de Valentin Țigău
Sfântul Apostol Toma - unul dintre cei 12 ucenici ai lui Iisus Hristos, care l-au urmat în „lucrarea” Lui pământeană - este sărbătorit de trei ori în calendarul ortodox. O dată în prima duminică după Paști, în Duminica Tomii (atunci când se zice că, îndoindu-se Toma de Învierea în trup a Domnului, Hristos i s-ar fi arătat și l-ar fi îndemnat să se convingă de aceasta, punând degetele pe urmele cuielor și a suliției), a doua oară la 6 octombrie, dar și la 30 iunie, la Soborul Slăviților și Drept-Lăudaților 12 Apostoli ai lui Hristos.
A murit străpuns de lance
Originile lui nu sunt foarte clare, după unii ar fi originar din orașul grec Didyma (azi Didim, în Turcia), după alții ar fi fost unul dintre cei patru frați ai lui Iisus, după tată (Iosif) și s-ar fi numit Iuda-Toma. În fine, după alte surse, Sfântul Apostol Toma era din cetatea Galileii, avea numele Paneada și era pescar. Nu era un cărturar, dar în simplitatea lui de pescar îl iubea cu tărie pe Hristos, având un suflet cinstit și curajos. Ca Apostol, și-a dus cu râvnă la capăt menirea de a fi „pescar de oameni”, propovăduind Evanghelia. I-a creștinat, între alții, pe sirieni și pe indieni. I se mai spune și Toma-Geamănul, dar și Toma-Necredinciosul, căci, așa cum scriam, s-a îndoit de „învierea în trup” a Mântuitorului. De altfel, cumva legând îndoiala sa de întărirea credinței lui, martiriul Apostolului Toma a fost să moară străpuns de lance, căpătând astfel el însuși acel semn hristic al urmei de lance pe coaste... Asta avea să se întâmple în orașul Mylapore (Calamina) din India, la capătul a două decenii de călătorii misionare, fiind condamnat de un rege indian, furios că soția și fiul lui trecuseră la credința creștină. Mormântul său se află, până în ziua de azi, în Mylapore (la Madras), unde anual ajung să se închine peste un milion de pelerini. Relicvele sale nu se mai găsesc însă acolo, osemintele fiindu-i trimise la Edessa (azi Urga, în Turcia), în a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr., iar de acolo răspândindu-se în lume - în Ungaria, Italia, dar și în Grecia (în Insula Patmos). Se spune că moaștele Sfântului Apostol Toma au puterea să îi transforme pe credincioși în necredincioși.
„Tomiții” din India
Între anii 52 şi 72 (sec. I e.n.), Sfântul Apostol Toma a propovăduit Cuvântul lui Hristos în India (și mai ales în partea de sud a acestei țări). În „Faptele lui Toma”, document redactat în jurul anului 200, sunt prezentate călătoria, activitatea misionară și minunile săvârșite de Apostolul Toma în India. La Kerala, de exemplu, acesta a înființat şapte biserici, iar cei care le frecventau - ca și aceia care le frecventează până în ziua de azi - urmau o serie de precepte, practici și ritualuri creștine specifice perioadei de început a creștinismului. Trăind într-un loc marcat de un amalgam de culte și religii, „tomiții” au reușit să reziste sute și mii de ani și să își păstreze identitatea - chiar dacă, spun cei care au ajuns la Liturghie în bisericile lor, îi vei vedea „împrumutând” o serie de atitudini specifice celorlalte culte: de exemplu, în bisericile din Kerala și Mylapore, creștinii își lasă încălțămintea la intrare, la fel ca în templele hinduse sau în moschei. Până la venirea portughezilor (secolul al XVI-lea) și, odată cu ei, a misionarilor catolici, în India, creștinismul a supraviețuit prin „tomiți” sau „creștinii lui Toma”. Iar dacă astăzi există mai multe „ramuri” creștine - ortodoxă, catolică, protestantă ori anglicană - cea mai bine prezervată și asumată de indieni rămâne aceea „însămânțată” la începutul primului mileniu de Sfântul Apostol Toma.
Moaștele din „Insula Apocalipsei”
Relicvele Sfântului Apostol Toma se găsesc în mai multe locuri, dar, cu siguranță, cele mai cunoscute sunt cele din insula grecească Patmos, cea mai nordică și cea mai mică din arhipelagul egeean Dodecanese. Aceasta mai este numită și „Insula Apocalipsei”, pentru că aici Sfântul Ioan Teologul a avut revelațiile și i-a dictat ucenicului său, Prohor, textul Apocalipsei. Dacă Sfântul Apostol Toma a călătorit spre Răsărit pentru a propovădui Evanghelia, moaștele sale au făcut drumul în sens invers. În secolul al II-lea (sau al IV-lea, după alți istorici) au ajuns de la Mylapore la Edessa, în secolul al XIII-lea au „călătorit” în Insula Chios (estul Mării Egee), de unde, pe 6 septembrie 1258, ar fi pornit într-o altă călătorie, pe mare, între „destinații” aflându-se Insula Patmos (Grecia), Ortona (Italia) și Catedrala St. Denis din Paris (Franța). Apoi, fragmente din moaștele sale au ajuns în mai multe biserici din Europa. În Patmos se află capul Sfântului Toma (aproape întreg). Acesta se află într-o cameră secretă din Mănăstirea Sf. Ioan Teologul, pus într-o raclă de argint. Se zice că, în secolul al XII-lea, încă de pe când capul se afla la Edessa, Împăratul Bizanțului Alexios II Komnenos ar fi pus să fie împodobit cu două cercuri de argint, încrustate cu pietre prețioase, care îl înconjoară formând o cruce. În ziua în care se sărbătorește în Biserica Greacă Sfântul Apostol Toma, racla de argint este deschisă și scoasă dinaintea mulțimii de credincioși, care pot astfel să i se închine. Racla mai este scoasă în procesiune, pe insulă sau în alte locuri unde este cerută, atunci când au loc fenomene neobișnuite, pentru că sfântul are puterea, harul de a aduce o rezolvare. Se zice că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, când viermii atacaseră viile de pe Insula Samos, acestea au fost salvate după procesiunea cu moaștele sfântului. În alt an, în Smyrna, pe coasta egeeană a Anatoliei, invazia lăcustelor a fost alungată tot printr-o procesiune cu moaștele Sfântului Toma din Insula Patmos.