinţa Jedi se află în fiecare dintre noi. Toate fiinţele din univers sunt parte din Forţă, iar Forţa are două feţe: una luminoasă, reprezen- tând binele, şi una întunecată, reprezentând răul. Crezul Jedi sună astfel: Sunt un Jedi, un instrument al păcii/Unde este ură, eu voi aduce iubire/Unde este jignire, voi aduce scuze/Unde este îndoială, voi aduce credinţa/Unde este disperare, voi aduce speranţa/ Unde este întuneric, voi aduce lumina/Unde este tristeţe, voi aduce bucuria/Sunt un Jedi/Nu voi căuta niciodată mai mult să fiu încurajat decât să încurajez/Să fiu înţeles decât să înţeleg/Să fiu iubit decât să iubesc/Pentru că dăruind, primim/Iertând, vom fi iertaţi/Şi murind ajungem în viaţa eternă/Forţa este întotdeauna cu mine/Pentru că sunt un Jedi.
Biserica raeliană
Un pic de Dumnezeu, multe OZN-uri şi călătorii în spaţiu, clonare şi sex pe săturate, cam aşa ar arăta o descriere succintă şi răutăcioasă a raelismului. Religia are adepţi pe tot globul, inclusiv în România. În concepţia raeliană, viața pe Pământ a fost creată științific de o specie de extratereștri pe care ei o numesc Elohim. În toată lumea există aproximativ 130 de preoți raelieni și 24 de episcopi, care se grupează în șase niveluri, începând de la novice la Rael însuși, care ocupă singur cel de-al 6-lea nivel. Religia a fost creată în Franța de Claude Vorilhon Rael, fost pilot de curse, care pretinde că a fost răpit în 1973 și în 1975 de extratereștri, ducându-l pe altă planetă, unde l-au instruit în mod special și i-au încredințat misiunea de a pregăti venirea pe Pământ a ființelor extraterestre. Mişcarea raeliană are şi propria bucătărie culinară, cel mai cunoscut fel de mâncare fiind mărul uns cu unt.
Nuwaubianismul
Este o religie practicată exclusiv de bărbaţi. A fost fondată de Dwight York, care în anii ’70 era liderul unui grup de negri musulmani din SUA. Prin anii ’80 acesta a abandonat islamul, dedicându-se temelor Egiptului Antic şi extratereştrilor, astfel că a fondat el însuşi o religie, Nuwaubianismul, care combină Teosofia New Age, francmasoneria, islamismul, numerologia arabă şi paleoastronautica lui Zecharia Sitchin. Nuwaubianiştii cred că Nikola Tesla a venit de pe planeta Venus, că fiecare dintre noi avem şapte clone răspândite în toată lumea, că femeile au inventat bărbaţii prin manipulare genetică şi că Homo Sapiens este rezultatul unor experimente genetice făcute pe Marte. De asemenea, ei consideră că fetuşii care au fost avortaţi continuă să trăiască în canalizările unde au fost aruncaţi, organizându-se cu scopul de a prelua controlul lumii.
Dudeismul
Este religia inspirată de stilul de viaţă a lui Dude, personajul principal al filmului The Big Lebowski (1998) al fraţilor Coen. Practic, fostul hippie Dude îşi petrece zilele jucând bowling cu prietenii şi consumând marijuana şi cantităţi mari de White Russian (cocteil din vodcă, lichior de cafea şi smântână cu gheaţă), iar religia pe care a inspirat-o ridică în slăvi lenevia, încercând să-i îndepărteze pe oameni de frenezia şi insatisfacţiile vieţii moderne. Religia a fost fondată în 2005 de Oliver Benjamin, un jurnalist american născut în 1968, care a vagabondat mai mulţi ani prin lume, în căutarea sensului vieţii. În 2005 a survenit şi „revelaţia”, pe când se afla într-un bar din orăşelul thailandez Pai, urmărind împreună cu mai multe persoane filmul „Marele Lebowski”. Oliver mai văzuse filmul şi se distrase copios, dar de această dată experienţa vizionării peliculei l-a exaltat. „M-am simţit ca şi cum aş fi văzut o poveste care îmi prezenta metoda de a face faţă dificultăţilor vieţii. A fost probabil filmul cel mai emoţionant şi mai distractiv văzut vreodată”, a povestit el. În cele din urmă, acesta nu doar că a reuşit să fondeze o religie în toată puterea cuvântului, dar în 2008 a publicat şi „Dudespaper”, textul oficial al dudeismului, iar anul următor, „The Tao Dude Ching”, cartea-sacră a Bisericii. „Noi susţinem că Marele Lebowski este o formă modernă de taoism”, a spus Oliver Benjamin, care trăieşte în Thailanda, la Chiang Mai.
