de Sorin Dumitrescu şi Ştefania Băcanu

S-a constat că întotdeauna când se citeşte o lectură din texte biblice starea omului se schimbă radical, mult în bine, în primul rând el găsindu-şi brusc o stare interioară de multă pace, de bine. Psalmii sunt texte cu o încărcătură extrem de puternică, menite să ajute mult în echilibrarea omului sub toate aspectele. Nu odată au fost situaţii când şi doctorii din spitale au citit fie Psalmul 50, fie Psalmul 22 sau 102 înainte de a lua o decizie în privinţa unei probleme grave de sănătate a unui pacient sau înainte de a trece la efectuarea unei intervenţii chirurgicale. Vă oferim în cele ce urmează 10 psalmi care au puteri foarte mari în folosul omului, dacă sunt citiţi cu toată deschiderea inimii şi se crede necondiţionat în tăria lor.

22 şi 102 Psalmii însănătoşirii

Psalmul 22, în alte Biblii 23, începe cu versetul „Domnul mă paşte şi nimic nu îmi va lipsi” sau „Domnul este păstorul meu”. Acest psalm se citeşte la orice fel de stare de boală fizică sau mentală. Este un psalm al însănătoşirii dinspre spirit spre trup. Puterea lui nu constă doar în sugestie, ci şi în activarea arhetipului Tatălui protector şi dătător de viaţă. Tatăl învinge „valea umbrei morţii”, neutralizând orice obstacol în calea sănătăţii. „Toiagul tău şi varga ta, acestea m-au mângâiat” arată lovirea sorţii resimţită ca operaţie psihică de întărire. Acest psalm este construit în întregime pe ideea de renaştere şi de salvare, prin salvare înţelegând atât planul fizic (hrană, apă), continuând cu cea energetică („Sufletul meu l-a întors”) şi terminând cu maximul a ceea ce îşi poate dori omul („să locuiesc în casa Domnului”. Efectul medical şi schimbarea atitudinii mentale decurg tocmai din această identificare a omului cu realitatea Domnului.

Psalmul 102, în alte versiuni 103, începe cu „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul”. Acesta conţine sugestii puternice, care creează un bine mental, condiţia primordială a restabilirii sănătăţii. Pacientul e întărit prin descoperirea ajutorului Domnului. Este un psalm al regenerării sufleteşti, al întineririi interiorului fiinţei umane.

6 şi 38 Psalmii profilactici

Psalmul 6 începe cu „Doamne, nu cu mâna Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia TA să mă cerţi”. Este un psalm care scoate clar în evidenţă legătura dintre păcat şi boală. Contrazicerea legii divine, care duce la păcat, care are ca urmare îmbolnăvirea corpului sau, mai ales, a minţii. Boala psihică apare ca o clară dizarmonie a sufletului cu Dumnezeu. Tocmai aici intervine Psalmul 6. Nu lasă păcatul să îşi facă loc, ci îl stopează. Boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la săvârşirea acestuia. Nu concepem un Dumnezeu care pedepseşte. El a plantat în fiecare celulă a corpului uman Legea sa. Când Legea e încălcată apare durerea şi boala, dar nu ca pedeapsă, ci ca formă de restabilire a Legii.

Psalmul 38, în unele Biblii 39, începe cu „Zis-am: Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea” şi continuă cu „Zis-am: Voi veghea asupra căilor mele”). Este un psalm care ne cheamă să luăm la cunoştinţă faptul că noi suntem trecători pe acest pământ. Amintirea morţii nu îndeamnă la tristeţe, ci la o valorizare corectă a vieţii noastre. Este aici conţinut şi mesajul din Ecleziast: „Toate sunt zadarnice, numai poruncile lui Dumnezeu dau sens în acest Univers”.

