de Adrian Barna şi Sorin Dumitrescu
Pictată între anii 1083 şi 1114 de Sfântul Alipie de la Lavra Pecerska, numit şi iconarul peşterilor, reprezentarea Maicii Domnului din Sven este renumită pentru minunile pe care le-a făcut de-a lungul secolelor. Cei care s-au rugat cu credinţă în faţa acestei icoane au cunoscut vindecarea de boli sau izbăvirea de necazuri.
S-a mutat singură într-un copac
Icoana Maicii Domnului din Sven o înfăţişează pe Maica Domnului stând pe tronul împărătesc cu Pruncul în braţe, avându-i lângă ea pe Sfântul Teodosie şi pe Sfântul Antonie al Peşterilor. Până în anul 1288, icoana Fecioarei a stat în Lavra Peşterilor din Kiev, unde a înfăptuit numeroase minuni astfel încât s-a dus vestea în locuri îndepărtate. În acel an, prințul Roman Mihailovici de Cernigov, aflându-se în Briansk, a orbit şi, auzind despre minunile făcute de pictura Sfântului Alipie, a trimis un mesager la mănăstire, solicitând ca icoana să-i fie adusă. A fost trimis un preot împreună cu icoana spre Briansk, iar acesta a plecat însoţit de câteva ajutoare cu o barcă pe râul Desna. La căderea nopţii, aceştia au înnoptat pe malul râului Sven, iar dimineaţă, când au vrut să se închine în faţa icoanei, nu au mai găsit-o acolo unde o lăsaseră. Au văzut-o atârnând printre ramurile unui stejar, pe un deal al malului opus. Auzind această întâmplare, prinţul Roman a hotărât să meargă el la icoană şi a cerut să fie dus acolo unde se întâmplase mutarea odorului sfânt.
Roman Mihailovici de Cernigov şi-a recăpătat vederea pe loc
Prinţul s-a rugat cu râvnă în faţa icoanei făcând o promisiune acesteia că va construi o mănăstire pe acel loc şi pe care o va împroprietări cu tot ţinutul ce se vedea pe acel deal. Imediat după ce şi-a sfârşit rugăciunile starea de sănătate a prinţului s-a schimbat. Prima dată a văzut cărarea, apoi obiectele din apropiere, după care toate împrejurimile clar. Vederea i-a revenit şi s-a întors la Briansk vindecat. Nobilul şi-a respectat promisiunea de a ridica acolo o mănăstire. Întâi a construit un altar pentru icoana făcătoare de minuni, apoi un paraclis, iar după aceea s-a început construirea unei mănăstiri cu hramul Adormirea Maicii Domnului, chiar acolo pe malul râului Sven. Icoana a fost mutată în mănăstire, iar copacul în care a fost găsită a fost tăiat şi folosit ca lemn pentru alte picturi sfinte. Reprezentarea Maicii Domnului de la Sven se află în prezent în Galeria de Stat Tretyakov şi este sărbătorită la 3 mai, dar şi la 17 august, ziua Sfântului Alipie. O altă icoană făcătoare de minuni pictată de Sfântul Alipie (Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu), cunoscută şi ca Icoana „Vladimir-Rostov”, a rămas neatinsă de foc în mijlocul unui incendiu ce a cuprins întreaga biserică ce o adăpostea. După această întâmplare icoana a fost luată de Cneazul Vladimir Monomahul (1113-1125) şi a fost aşezată într-o biserică din Rostov, ctitorită de nobilul rus.
Pictată de un monah sfânt
Sfântul Alipie a fost unul dintre cei mai buni iconografi din Rusia începutului de mileniu trecut. El însuşi a fost monah cu o viaţă de ascet la Lavra Peşterilor din Kiev (Lavra Pecerska). A fost ucenicul Sfântului Nicon, a studiat iconografia cu maeştrii greci, iar în anul 1083 a pictat Biserica Lavrei. El a învăţat acest meşteşug, nu pentru a aduna bogăţii, ci pentru folosul duhovnicesc al fraţilor de mănăstire. Multe dintre icoanele pictate de Sfântul Alipie au ajuns făcătoare de minuni şi se spune că uneori îngerii îl ajutau la pictat, ba chiar că a asistat la minunea pictării singură a icoanei Maicii Domnului atunci când iconarii greci, de la care a învăţat meşteşugul, au venit la Biserica Marii Lavre şi au împodobit altarul cu aur. Din banii pe care sfântul îi primea pentru icoanele pictate, o treime o oferea săracilor, o treime o folosea pentru materialele necesare pentru pictură şi o treime pentru nevoile mănăstirii unde se afla în ascultare.
A tămăduit un bărbat bolnav de lepră
În afara icoanelor pe care le lucra, sfântul era cunoscut şi pentru multe minuni pe care le-a făcut încă din timpul vieţii. Una dintre acestea s-a petrecut când o persoană din Kiev a plătit unor călugări un comision şi le-a adus blaturi pentru şapte icoane pe care ar fi trebuit să le picteze Sfântul Alipie. Călugării au folosit banii în alte scopuri şi nu i-au spus nimic sfântului despre comanda venită. După o perioadă de timp, omul a mers la egumenul mănăstirii să se plângă de faptul că Sfântul Alipie nu i-a făcut icoanele. Abia atunci s-a descoperit că acestuia nici măcar nu i se spusese ceva de acel comision şi de comandă. Dar când călugării au adus blaturile oferite de client, au descoperit că erau pictate şi înfăţişau şapte icoane frumoase. Pe un bărbat bogat din Kiev l-a vindecat de lepră ungându-i rănile cu vopselele pe care le folosea la pictură. Acesta încercase înainte să se tămăduiască aşa cum îi spusese egumenul mănăstirii: a băut apă din fântâna cuviosului Teodosie, şi-a spălat capul şi faţa, însă, din cauza necredinţei sale, s-a umplut de puroi. Disperat, omul a mers apoi la Sfântul Alipie pentru a-şi mărturisi păcatele şi pentru a-i cere acestuia ajutorul. Iconarul i-a vorbit despre mântuirea sufletului, despre căinţă, apoi a luat pensulele şi l-a uns pe bube cu vopseaua cu care picta icoanele, iar bubele omului s-au vindecat pentru totdeauna.
Sfântul Alipie Iconarul s-a stins din viaţă când îşi făcea semnul crucii
După o viaţă de sfinţenie în Lavra Pecerska, Sfântul Alipie s-a stins din viaţă la 17 august 1114 şi a fost înmormântat în peştera cuviosului Antonie. Mâna dreaptă a sfântului a rămas înţepenită după moarte în semnul crucii, cu primele trei degete împreunate, iar celelalte două strânse în palmă. Se spune că a murit în timp ce făcea semnul Sfintei Cruci.