de Simona Lazăr
Ori de câte ori îți va fi dat să te reîntorci în Istanbul, oricâte ore, zile, săptămâni ai bate, cu pasul, orașul aruncat de capriciile - ori de înțelepciunea - istoriei peste două continente, tot nu vei putea spune vreodată că ai văzut tot ce trebuia (merita) văzut. Cei mai mulți turiști se mulțumesc să vadă Aghia Sofia, Moscheea Albastră și Bazarul Egipțian, să traverseze de la un capăt la altul Istiklal Cadessi (celebra arteră pietonală) și, dacă buzunarul le permite, să ia cina la un restaurant de lux, pe malul Bosforului, ori să încerce o croazieră, luând la rând mările și strâmtorile care fac parte din însăși ființa vie a orașului. Istanbulul ascunde însă o mulțime de secrete, care, deși stau în calea drumețului grăbit, se dezvăluie numai celui care are răbdarea să caute ineditul.
De acolo a pornit Renașterea Balcanilor
Unul dintre aceste locuri aparte, o curiozitate arhitectonică a cetății, a Turciei și a lumii, o reprezintă Biserica de fier, cu hramul Sfântului Apostol Ștefan (prăznuit la 27 decembrie), ridicată acum mai bine de un veac de comunitatea ortodoxă bulgară din Istanbul. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, minoritatea bulgară din Constantinopol se ruga în Catedrala Patriarhală Ortodoxă din cartierul Fanar. Asta până în anul 1849, când Prințul Ștefan Vogoride - născut în Bulgaria, fost caimacan al Valahiei și al Moldovei și, în epocă, guvernator al Insulei Samos - donează comunității bulgare una dintre casele sale din Istanbul, care este reamenajată ca biserică. Situată undeva între piețele Balat și Fener, în districtul Eyup, pe malul Cornului de Aur, avea să fie sfințită la 9 octombrie 1849. De aici a pornit Renașterea Națională Bulgară și tot aici a fost citit, la 28 februarie 1870, decretul imperial otoman prin care lua ființă Exarhatul Ortodox Bulgar. De fapt, din acel loc putem spune că a pornit chiar Renașterea Balcanilor, căci acela a fost germenele care avea să ducă, în cele din urmă, la disoluția Imperiului Otoman. Construită din lemn, biserica a funcționat timp de patru decenii, până când a fost distrusă într-un incendiu. În locul ei a fost înălțată alta, dintr-un material cu mult mai rezistent la foc: fierul.
Eiffel și Aznavur, doi ingineri și proiectele lor neobișnuite
Moda bisericilor de fier nu a început la Istanbul. Bulgarii stambulioți s-au inspirat și ei din experiența britanicilor, care în 1829 realizau în manufacturile metalurgice primul lot de biserici prefabricate, din plăci de fier. Scopul era foarte precis: bisericile urmau să fie trimise în coloniile lor de peste mări, în regiuni precum Australia sau Guyanna britanică. Gustave Eiffel, inginerul care a creat marele turn de fier al Parisului - care îi poartă numele - și statuia de fier care veghează New Yorkul - zisă a Libertății -, a proiectat și el câteva biserici prefabricate din fier, care au fost trimise în Filipine și în Peru. În preajma lui s-a aflat, pentru scurtă vreme, și Hovsep Aznavur, un armean născut în Istanbul. Aznavur este cel care are ideea și întocmește proiectul actualei biserici bulgare cu hramul Sfântului Ștefan din Istanbul. Din punct de vedere arhitectural, el a combinat stilul neo-gotic cu cel neo-baroc, rezultatul fiind o... bijuterie de fier.
Scheletul construcției a fost făcut din oțel pur
Plăcile prefabricate care compun biserica au fost realizate la o companie metalurgică vieneză, al cărei proprietar era R.Ph. Waagner, între anii 1893 şi 1896. Cântărind nu mai puțin de 500 de tone, acestea au fost transportate pe șlepuri, pe Dunăre și apoi pe Marea Neagră, de la Viena la Constantinopol. Scheletul bisericii a fost realizat din oțel pur. Montarea pieselor, vopsirea fierului și pictarea bisericii pentru a avea aspectul unui lăcaș de cult ortodox la fel cu oricare altul - toate au durat un an și jumătate. Astfel, sfințirea bisericii, de Mitropolitul Iosif al Bulgariei, avea să fie făcută la 8 septembrie, de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului. Datele istorice arată că pentru construcția Bisericii de fier din Istanbul au fost necesari aproape şapte ani de muncă. Totuși, legendele vorbesc despre un răstimp mult mai strâns. Se spune că Sultanul Abdul Aziz nu ar fi vrut să îi lase pe bulgari să aibă o biserică a lor în Istanbul. A fost până la urmă înduplecat, dar a pus o condiție: biserica să fie ridicată într-o singură lună, niciun ceas mai mult. Minoritatea bulgară a recurs atunci la această soluție a bisericii de fier, prefabricată.
Declarată „cea mai frumoasă din Turcia”
În 2007, Biserica de fier din Istanbul a fost decretată cea mai frumoasă biserică din Turcia și asta datorită unicității ei. S-ar părea și că este unica biserică de fier din lume care s-a păstrat până în vremurile noastre. Pentru a-i spori frumusețea, enoriașii din orașul bulgar Plovdiv au făcut o chetă și au strâns fondurile necesare pentru poleirea cu aur a turlelor. Înaltă de 40 de metri, așezată cu altarul spre Cornul de Aur, Biserica de fier, cu poleitele ei cupole de aur, își face simțită prezența, la liturghie sau în zilele de sărbătoare, dând glas celor șase clopote turnate în bronz la Yaroslav (celebru centru de fabricare a clopotelor).