21, 31, 50 şi 141 Psalmii purificării

Psalmul 21, în alte Biblii 22, începe cu „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit?”. Însuşi Iisus Hristos pe Cruce a rostit aceste cuvinte. Nu e vorba aşadar despre o deznădejde, ci de penitenţa pentru neamul omenesc. Iisus rosteşte acest verset din psalm, pentru că El în acel moment împlineşte profeţia morţii sale. În acest psalm, se spune: „Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi”. Penitenţa lui arde păcatul lumii. Citind acest psalm practic reactualizăm penitenţa lui Hristos însuşi.

Psalmul 31, în alte Biblii 32, spune: „Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Fericit omul căruia nu-i va socoti Dumnezeu păcatul”. Este un psalm cu putere de întărire. Apare însă firesc întrebarea dacă astfel există şi greşeli pentru care nu plăteşti prin boală sau moarte. Şi răspunsul e unui afirmativ, dar cu observaţia că prin comiterea greşelii te micşorezi, nu fizic, suportând toate inconvenientele acestei micşorări: marginalizare, mediocritate. Poţi aşa- dar trăi mic, dar sănătos, cu condiţia să nu ieşi de sub binecuvântarea Domnului.

Psalmul 50, 51 în alte Biblii, începe cu „Miluieşte-mă, Dumnnezeule, după mare mila Ta. Întoarce faţa de la păcatele mele”. Este, de departe, cel mai important psalm al penitenţei. Mulţi duhovnici dau drept canon copierea acestui psalm pe un anumit interval de zile. Conţine sugestia arderii păcatului, dar şi faptul că iertarea este ultima şansă a purificării.

Psalmul 141, în alte Biblii 142, începe cu mesajul: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat”. Este psalmul asumării sacrificiului de sine, spre ridicarea celor părăsiţi şi a celor singuratici.

45 şi 119 Psalmii desăvârşirii

Psalmul 45, în unele Biblii 46, începe cu „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, adăpostul şi sprijinul nostru”. Este un Psalm al practicii spirituale. Adevărata sănătate nu este o problemă medicală a corpului, ci una sufletească. De aici reiese şi importanţa enormă a acestui psalm, un psalm al ascezei. Se spune clar pentru luarea aminte: „Opreşte-te şi cunoaşte că eu sunt Dumnezeu”.

Psalmul 118, în alte Biblii 119, spune: „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umbă în legea Domnului”. Este psalmul care practic reaminteşte secretul restaurării omului: interiorizarea legii revelate şi cauza tuturor bolilor: încălcarea legilor universale. Şi cele mai importante legi universale călcate de om sunt iubirea de Dumnezeu şi de semeni. Care se manifestă prin agresivitate, egoism, mândrie, furie, vanitate, osândirea aproapelui şi neputinţa iertării.

Psihologii numesc aceste atitudini complexul lui Cain, tendinţa omului de a-şi elimina semenii. Această tendinţă duce invariabil la îmbolnăvire. Blestemul, ura, blasfe- mia, condamnarea aproapelui au ca urmare mai întâi o cefalee, apoi o dereglare endocrină sau a circulaţiei sangvine, apoi o masivă scădere energetică, dereglând întregul organism. Dar nu ca pedeapsă, ci ca oprire de la încălcarea Legii universale. Psalmul 118 trezeşte în memorie detaliile Legii, rememorarea lor continuă, pentru a ne păstra pe deplin sănătatea trupului şi iluminarea minţii.

Psaltirea este mai mult decât o carte bisericească, ea oferă nenumărate panacee nebănuit de puternice la toate problemele omului, începând de la însănătoşire şi până la găsirea sentimentului de bucurie

Cum se citeşte un psalm

Un psalm care a fost selectat pentru o trebuinţă psiho-somatică va fi citit, cel puţin şapte zile la rând, fie de terapeut (care cunoaşte modul adecvat de citire sau de asociere cu practica sa medicală), fie de pacient sau de penitent. Însuşi citirea lui se face într-o stare de destindere, de linişte lăuntrică, cu uitare de sine, trăind profund fiecare cuvânt al psalmului.