de Valentin Țigău
Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Valahia” din Târgoviște, profesorul Răzvan Constantin Gînscă predă de 17 ani disciplina „Religie ortodoxă” la Școala Gimnazială Helegiu și la școlile-structură Deleni și Drăgugești, în județul Bacău. De câțiva ani, a fost hirotonit preot, fiind paroh în satul Bălăneasa, din comuna vecină, Livezi. În contextul actual al stării de urgență impuse de pandemia COVID-19, am dialogat cu privire la ora de Religie și dificultățile pe care le întâmpină profesorii și elevii din satul românesc.
„Hristos a Înviat!” și în fața telefonului inteligent
- Stăm de vorbă pornind de la câteva cuvinte-cheie ale momentului, pentru activitatea dv. didactică: școală, religie, distanțare socială, online. Care sunt problemele pe care le întâmpinați și rezolvările lor?
- Indiferent de situația în care ne aflăm, să nu uităm că Dumnezeu este Cel Care ne veghează permanent și răspunde mereu rugăciunilor noastre. Ora de Religie, în contextul actual, al pandemiei de coronavirus, este Cuvântul lui Dumnezeu transmis în mod nevăzut (online), așa încât acesta să ajungă la inima copilului, precum odinioară, când Hristos a intrat în mod nevăzut prin ușile încuiate la ucenicii Săi. Ora de Religie înseamnă Rugăciune (sunt și preot și mereu îi pomenesc pe elevi la Sfânta Liturghie). Ne rugăm împreună, ne bucurăm de Învierea lui Hristos, le explic cântarea „Hristos a înviat”, chiar dacă ne aflăm în fața calculatorului sau a telefonului inteligent, înțelegând că acestea sunt doar mijloace de comunicare. Vorbim despre importanța iubirii aproapelui, respectând sfaturile și îndemnurile actuale, gândindu-ne la marii pustnici, care se retră- geau în izolare pentru a comunica cu Dumnezeu; așa și noi azi, ne rugăm pentru toți cei din jur, din casele noastre, cu ajutorul profesorilor de Religie. Abia acum înțelegem ceea ce au trăit înaintașii noștri în urmă cu un secol, în timpul gripei spaniole. Iată, sunt 100 de ani de progrese și de provocări în lupta cu virusul gripei. Totuși, această comemorare ne reamintește de pericolul permanent al unei noi pandemii și de nevoia de a fi mai bine pregătiți, în fața acestui dușman nevăzut.
„Biserica uneşte cuvântul cu fapta bună și credința cu știința”
- Ce așteaptă copiii din mediul rural de la profesorul de Religie?
- Spre deosebire de alte obiecte de studiu, la ora de Religie elevii învață să se respecte pe ei și pe cei din jurul lor, comunicând mai intens. Copiii așteaptă de la profesorul de Religie nu doar prezentarea moralei și a credinței creștine, ci și mângâierea, dragostea și sprijinul părintesc. În școlile din mediul rural există copii cu probleme personale adânci: se simt abandonați din cauza plecării părinților în străinătate sau provin din familii dezorganizate; alteori se simt marginalizați de părinții preocupați de a-și consolida cariera, uitând de spiritul și de echilibrul emoțional al copilului lor. Aici este foarte important rolul școlii și mai cu seama cel al profesorului de Religie, care de multe ori devine părinte, sfătuitor și un adevărat prieten.
- Cât de importantă este colaborarea Biserică-Școală-Familie?
- Este colaborarea menită să ofere un echilibru benefic formării copilului. În zilele noastre, marcate de o mentalitate care orientează copiii și tinerii spre senzațional și profit material, este nevoie de o educație centrală pe următoarele aspecte: 1. credința în Dumnezeu și valoarea persoanei umane (creată după chipul lui Dumnezeu, Izvorul vieții veșnice); 2. iubirea milostivă a omului, ca fundament al comuniunii umane în familie și societate; 3. cultivarea responsabilității pentru natură, ca dar al lui Dumnezeu pentru generațiile umane actuale și viitoare. Omul modern a pierdut practica rugăciunii, în familie, el se alimentează cu iluzia că sufletul omului poate fi umplut cu lucruri materiale trecătoare, eliminând astfel dorința de viață și de iubire eternă. Credința în Dumnezeu constituie cea mai mare bogăție spirituală pe care Familia, Biserica, Școala o pot transmite copiilor, pentru că ea le conturează personalitatea, învățându-i să cultive iubirea de Dumnezeu și de oameni, omenia și bunătatea și să nu uităm de recunoștința față de înaintașii noștri și mai ales de responsabilitatea față de prezent și de viitor. Biserica îi cheamă pe părinți, pe profesori și pe învățători la un parteneriat permanent în spiritul comuniunii fraterne, pentru ca educația copiilor să devină o prioritate. Biserica ajută și încurajează mai ales copiii care provin din medii defavorizate, unind cuvântul cu fapta bună și credința cu știința.
„Elevii care participă la slujbe sunt mai receptivi la cursuri”
- Ce ne puteți spune despre colaborarea dintre profesorul de religie și parohul comunității?
- Ca acțiuni benefice ale bunei comunicări dintre profesorul de Religie și preotul bisericii comunității, se recomandă următoarele: 1. săvârșirea slujbei religioase la începutul anului școlar, cu acordul unității de învățământ; 2. mijlocirea prezenței preotului în școală, în cadrul parteneriatului Școală-Biserică; 3. participarea împreună cu elevii la slujbele bisericii susținând la nevoie strana și cântarea în coruri; 4. organizarea unui cor al elevilor, care să susțină concerte de colinde în școală și în biserică; 5. participarea la activități pastoral-catehetice, cum ar fi amenajarea bibliotecii parohiale, cinstirea zilei naționale a eroilor, zilele sfinților. Frumusețea creștină a Sărbătorilor - Naşterea lui Iisus Hristos (25 decembrie) și Învierea Mântuitorului (Sfintele Paşti) - face ca și comunicarea dintre preot și profesorul de Religie să fie mai intensă, mai deosebită. Este foarte importantă motivarea elevilor pentru participarea la sfintele slujbe ale Bisericii și, mai ales, pentru primirea Tainei Sfintei Împărtășanii. Am observat că elevii care participă la acestea sunt mai receptivi la orele de Religie.
„Folosim tehnica modernă «teleportându-ne» în mod virtual la Locurile Sfinte de la Ierusalim, mergând pe urmele Mântuitorului“
- Care e cea mai recentă activitate pe care ați desfășurat-o împreună cu elevii dumneavoastră, înainte de instituirea stării de urgență?
- Chiar înainte de izbucnirea crizei actuale am participat cu elevii la biserică, pentru a aplica ceea ce au învățat în cadrul orei. Elevii au urmărit cum se desfășoară Proscomidia, ne-am rugat împreună, am cântat, copiii au adresat întrebări preotului paroh. În ceea ce îi privește pe cei mai mici dintre elevi (clasele zero și I), mă bucur să constat că aceștia sunt atrași de viața Mântuitorului Hristos, prezentată în imagini în diferite momente din viața Sa pământească (planșe de colorat etc.). Obișnuim să lucrăm cu caiete speciale, folosim tehnica modernă „teleportându-ne” în mod virtual la Locurile Sfinte de la Ierusalim, mergând pe urmele Mântuitorului. Mijloace pe care le-am folosit din plin și acum, în perioada stării de urgență.