de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2020 drept „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor” și „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”, tradiţia fiind instituită de Părintele Patriarh Daniel în anul 2008. Despre ce înseamnă reîntregirea familiei și cât de importante sunt gesturile filantropice, aflați de la pr. dr. Bogdan Teleanu (foto), preot la Parohia „Sfântul Pantelimon”, Foișorul de Foc, din Bucureşti.
„Părinții acordă prea puțin timp copiilor”
- În anul 2020, în atenția Bisericii Ortodoxe Române se află pastorația părinților și a copiilor. Când s-a luat această hotărâre și cât este de importantă pentru familie?
- Această hotărâre, luată în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 25 octombrie 2018, reprezintă o continuare absolut firească a activităților pe care BOR le desfășoară pentru familia creștină, numită adeseori de Părintele Patriarh Daniel „binecuvântare şi icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate”. Această tematică e mai mult decât binevenită, în contextul în care familia e vitregită, iar preocuparea tuturor e pentru propria persoană, din cauza egoismului. Iar faptul că BOR pune în centru familia e un mare ajutor pentru fiecare dintre noi. Ne confruntăm cu sărăcia și cu probleme de educație și căutăm ajutor. În 2020, Părintele Patriarh Daniel i-a îndemnat pe părinţi să acorde mai mult timp copiilor, să-i ajute să cultive credinţa, speranţa şi dragostea, să aducă bucurie celor din jurul lor.
- Ce acțiuni va întreprinde BOR în acest sens?
- Ca și în anii omagiali din trecut, tematica va fi fundamentată pe aspecte teologice și va fi abordată în context contemporan, ținându-se cont de pericolele care amenință familia. Iar poate cel mai important dintre acestea este timpul prea puțin acordat copiilor de părinți. Și nu e vorba doar despre cei care au plecat la muncă în străinătate, ci și despre cei care lucrează în România. Va fi un îndemn către noi toți să ne întoarcem spre propria familie.
„Unitatea între generații trebuie cultivată”
- Ce rol ocupă familia în învățătura creștină?
- Biserica este întemeiată de Dumnezeu ca o mare familie. E o relație intrinsecă între Biserică și familie, fundamentată pe învățătura noastră creștină. Pentru că familia e biserica de acasă.
- E necesar să le fie insuflată dragostea pentru Dumnezeu micuților?
- Întotdeauna. Din păcate, fiecare generație e etichetată altfel decât cea precedentă. Și trebuie să existe această continuitate, a cărei rădăcină își are începu- turile în Dumnezeu, cel care a creat primii oameni, pe Adam și Eva. Unitatea între generații nu trebuie ruptă, ci cultivată, pentru că se reflectă în dragostea pentru Dumnezeu. Trebuie să ne descoperim originile, care sunt divine.
„Trebuie învățată filantropia din trecut”
- De asemenea, anul 2020 este și „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”. Ce va aduce cu sine acest lucru?
- Propunerea de a declara anul 2020 drept „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români” are ca scop identificarea și promovarea exemplului celor care, de-a lungul timpului, au susținut, spiritual și material, activitatea social-filantropică a BOR, precum și evidențierea rolului filantropiei creștine ca o coordonată principală a activității culturale și sociale a Bisericii. Sper ca aceia care au posibilități financiare să-și ajute semenii, pentru că trebuie învățată filantropia din trecut.
- Cât de importantă este legătura dintre viața spirituală și cea socială?
- Ca și între sănătatea sufletească și cea trupească. De multe ori, nu dăm importanță acestui aspect, dar un păcat nemărturisit ne poate îmbolnăvi. Pentru că nu am fost sinceri cu noi înșine și nu ne-am îndreptat. Multe probleme sociale au la bază aspecte de ordin spiritual neglijate. Și e extrem de importantă această relaționare, nu trebuie să le segmentăm. Trebuie să învățăm să nu gândim totul divizat.
„Bolnavii au nevoie să empatizăm cu suferința lor”
- Este îngrijirea oamenilor bolnavi și a săracilor o îndatorire a oricărui creștin?
- Da, trebuie să avem grijă atât de propria persoană, cât și de ceilalți. În parohia în care sunt preot există Așezământul „Sfântul Nectarie”, un loc pentru cei bolnavi de cancer în ultimă fază, făcut prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu șase ani în urmă. Acești oameni au mare nevoie ca cineva să empatizeze cu suferința lor. Iar faptul că sunt vizitați de oameni ai Bisericii îi încurajează să privească spre sfârșit fără angoasa singurătății. Iar această experiență fericită există și în alte comunități.
- Care sunt cei mai renumiţi ctitori de așezăminte medicale sau educaționale, pomeniți în rugăciuni de Sfinții Părinți?
- Sunt foarte mulți cei care au contribuit la misiunea filantropică a BOR, de aceea Biserica îi pomenește în rugăciuni pe Sfinții Neagoe Basarab, ctitorul căminului pentru bolnavi de la Mănăstirea Bistrița, și Constantin Brâncoveanu, întemeietorul bolniței de la Mănăstirea Brâncoveni, dar și pe domnitorii Grigorie al II-lea Ghica, ctitorul Spitalelor „Sfântul Pantelimon” și „Sfântul Visarion” din București, Alexandru Moruzi, Ștefan cel Mare și Sfânt, mitropolitul Anastasie Crimca, Sfântul Antim Ivireanul şi Patriarhul Miron Cristea și lista este foarte lungă. Veşnică să le fie pomenirea tuturor celor care au adus mângâiere și prețuire celor aflați în suferință.
„Proiectul «Şcoala de duminică» se desfăşoară cu succes în Spania şi în Italia“
- Se va implica BOR și în educația pastorală a părinților și copiilor din Diaspora?
- Deja o face, iar interesul BOR se vede în proiectele din Diaspora. Și am să dau cel mai bun exemplu. E vorba despre proiectul „Școala de duminică”, care se desfășoară cu succes în Spania și în Italia. Mai mult, personal cultiv acest proiect și în parohia unde sunt preot. Așa au luat naștere ateliere de pictură, de muzică sau lecții de istorie. Cu această ocazie, am ajuns să descoperim ce au făcut preoții acum 100 de ani și am aflat, totodată, că aceștia au urmași, pe care i-am invitat la parohie. M-a emoționat întâlnirea cu strănepoata unui preot care a participat la Primul Război Mondial, căruia i-am publicat, de altfel, și jurnalul de front la Editura „Cuvântul vieții”. Alte proiecte constau în tabere, pentru ca micuții aflați în străinătate să fie aduși fie la Durău, fie la Bușteni, unde biserica să-i găzduiască. În plus, eparhiile din România vor fi îndemnate să strângă legăturile cu cele din străinătate.