de Valentin Țigău
I se spune „locul fericirii”, centrul geografic al României sau, pentru că toate drumurile se sfârșesc acolo, „capătul lumii”. Am răspuns provocării de a vedea unde se sfârșește lumea și începe fericirea bătând drumul până la Seligstadt, localitate întemeiată în secolul al XIII-lea de etnici germani, depopulată în zilele noastre, dar, asemenea unui muzeu al culturii și civilizației, timp de opt secole, păstrător de valori inestimabile.
Ca într-un roman de Dan Brown...
Împreună cu pastorul Johannes Klein, am șters colbul de pe vechi înscrisuri și am pătruns în tainele sacre ale bisericii evanghelice din localitate, la fel de misterioasă în afară ca și înăuntrul ei. În altarul la care nu s-a mai slujit de multă vreme veghează singurul tablou din această biserică fortificată transilvană. Tabloul este, de altfel, una dintre marile enigme ale istoriografiei de artă religioasă din România. El îl înfățișează pe Iisus Hristos alături de o copilă, ipostază unică, menită să intrige nu doar specialiștii, dar și pe acei puțini pelerini care calcă astăzi pragul monumentului arhitectonic inclus în patrimoniul național. Ca într-un roman de Dan Brown, am mers și noi pe firul imaginației și al deducțiilor, urmărind cu emoție ipotezele lansate de pastorul Klein. „Fritz Schullerus este un pictor care a trăit în secolul al XIX-lea și a decedat la 33 de ani. Era dintr-o familie care avea deopotrivă pastori, literați și artiști. S-a născut în vara anului 1866, în Făgăraș, și a decedat înainte de Crăciun, la Cincu, în anul 1898”, ne spune Johannes Klein, punctând faptul că tatăl său (ca și cel cu care stăm de vorbă acum) a fost pastor evanghelic în Făgăraș și și-a crescut cei trei copii în spiritul credinței și al culturii. Anna și Adolf, ceilalți doi copii Schullerus, și-au făcut un nume ca scriitori de limbă germană și culegători de folclor. Absolvent al Academiei de Pictură (Maler Akademie) din München, tânărul Fritz e influențat de realismul și naturalismul unor artiști precum Gustave Courbet și Jules Bastien-Epage, fiind adeptul unui demers plastic bazat pe studiul naturii. Peisajele - rurale sau urbane - abundă în opera rămasă de la el și impresionează mai ales lucrările panoramice, de mari dimensiuni, cum sunt cele care înfățișează Sibiul sau Sinaia, dar și peisaje de pe Valea Oltului. Două dintre pânzele sale, având o cu totul altă tematică, le regăsim în Biserica Neagră din Brașov (un tablou care imortalizează momentul în care membrii sfatului brașovean depun jurământul pe „Cartea Reformei” a lui Honterus) și la Seligstadt (Seliștat, în limba română), adică tocmai tabloul misterios la care facem referință acum.
Copiii, Samariteanca, Grădina Ghetsimani...
Victor Roth, în biografia pe care i-o dedică la câțiva ani de la naștere (Fritz Schullerus - Ein siebenbürgisch - sächsisches Künstlerleben, editura Krafft, Sibiu, 1908), susține că tabloul din biserica „de la capătul lumii” îl reprezintă pe Iisus în Grădina Ghetsimani. „Nu știu ce a vrut să spună biograful cu asta”, ne zice pastorul Klein, „pentru că, vedeți și dumneavoastră, el numai în Grădina Ghetsimani nu este aici”. Nici peisajul care se ghicește în spatele lui Iisus, nici prezența fetiței, lângă El, nu justifică o astfel de plasare. „M-am gândit mult la semnificația acestei picturi și, la prima vedere, pare să fie Iisus care binecuvântează copiii. Copila de lângă el ar fi un argument în acest sens, spun unii. Dar eu zic să e problematic, pentru că scena aceasta este, de obicei, cu mai mulți copii în jurul lui Iisus, nu doar cu unul. Alte elemente pe care le-am observat: de exemplu, la mâna fetei, este pictat un ulcior. Și apare întrebarea: de ce un copil care vine să fie binecuvântat ar aduce cu el un ulcior? Avem o singură scenă cu Iisus care se întâlnește cu o ființă feminină, la o fântână. Și aceea este Samariteanca. Și acum apar alte probleme: dacă noi ne gândim că este Samariteanca, atunci de ce este înfățișată ca un copil? Nu se potrivește nici așa. Și atunci am încercat să cercetez mai departe și am văzut că Iisus șade pe un scaun, probabil. Încercați să vă imaginați, dacă s-ar ridica în picioare, cât de înalt este?! E foarte mare, în comparație cu această ființă. Și ceva «nu bate»...”. Privim și noi atenți tabloul, remarcând, rând pe rând, toate detaliile pe care ni le arată pastorul Johannes Klein. Vom reuși, oare, împreună, să deslușim misterul?
„Vreau să pictez după un model de om demn”
Observăm, de exemplu, că Iisus, în reprezentarea lui Fritz Schullerus, poartă o „kipa” evreiască. „Și acum ajungem iarăși la Samariteanca, pentru că ea zice «Împărăția cerurilor» vine la evrei și se referă la Messia, care este Iisus, iar El e născut ca evreu.” Fritz Schullerus este considerat a fi unul dintre cei mai reprezentativi artiști plastici ai Transilvaniei din secolul al XIX-lea. A murit, ca și Iisus, la 33 de ani, cu un an după ce a lăsat bisericii din Seligstadt misteriosul tablou. Ce crede pastorul Klein despre geneza acestei picturi? „Schullerus a studiat în München și atunci era un mare scandal cu Max Liebermann, care l-a pictat pe Iisus Hristos când avea 12 ani, în Templul din Ierusalim, ca evreu. Și vai de pictorul acesta, care a fost criticat pentru costumația evreiască a lui Iisus-copilul, a fost nevoit să repicteze acea scenă. Și după exact 12 ani, reîntors în România, pictorul sas Fritz Schullerus îl pictează pe Iisus ca evreu. Și rămâne pictura aceasta așa. Era un curent atunci, care învăța artiștii să picteze mai mult duhul, spiritul Scripturii. Și acest lucru eu îl văd un pic în fata aceasta de lângă Iisus. Și dacă mă uit foarte bine la ea, parcă figura ei nu este a unui copil. Și atunci mi-am aruncat privirea sus, în tablou, unde scrie «Cine nu prăznuiește Împărăția cerurilor ca un copil, nu va intra în ea». Și atunci, mi-am spus: «Omule, nu trebuie să fii copil, trebuie să rămâi ca un copil». Cred acum că pictorul într-adevăr a vrut să o picteze pe Samariteanca, dar cu niște trăsături ale unui copil. E un copil transfigurat și eu îmbrățișez această idee”. Se pare că Iisus din tabloul lui Fritz Schullerus a fost pictat după chipul preotului din localitatea Cincu, așa cum aflăm dintr-o scrisoare trimisă acestuia de artist. „Noi avem o scrisoare către unui preot paroh din Cincu, căruia îi scrie: «Părinte dragă, dă-mi te rog o fotografie, pentru că eu vreau să pictez după un model de om demn»”. Dacă figura lui Iisus este cea a unui preot din Cincu, al cui să fie chipul ingenuu al fetei care-i stă alături? „Întrebarea aceasta mi-am pus-o și eu, dar încă nu am putut descoperi acest lucru”. Dezarmat, pastorul Johannes Klein din Seligstadt ridică din umeri. Semn că „la capătul lumii”, în centrul României și în „locul fericirii”, misterele nu se lasă așa ușor dezlegate.