Biserica maradoniană
Iglesia Maradoniana (Biserica lui Maradona) este o religie parodică, dar care s-a răspândit relativ repede şi şi-a creat „infrastructura” necesară unei religii într-un timp foarte scurt. Este văzută ca o formă de sincretism mai degrabă decât o religie în sine. Naşterea ei a avut loc în oraşul Rosario, din Argentina; adepţii săi pot avea orice altă religie, în paralel cu venerarea lui Maradona. „Am o religie raţională, cea catolică, dar şi una care ţine de inima mea, de pasiunea mea, cea a lui Diego Maradona”, explica Alejandro Verón (care, alături de Hernán Amez şi Héctor Campomar, a fondat Biserica lui Maradona). Pentru adepţii acestei mişcări, timpul se calculează nu de la Iisus Hristos încoace, ci de la 1960 încoace, adică de la anul naşterii lui Maradona. De asemenea, este extrem de populară printre ei (dar şi printre alţi fani ai fotbalului) folosirea unei tetragrame bazate pe un joc de cuvinte - D10S, care se poate citi „Dios” (Dumnezeu, în spaniolă), dar semnifică şi numărul 10 (diez, tot în spaniolă), care a fost întotdeauna numărul purtat de Maradona pe tricou. Cei care primesc botezul Bisericii lui Maradona jură să respecte cele zece porunci specifice; în ceremonie, se foloseşte „golariul” (în loc de rozariul catolic), care are 34 de mărgele, adică numărul golurilor înscrise de Maradona pentru echipa naţională a Argentinei în cariera lui. Botezul înseamnă lovirea mingii de fotbal cu mâna, ca imitare a golului înscris de Maradona prin henţ. Adepţii Bisericii lui Maradona spun că acesta a fost trimis din ceruri pe Pământ pentru a face miracole în fotbal şi îl văd ca pe un simbol divin, deşi îi recunosc greşelile umane (dependenţa de droguri, obezitatea, comportamentul violent etc.). Membrii Bisericii lui Maradona au transformat obiectele specifice fotbalului în simboluri religioase şi au inventat un întreg arsenal de replici menite să apară pe tricouri sau alte „materiale” conexe (precum acest mesaj: „Papa este german, dar Dumnezeu este argentinian”). Tatuaje, pahare, mingi, statui, postere, replici ale cupei mondiale, totul cu chipul lui Maradona sau cu prenumele său, Diego. Iată cele 10 porunci ale Bisericii lui Maradona, proclamate de D10S: 1. Mingea nu trebuie să fie întinată; 2. Iubiţi fotbalul mai presus de orice; 3. Declaraţi-vă dragostea necondiţionată pentru fotbal; 4. Apăraţi culorile Argentinei; 5. Duceţi învăţătura lui Diego Maradona peste tot în lume; 6. Rugaţi-vă în temple unde el a vorbit; 7. Nu proclamaţi numele lui Diego în numele unui singur club; 8. Urmaţi învăţăturile Bisericii lui Maradona; 9. Fie ca Diego să fie al doilea nume al vostru şi cel al copiilor voştri; 10. Nu fiţi descreieraţi!