de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
Printre sfinții mucenici martiri din epoca persecuțiilor romane se înscrie la loc de cinste și Marele Mucenic Mercurie, cinstit cu slavă în fiecare an la 25 noiembrie. El trăiește și astăzi în rugăciunile tuturor celor care-i cer ajutorul, pe care nu-i lasă niciodată la necaz, întărindu-le credința.
Vedenia care le-a schimbat viața
Scit de origine, Sfântul Mercurie a văzut lumina zilei în Capadoccia la începutul secolului al III-lea, în sânul unei familii păgâne. Istoria povestește că tatăl său, Yares, a fost salvat în chip minunat de la moarte prin mijlocirea unui înger. Potrivit tradiției, aflat la o vânătoare împreună cu bunicul Sfântului Mercurie, acesta s-a speriat îngrozitor când cei doi au fost atacați de o fiară sălbatică, pe care nu au mai văzut-o până în acel moment. Îngrozit, Yares a leșinat, iar în acea stare fiind a avut o vedenie, care i-a schimbat definitiv viața: un briliant. În același moment, acesta a auzit o voce care i-a spus următoarele cuvinte: „Yares, eu sunt Dumnezeul tău care te iubeşte. Ştiu că ai o inimă bună şi că de aceea urăşti să te închini idolilor. Vreau să-ţi spun că fiul tău, Philopater, va fi ca un copac roditor şi din acest motiv te voi binecuvânta pe tine şi pe femeia ta. Philopater va fi martorul meu şi el va fi defăimat pentru credinţa sa în Mine”. După acest episod, toată familia a ales să îmbrăţişeze credinţa în Hristos. N-a mai durat mult timp și episcopul local i-a botezat în numele Domnului. Mama sa a primit numele Saphina, tatăl s-a numit din acel moment Noah, iar copilul Mercurie.
La conducerea armatei, luptând împotriva barbarilor
Decizia familiei de a trece la creștinism l-a înfuriat teribil pe guvernatorul regiunii, care a ordonat ca aceștia să fie aruncați într-o cușcă de animale. Cum neștiute sunt căile Domnului, tot atunci barbarii au atacat orașul, iar tatăl sfântului, fiind unul dintre comandanții oștii, a cerut să lupte împotriva lor. Din nefericire însă, acesta a căzut prizonier și a rămas timp de 17 luni alături de cei răi. Ulterior, acesta s-a întors acasă, dar din cauza sănătății mult prea precară, a trecut la cele sfinte. Urmaș al sciților curajoși, Mercurie nu a stat pe gânduri și a luat locul tatălui său în legiunea Martenses, aflată sub stăpânirea lui Satumin.
Învingător cu ajutorul Arhanghelului Mihail
Timp de șapte zile, sfântul a dus lupte grele, iar înainte de bătălia cea finală, în fața lui Mercurie a apărut însuși Mihail, Arhanghelul Domnului, înveșmântat în haine albe, care i-a înmânat o sabie, rostind următoarele: „Nu te teme, Mercurie, nici te înfricoşa, căci sunt trimis spre ajutor ţie, ca să te fac biruitor. Deci, primeşte această sabie şi porneşte asupra barbarilor şi, după ce-i vei birui, să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău!”. Ulterior, grație curajului şi vitejiei Sfântului Mercurie, legiunile romane au obţinut victoria în luptă. Însuși împăratul Decius l-a chemat pe Mercurie și i-a oferit multe daruri, avansându-l la gradul de general. Cu toate acestea, răspunsul lui Mercurie la întrebarea împăratului „Spune nouă neamul tău şi patria”, l-a făcut pe acesta să-și schimbe total atitudinea față de ostaș, iar din acel moment pentru sfânt au început patimile: „Dacă vrei să ştii neamul meu şi patria, îţi voi spune; pe tatăl meu l-a chemat Noah, de neam scit, şi a ostăşit în oastea martionilor; iar patria mea, către care merg cu sârguinţă, este Ierusalimul cel de sus, care este cetatea Împăratului Celui ceresc”.
Întărit cu darul lui Dumnezeu
Pentru început, trupul acestuia a fot atârnat deasupra focului, iar cărțile sfinte spun că sângele care îi curgea din răni stingea vâlvătaia. Îngerul Domnului a venit însă noaptea la Mercurie și rostind „Pace ţie, bunule pătimitor!”, l-a tămăduit, iar acesta s-a ridicat sănătos. Enervat, împăratul a cerut din nou ca sfântul să fie bătut și ars cu foc, dar din trupul său ieșea bună mireasmă. Pentru a treia oară, împăratul a ordonat ca Mercurie să fie spânzurat cu capul în jos și să-i fie legată o piatră mare de gât. Dar și de această dată, întărit cu darul Domnului, Mercurie a rămas viu. Când împăratul a văzut că nu-l poate învinge pe sfânt, a dat cea din urmă poruncă: „(…) să-l ducă în ţara Capadochiei şi acolo să-i taie capul spre învăţătura multora”. Astfel, Mercurie a fost decapitat la 25 noiembrie, iar a doua zi „s-a aflat trupul lui alb ca zăpada şi ieşea dintr-însul bună mireasmă de mir de mult preţ şi tămâie. Pentru o minune ca aceea, mulţi au crezut în Hristos”. Trupul său a fost pus la loc de cinste și a început să-i tămăduiască pe cei bolnavi.
Cea mai veche biserică închinată lui se află la Cairo
Dintre multele lăcașuri de cult închinate Sfântului Mercurie, cel mai vechi și mai cunoscut se află în vechiul Cairo, în apropiere de Moscheea Amr. Potrivit unor istorici, biserica a fost ridicată în timpul Patriarhului Avraam, pe urmele unei alte biserici ce datează din secolul al VI-lea. Moaștele Sfântului Mercurie au fost mutate în acest loc în 1488, unde se păstrează până în prezent. Biserica „Sfântul Mercurie” este folosită pentru slujbe doar o singură dată pe an, în Săptămâna Mare din Postul Paștilor.