de Anda Postolache

- Poartă hramul Sfântului Prooroc Ilie

Sfântului Prooroc Ilie i s-au dedicat în general multe sfinte lăcaşuri de cult. Unul dintre ele este cel de la Topliţa, ctitorie a primului Patriarh român, Miron Cristea. Mănăstirea se află chiar în curtea părinţilor fostului Patriarh, acolo unde, de fapt, cel care pe atunci nu era decât episcop al Caransebeşului a dorit să fie îngropat.

Bisericuţa din lemn de la Stânceni, salvată de Miron Cristea
Primul patriarh român, Miron Cristea (1868-1939), s-a născut la Topliţa, la poalele Munţilor Căliman. Aflând că bisericuţa din lemn de la Stânceni o să fie distrusă, a dorit să o aducă în curtea părinţilor, unde să funcţioneze ca gropniţă pentru aceştia şi pentru sine, când avea să îi vină rândul să plece la Domnul.
Dar s-a întâmplat ca în 1920 să fie ales Mitropolit-primat la Bucureşti, iar în 1925 să devină primul Patriarh al României. Când a trecut la cele veşnice, în 1939, el era nu doar Patriarh, ci şi prim-ministru şi atunci conducerea ţării şi cea a Bisericii au hotărât să fie înmormântat în Catedrala Patriarhală.

Picturi tempera pe pânză
În locul Patriarhului Miron Cristea a fost îngropat în 1971 Episcopul Emilian Antal, care era nepotul său, fiul Ilenei, una dintre surorile Preafericitului. Episcopul Emilian a fost şi stareţul mănăstirii de la Topliţa, astfel că s-a îngrijit de înfrumuseţarea sfântului lăcaş. L-a adus pe pictorul Dumitru Belizarie să refacă pictura interioară, acesta fiind şi autorul picturii refăcute în perioada aceea în Catedrala Patriarhală. Tehnica folosită la Topliţa a fost tempera pe pânză, deoarece pereţii bisericuţei din scândură nu suportau o altă pictură care să reziste în timp.

Icoane sfinţite la Golgota
Patriarhul Miron a adus aici mai multe icoane făcătoare de minuni, unele dintre ele fiind sfinţite la Golgota de însuşi Patriarhul, care a fost în pelerinaj la Locurile Sfinte şi a purtat icoanele peste tot unde a mers. După moartea sa, târziu, prin anii ’80, stareţul Emilian Telcean, care şi acum conduce obştea, spune că a făcut cerere să construiască un muzeu pentru a strânge aici obiecte de patrimoniu. Cei de la partid verificau mereu să nu cumva să ridice vreo biserică. Cu toate acestea, călugării, sfătuiţi de cineva mai cu credinţă dintre cei sus-puşi la judeţ, au pornit şi construcţia unei biserici mai mari. La Topliţa se află acum un adevărat complex monahal, unde pelerinii pot admira obiecte bisericeşti din secolul al XVIII-lea, dar pot face şi drumeţii în Munţii Călimanului. Principalele atracţii ale Călimanului sunt cerbii în perioada boncăluitului, rotitul cocoşului de munte şi perioada de înflorire a bujorului de munte.

Stemele, acoperite de hortişti
Între 1940 şi 1944 nu s-a dat voie decât unui singur călugăr să stea în mănăstire. Când au venit hortiştii, au vopsit cele două steme, a Patriarhiei de deasupra uşii, şi cea regală, acoperind totodată şi pisania. De asemenea, au mai vopsit pictura cu Regele Mihai, aflată simbolic sub mantia Patriarhului Miron. În 1989 şi 1990, la restaurarea picturii, s-a descoperit ceea ce era ascuns. Acum, la Topliţa, pe alee, este desenat un tricolor din flori.
„Slujbele sunt ca la orice mănăstire. Se fac cele şapte Sfinte laude, Sfânta Liturghie zilnic, iar la sfârşitul fiecărei liturghii se face şi parastas. Maslul se face marţea şi vinerea, după Sfânta Liturghie, iar după Sfântul Maslu se citesc şi dezlegările pe care le solicită credincioşii, Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi alte dezlegări de care au nevoie cei care trec pragul mănăstirii noastre şi ne cer rugăciuni”, spune părintele stareţ. La 20 iulie 1994, la mănăstirea din Topliţa a fost hirotonit întru arhiereu primul ierarh al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, Prea Sfinţia Sa Episcop Ioan Selejan, un ierarh legat afectiv de locul acesta şi care vine deseori aici.

Sfântul cu car de foc

De hramul mănăstirii, Sfântul Prooroc Ilie, prăznuit la 20 iulie, curtea mănăstirii Topliţa devine neîncăpătoare. Se strâng aici mii de pelerini din toată ţara. Profetul Ilie a fost unul dintre cei mai înfocaţi păstrători ai legii lui Dumnezeu, a fost mare postitor, iar la rugăciunea sa, Dumnezeu a trimis secetă vreme de peste trei ani peste Israel, a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, care l-a găzduit, deşi era săracă, a arătat tuturor că Baal, zeul păgânilor, este o invenţie diavolească. Pentru aceasta, s-a rugat intens, iar lemnele aşezate pentru sacrificiu, deşi erau udate cu multă apă, au luat foc şi au ars. Sfântul Ilie a fost luat la Cer cu tot cu trup, într-un car cu foc, având să vină iarăşi la sfârşitul veacurilor pe pământ, după ce va propovădui cuvântul lui Dumnezeu şi întoarcerea oamenilor la adevărata credinţă.

Tradiţii

Ca divinitate solară, Sânt-Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina. În dimineaţa zilei de 20 iulie se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Femeile duceau busuioc la biserică pentru a fi sfinţit, după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice.
Nu era voie să se mănânce mere până la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astăzi. De Sfântul Ilie, merele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că aşa vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.
După Sfântul Ilie începe a doua coasă a ierbii, otava, iar în Mărginimea Sibiului, seceratul.
În icoane, Sfântul - un bătrân cu plete - stă într-un car cu roate roşii ca de foc, tras de cai albi.