de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
Există o singură măsură a iubirii. Doar așa se poate explica gestul prin care acum 2.000 de ani, Iisus Hristos S-a întrupat în Peștera de la Betleem, deschizând ușa înaltului cerului, sfidând orice logică. Dumnezeu S-a întrupat, pentru ca omul să se poată îndumnezei. În Ajunul marii Sărbători a Crăciunului, aflați totul despre Peștera Nașterii Domnului de la preotul Ilie Mirel (foto), omul care a ajuns în cel mai sfânt loc din lume de 90 de ori.
„Ai venit să oprești păcatul în peștera sărăcească”
- Orice pelerin care ajunge în Țara Sfântă nu poate începe Drumul Crucii înainte de a vedea locul de unde a început totul: Biserica Nașterii Domnului, unde a venit pe lume Mântuitorul lumii. Se poate spune că întregul drum al lui Iisus în această lume pe care a transfigurat-o s-a desfășurat între Peștera Nașterii și cea a Mormântului?
- Atât filosofii antici, cât și Părinţii Bisericii afirmă că Peștera Nașterii Mântuitorului este chip al lumii noastre, episodul Nașterii Domnului desfășurându-se într-un cadru simplu, dar complex din punct de vedere spiritual. La rândul său, Sfântul Teofilact al Bulgariei a menționat atât de frumos faptul că El a venit în lumea aceasta „pentru că ieslea este lumea”. Peștera simbolizează lumea căzută în păcat, pentru că este un loc întunecat, de unde omul trebuie să iasă, iar întunericul acela trebuie să fie biruit de lumină. Iată de ce Hristos este considerat „Lumina lumii”, lumina aflată în contradicție cu întunericul lumii. Mai mult, trebuie să ne amintim că încă din Peștera Nașterii, Maica Domnului s-a întristat, atunci când și-a amintit de proorociile mesianice ale Vechiului Testament, care vorbesc despre Patimile pe care le va îndura Fiul lui Dumnezeu. Așa că Preacurata nu se bucură, ci este tristă și își ascunde chipul. La rândul lor, animalele prezente în peșteră întrupează o altă profeție mesianică: „Boul își cunoaște Stăpânul și asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu mă pricepe” (Isaia 1, 3). Peştera Naşterii se află sub altarul bisericii primare și are o formă dreptunghiulară, lungă de 12 metri și lată de 3 metri, fiind extrem de modestă. Podeaua este căptuşită cu marmură, iar bolta cilindrică este cea originală, însă pentru a diminua cât se poate de mult presiunea bisericii care se află deasupra, este susținută de grinzi metalice și asigurată cu învelișuri din materiale rezistente contra incendiilor. Două scări laterale duc în cele două abside laterale ale bisericii mari, prin care se face intrarea în Sfânta Peşteră. Tot mobilierul peșterii datează din perioada de după incendiul din anul 1869, cu excepția porților de bronz ale intrării de sus și ale celei din nord, care sunt din secolul al VI-lea, din perioada lui Iustinian.
- Când a fost menționată pentru prima dată și de cine?
- Peștera Nașterii Domnului a fost un loc de cinste de-a lungul timpului, începând cu primii creștini, fapt întărit de Sfântul Iustin Martirul și Filozoful (+165) și de alți Sfinți Părinți ai primelor secole creștine. Acesta a identificat pentru prima dată grota ce se află sub biserică drept Peștera Sfântă. Spre întărirea acestuia vine și tradiția creștină, prin scrierile lui Origen și ale lui Eusebiu, datând din secolul al III-lea. La rândul său, Sfântul Ioan Damaschin, în Canonul scris pentru Nașterea Domnului, spune: „Ai venit să oprești păcatul în peștera sărăcească.” De asemenea, Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul menționează, la rându-i, că Iisus S-a arătat magilor „într-o peșteră foarte simplă, înfășurat cu scutece proaste”. „Grota Naşterii”, cum mai este cunoscut locul, este de fapt ceea ce a mai rămas din biserica primară, construită în prima jumătate a secolului al IV-lea, de Împăratul Constantin cel Mare şi mama sa, Împărăteasa Elena. Prima biserică a Nașterii Domnului a fost sfințită la 31 mai 339. Mai târziu, în anul 530, biserica ridicată de Sfântul Constantin cel Mare este refăcută de Împăratul Justinian, lăcașul suferind mari stricăciuni de la samarinenii nemulțumiți de drepturile primite în bătălia de la Nablus din 529, fiind înzestrată cu ornamente noi, coloanele din secolul al IV-lea, în număr de 44, reașezate pe patru rânduri, susțin tavanul sfântului lăcaș, biserică mult mai încăpătoare, care se păstrează până în zilele noastre. În anul 614, peștera și biserica cea mare din Betleem au scăpat ca prin minune să fie distruse de perși, grație unei reprezentări ample a celor trei magi de la Răsărit, care apăreau îmbrăcați în haine persane. Mai târziu, între anii 1165 şi 1169, biserica cea mare din Betleem și Peștera Nașterii sunt reparate și reîmpodobite, lucru menționat de o inscripție greacă, păstrată în absida nordică a bisericii. Un lucru important de știut este că, pe cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino a fost lucrată în Țara Românească minunata catapeteasmă cea mare a bisericii. La capătul pelerinajului în Peștera Nașterii vom înţelege mai bine că aşa au căpătat viață biserica, slujbele şi colindele. Aşa au învăţat oamenii de la îngeri să se roage, să cânte şi să slăvească pe Dumnezeu.
