de Anda Postolache
- Cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”
Cine merge la Iaşi şi nu urcă şi pe colina pe care se află Mănăstirea Cetăţuia poate să spună că a pierdut din vedere o mare frumuseţe arhitecturală şi mirifica grădină a aşezământului amintit. Este nevoie să urci pe o colină din partea sudică a oraşului Iaşi, să treci printr-o mică pădure şi după câţiva kilometri ajungi pe platoul unde se ridică semeaţă Mănăstirea Cetăţuia. De cum intri pe sub turnul-clopotniţă eşti uimit de gazonul verde, de aleile ce ţi se aştern la picioare, îndemnându-te să te bucuri de oaza de linişte păzită bine de zidurile împrejmuitoare.
Închinată Sfântului Mormânt
Gheorghe Duca Vodă, în preajma anului 1670, când a ridicat Mănăstirea Cetăţuia, a avut un uimitor sipirit artistic. Domnitorul a închinat Sfântului Mormânt această mănăstire de la marginea Iaşiului, cum se obişnuia pe atunci. Dar domnitorul moldovean a dorit aici nu doar un loc monahal, ci şi o adevărată fortăreaţă, cu ziduri înalte de şapte metri şi late de unul şi jumătate. Locul ales este unul strategic, de pe dealul acesta putându-se vedea cum se conturează silueta frumoasă a Iaşiului. Dacă vă urcaţi pe scara abruptă, pe zidul din partea sudică veţi observa crenelurile prin care ostaşii puteau trage cu arcul sau cu puşca. În plus, în toate colţurile curţii sunt turnuri de veghe. Se mai zvoneşte că ar exista şi nişte tuneluri de legătură cu oraşul, prin care se puteau retrage domnitorul şi suita sa în vreme de primejdie.
Aşezământ monahal cu... baie turcească
Biserica în sine este foarte frumoasă, zveltă, de o arhitectură asemănătoare cu cea a Bisericii Trei Ierarhi din Iaşi, dar fără ornamentaţia exterioară atât de bogată. În schimb, are şapte contraforturi exterioare. În interior se odihnesc osemintele domnitorului ctitor şi ale soţiei sale. Pictura iniţială a fost făcută de zugravii Mihai, Gheorghe, Dima şi Ianina, fiind mai apoi refăcută în vremuri apropiate nouă. Restauratorii au încercat să păstreze aceleaşi culori calde în care au fost reprezentaţi şi sfinţii români în urmă cu mai bine de trei secole, dar şi tablourile votive ale ctitorilor din naos. De asemenea, în biserica aceasta este şi stema Moldovei, cu binecunoscutul cap de bour.
Complexul monahal Cetăţuia mai cuprinde Casa domnească, în care acum se adăposteşte un muzeu de artă feudală, Sala gotică, unde este trapeza, dar şi interesanta - şi unica în ţara noastră - clădire numită Baia turcească, ce a aparţinut domnitorului Gheorghe Duca. Baia domnească are forma pătrată şi este încheiată cu o boltă semisferică, pe care se înalţă un turn-lanternă cu opt ferestre şi o calotă semisferică, având o deschidere circulară deasupra.
Tiparniţă din secolul al XVII-lea
La Cetăţuia a funcţionat o tiparniţă ce a fost adusă, de Patriarhul Ierusalimului Dosoftei, de la Veneţia, având litere greceşti. Aici au văzut lumina tiparului multe cărţi folositoare sufletului, printre care şi opera completă a Sfântului Simion al Tesalonicului. Între 1970 şi 1980, complexul monahal a fost renovat în întregime, pe vremea aceea fiind stareţ părintele Arhim. Se spune că sultanul Mehmed al IV-lea, uimit de măreţia acestei construcţii, la 10 iunie 1672, aflat în campania de cucerire a Poloniei, promitea ruinarea Cetăţuii. Acest lucru nu s-a împlinit însă, chiar dacă a trecut şi prin vremuri grele de-a lungul istoriei.
Slujbele de la mănăstirea fortăreaţă sunt un adevărat balsam pentru inima credinciosului dornic de comuniune cu Cerul şi cu liniştirea din sfintele lăcaşuri ale lui Dumnezeu. Şi cu adevărat simţi când pleci de aici că ajutorul primit în urma rugăciunilor poate fi o fortăreaţă împotriva vârtejului grijilor, gândurilor şi ispitelor lumeşti.
