de Carmen Ciripoiu
Considerată de filosofi „gura Duhului Sfânt”, muzica bizantină este singura cale rapidă către sufletul celui care o ascultă sau o cântă, fiind considerată firea ortodoxiei, rugăciune intonată și, totodată, apropiere de Dumnezeu. Despre ce înseamnă această muzică compusă prin inspirație dumnezeiască, inclusă recent pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO, aflați de la un cântăreț care s-a desăvârșit în meșteșugul Psalmilor și al Laudelor împărătești, arhidiacon Mihail Bucă (foto), protopsaltul Catedralei Patriarhale din București.
„La Cina cea de Taină s-au cântat Psalmi”
- Născută la începutul creştinismului, cântarea bizantină a supravieţuit până în acest moment, fiind inclusă recent pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO. Cum a apărut acest gen muzical unic?
- Muzica este folosită de creștini chiar din timpul Mântuitorului, Evanghelistul Matei prezentându-ne în Evanghelia sa că la Cina cea de Taină s-au cântat Psalmi. Odată cu răspândirea creștinismului în Siria, Egipt, Asia Mică, unde elementul grec era foarte mult prezent, iudeii au împrumutat nu doar limba greacă, ci și muzica. În primele secole nu era o cântare definită, întrucât doi dintre părinții bisericești, Tertulian și Sfântul Ioan Gură de Aur, spun că în cele trei secole primare ale creștinismului, la serviciul divin cântau toți creștinii, indiferent de clasa socială. Dar pentru că se observa o neorânduială în ceea ce privește cântarea în timpul serviciului divin, Sfântul Vasile cel Mare recomanda ca „firea să se îndrepte nu spre răcneală”, ci să se abordeze o cântare smerită, care să ofere omului suportul rugăciunii. De aceea, începând cu secolele IV-V, se dezvoltă în Bizanț ceea ce numim astăzi muzică psaltică, sintetizându-se moduri muzicale folosite în lumea profană, pe care, imnografi bizantini ca Roman Melodul sau Sfântul Ioan Damaschinul au așezat cu măiestrie versurile troparelor, condacelor și stihirilor.
- Unde se cântă în prezent muzica bizantină?
- Acum se interpretează în vechile patriarhate ortodoxe, Constantinopol, Alexandria, Ierusalim și Antiohia, Grecia, Bulgaria și România. La noi nu se cântă peste tot, de exemplu, în bisericile din partea Ardealului se execută o muzică din folclorul poporului român, muzica cunțană. Dar și acolo au apărut tineri dornici de a promova muzica bizantină, care au format mici grupuri de psalți.
„Cel mai vechi manuscris psaltic românesc este «Psaltichie rumănească» din 1713”
- Elemente din muzica greacă antică pot fi regăsite în arta psaltică, considerată a fi o continuare a Antichităţii...
- Așa este. Bazele muzicii au fost puse de Pitagora, iar sistemul de notație al muzicii bizantine este gândit pornind de la descoperirile lui. Un element original al muzicii bizantine îl reprezintă scările orientale întrebuințate frecvent în muzica psaltică, care ne introduc în atmosfera frumoasă a Antichității. Majoritatea cântărilor importante din cultul ortodox au fost elaborate în acea perioadă, astfel duhul acelei epoci se simte de fiecare dată când intri într-o biserică ortodoxă și auzi o asemenea melodie.
- Cine a elaborat pentru prima dată un manuscris psaltic în limba română?
- Cel mai vechi manuscris psaltic cu cântări în limba română cunoscut până astăzi este o antologie din 1713 intitulată „Psaltichie rumănească”, alcătuită de ieromonahul Filothei sin Agăi Jipei, păstrat astăzi sub cota nr. 61 între manuscrisele românești ale Bibliotecii Academiei Române din București.
„Nu pot uita niciodată chipul Papei Francisc când ne-a auzit cântând”
- Sunteți piesa de bază în cântarea bizantină de la noi, protopsaltul Catedralei Patriarhale din Bucureşti și dirijorul Grupului Psaltic Tronos. Când v-ați simțit prima dată atras de acest tip de muzică?
- În copilărie îmi plăcea foarte mult fotbalul, chiar am jucat la câteva echipe, dar Dumnezeu a avut altă lucrare cu mine. Tata, fost cântăreț bisericesc la Biserica Mărcuța din București, în timpul liber, mi-a insuflat acest dar, iar în 1997 am ajuns la Catedrala Patriarhală. Am adunat în jurul meu niște băieți, i-am format și așa a luat ființă Grupul Psalților Patriarhiei. Numele de Tronos a fost dat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în anul 2007, denumire ce face trimitere la Tronurile cerești, pentru că vocația psalților este de a-i cânta neîncetat lui Dumnezeu. Cea mai mare luptă a mea a fost încercarea de reînviere a muzicii bizantine după 1990, care se cânta doar pe la anumite mănăstiri și foarte puțin în bisericile de enorie. La început, mulți preoți au avut o atitudine ostilă, crezând că stric tradiția muzicală din România și o înlocuiesc cu muzica grecilor. Eu doar am redescoperit cântările vechilor psalți români, care înfrumusețau bisericile până în anii ’50, până a venit comunismul. Eu văd cântarea și slujirea în biserică exact ca două vâsle: la una e preotul, la cealaltă e psaltul. Dacă cele două vâsle nu trag în același sens, barca se va învârti în loc.
- În 2019, grupul Tronos a cântat pentru prima dată la Parlamentul European, aceleași voci îngerești încântându-i pe Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Preafericitul Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Patriarhul Teofil al Ierusalimului și pe însuși Papa Francisc. Ce ați simțit în acele momente?
- Multă bucurie și emoție. A dirija un grup format din 60 până la 120 de persoane este o responsabilitate mare. În spatele acestor momente stau multe ore de muncă epuizantă. De multe ori mi-am neglijat familia pentru a mă dedica performanței, dar, slavă Domnului, soția și cei cinci copii ai mei au înțeles. Eu am o nebunie a cântului care mă înconjoară permanent. Nu pot uita niciodată chipul Papei Francisc atunci când a pășit în Catedrala Națională și ne-a auzit cântând.
„Şcoala este de fapt la strană“
- Ce calități trebuie să aibă o persoană care își dorește să cânte muzică bizantină?
- Cine dorește să învețe muzica bizantină, trebuie să aibă în primul rând voință. Am lucrat cu tot felul de oameni, ba chiar cu persoane fără ureche muzicală, dar cu răbdare și cu dragoste se pot realiza lucruri mărețe. Din grupul Tronos nu fac parte doar oameni care au absolvit o școală teologică, ci și persoane care au văzut în muzica bizantină un refugiu duhovnicesc. Avem grupe de psalți începători pe care le coordonez împreună cu ucenicii apropiați. În cadrul orelor de curs se predau noțiunile de bază, apoi aceștia devin invitați permanenți la strana Catedralei Patriarhale pentru a învăța tainele acestei muzici. La strană este școala de fapt.