„Steaua de argint are 14 colțuri, fiecare reprezentând cele 14 neamuri”
- Se știe cu exactitate care este locul unde a fost ieslea cu Pruncul?
- Locul unde a fost ieslea cu Pruncul se află exact la răsăritul peşterii şi formează altarul propriu-zis, în care slujesc ortodocşii. Deasupra locului naşterii minunate este pusă o placă de marmură de culoare maroniu-roşcată, în centrul căreia se află steaua simbolică, din argint. În mijlocul stelei descoperim o deschidere perfect rotundă, în jurul căreia este scris în limba latină: „Hic de Vergine Maria Jesus Christus natus est” („Aici, Fecioara Maria L-a născut pe Iisus Hristos”). Deschiderea respectivă îi permite pelerinului să ajungă şi să atingă cu mâna centrul ieslei, spre a se sfinţi şi prin această întâlnire cu locul naşterii minunate. În partea opusă a altarului ortodox, spre sud-vest, se află un mic altar catolic, unde Fecioara Maria l-a alăptat pe Iisus. În acest altar, construit în anul 1621, se ajunge ieşind din Peştera Naşterii, la acelaşi nivel cu ieslea, prin uşa săpată de catolici în anul 1479. Alături de locul ieslei se află un mic altar, numit „Altarul Magilor”. Aici, cei trei magi şi-au deschis vistieriile lor şi au adus lui Hristos aur, smirnă şi tămâie.
- Care e povestea minunatei stele din argint?
- Este important de știut că inscripția despre care vorbeam puțin mai devreme este scrisă în limba latină, pentru că în anul 1717, atunci când a fost așezată această stea, biserica era sub stăpânire catolică. Potrivit unor istorici, steaua de argint din Betleem ar fi fost donată de Sfântul Constantin Brâncoveanu sau de Ștefan Cantacuzino. Steaua de argint are 14 colțuri, fiecare reprezentând cele 14 neamuri, câte au fost de la Avraam la David, apoi de la David la strămutarea în Babilon, și apoi de la strămutarea în Babilon până la Hristos. Locul nașterii este străjuit de 15 candele care nu se sting niciodată: șase candele aparțin grecilor ortodocși, cinci armenilor și patru sunt ale catolicilor. Din Peștera Nașterii pornesc o serie de trepte ce duc într-o capelă laterală, numită „Capela Ieslei”, îngrijită de romano-catolici.
„În Peștera Sfinților Prunci Martiri se păstrează o parte din moaștele celor 14.000 de prunci uciși de Irod”
- Ce ne puteți spune despre Grota Laptelui, locul unde Preacurata și-a alăptat Fiul cel iubit?
- Grota Laptelui este o biserică micuță aflată la doar 300 de metri de Biserica Nașterii Domnului, care este în purtarea de grijă a călugărilor franciscani. Legenda spune că în această peșteră s-a oprit Preacurata Fecioară cu Pruncul, în noaptea în care îngerul i-a spus lui Iosif să plece din Betleem și să fugă în Egipt, pentru a scăpa de mânia lui Irod: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu»”. Și tot legenda spune că atunci când Iosif a luat-o pe Maria și pe Pruncul Iisus, care era alăptat în acel moment, câteva picături de lapte au picat pe stânca peșterii, iar din culoarea roșie pe care înainte o avea piatra, aceasta a devenit albă. În secolul al V-lea, peste această peșteră sfântă, Paula, care a trăit în Betleem, a ridicat o biserică. Pietrele cele albe din Grota Laptelui au fost exportate în multe dintre bisericile Europei, închinate Maicii Domnului care alăptează. Actuala biserică datează din anul 1872 și a fost construită de călugării franciscani. În anul 2007, o capelă închinată Maicii Domnului a fost deschisă în imediata apropiere a Grotei Laptelui, fiind legată de aceasta printr-un tunel săpat în pământ. De la zidirea bisericii și până în zilele noastre, femeile din zonă, creștine și musulmane, vin aici să se roage ca să aibă lapte pentru a-și hrăni pruncii. Mai mult, pentru a evita degradarea, franciscanii au decis să pună la vânzare pentru sume modice pliculețe cu pulbere din Grota Laptelui. Acestea sunt însoțite de un prospect (inclusiv în limba română). De fapt, este vorba despre o rugăciune-canon către Maica Domnului, care le este grabnic ajutătoare celor care vor să aibă copii. Potrivit unei alte vechi tradiții, această peșteră a fost folosită drept loc de înmormântare a multora dintre pruncii omorâți, fără pic de milă, de soldații lui Irod. În cinstea acestor prunci stă zidită și o capelă, în biserica romano-catolică, închinată Sfintei Ecaterina. „Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt! (Luca 11, 27)”.
- Care este povestea Peșterii Sfinților Prunci Martiri?
- În partea dreaptă a curţii interioare a Bisericii Naşterii Domnului din Betleem se găseşte o uşă ce duce la Peştera Sfinţilor Prunci Martiri. În peşteră, după ce se coboară aproximativ 14 metri, sub un perete de piatră, se păstrează o parte din moaştele celor 14.000 de copii ucişi de Irod cel Mare, unul dintre cei mai aprigi conducători ai omenirii, alături de cele ale unor călugări martirizaţi de perşi în anul 614. Lângă osuar, în subsolul peşterii se găseşte şi un mic paraclis, închinat pruncilor-mucenici. „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: «Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu mai sunt»” (Matei 2, 16-18). Potrivit Sfintei Liturghii bizantine, 14.000 este numărul de Sfinți Prunci uciși, în timp ce o listă timpurie siriană de sfinți scria că numărul lor a fost 64.000. Sursele copte au ridicat numărul acestora la 144.000 și au plasat evenimentul pe 29 decembrie.
„Icoana Maicii Domnului Betleemiţa a fost zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca“
- Unul dintre cele mai de preț odoare din Biserica Nașterii Domnului este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Betleemița. Care este originea acesteia?
- Această minunată icoană se află într-un frumos proschinitar, în dreapta scării ce duce în Peștera Nașterii Mântuitorului. Icoana este unică în lume pentru că Preacurata este zugrăvită zâmbind și având un chip plin de afecțiune și de liniște, dar și pentru faptul că Iisus binecuvântează cu mâna credincioșii. Cât privește originea icoanei, nu se cunosc date precise, dar tradiția spune că icoana a fost pictată de însuși Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Icoana este îmbrăcată într-o ferecătură din aur şi argint și împodobită cu pietre preţioase, dăruită de Ţarina Ecaterina, în urma unei minuni pe care a făcut-o Născătoarea de Dumnezeu cu ea. Istoria spune că atunci când a vizitat Țara Sfântă, țarina a dăruit veșmintele ei pentru ca Maica Domnului să fie înveșmântată, dar și bijuteriile personale care să fie așezate în icoană. Mai mult, Ecaterina a hotărât ca niciodată țarinele să nu mai poarte rubine, acesta rămănând doar un privilegiu al Preacuratei. Icoana Maicii Domnului Betleemița este prăznuită la 26 decembrie, împreună cu Soborul Maicii Domnului.
„Sunt foarte fericit că în 2007, în acest loc, cu emoţie, am citit Sfânta Evanghelie în limba română“
- Puțină lume cunoaște faptul că de Crăciun în Peștera Nașterii Domnului se oficiază o slujbă cu totul deosebită. Despre ce este vorba?
- În fiecare an, de Crăciun este o rânduială deosebită. Patriarhul Teofil vine călare pe un cal alb în ziua de 24 decembrie, în jurul orei 13:00, până în piațeta centrală a primăriei, unde, până la sosirea Preafericirii Sale, grupuri de creștini palestinieni, în detașamente bine organizate, îmbrăcați în costume specifice zonei și sărbătorii, defilează prin față, spre marea bucurie a creștinilor prezenți la această procesiune, veniți din toată lumea. Patriarhul coboară de pe cal, este așteptat cu toată solemnitatea, iar diaconii îl petrec să se închine la Peștera Nașterii. La ora 23:00 începe Slujba Utreniei, iar la ora 1:30 are loc Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Sunt foarte fericit că în anul 2007, cu emoție, am slujit în Biserica Nașterii Domnului și am citit Sfânta Evanghelie în limba română.