de Gheorghe Zmaranda şi Adrian Barna
Minune sau știință, rațional sau inexplicabil. Sunt cuvinte în contradicție care au încercat de-a lungul mileniilor să definească întâmplări extraordinare care au avut loc într-una dintre cele mai importante religii ale lumii, creștinismul. Unde se termină raționalul și unde începe miracolul este greu de spus. Știința, cu toate mijloacele de care dispune, nu poate oferi încă explicații certe, așa că fenomenele de genul celor pe care vi le prezentăm nu pot fi trecute decât prin prisma propriei rațiuni și spiritualități.
Legenda Sfintei Teodora şi a bisericuţei din Vasta
În apropierea satului Vasta, Peloponnese din Grecia, există o bisericuţă unde miracolul sfidează orice urmă de raţiune pentru că prin structura ei de cărămidă 17 copaci seculari şi-au dezvoltat rădăcinile, astfel încât acum ramurile lor se înalţă prin acoperişul ei firav. Istoria acestei bisericuţe este strâns legată de viaţa Sfintei Teodora, o fată curajoasă născută în secolul al X-lea, în perioada Imperiului Bizantin. În acele timpuri, una dintre legile imperiului spunea că din fiecare familie trebuie să plece ca soldat cel puţin un bărbat sau să se achite o taxă. În familia Teodorei singurul bărbat era chiar tatăl său, iar taxa nu putea fi achitată pentru că erau foarte săraci. Pentru a-l păstra pe tatăl său aproape de familie, Teodora a ales să se deghizeze în băiat şi să se înroleze ca soldat. În armată îşi păzeşte cu străşnicie secretul şi este recunoscută de colegi sub numele de Teodor. Povestea sa devine cu adevărat complicată atunci când o tânără femeie se îndrăgosteşte de Teodor şi spune că a rămas însărcinată cu el. Pe acea vreme, onoarea soldaţilor avea standarde ridicate, iar într-o astfel de situaţie Teodor ar fi trebuit să o ia de soţie pe femeia care se îndrăgostise de el sau era condamnat la moarte. Sfânta Teodora alege condamnarea la moarte pentru că dacă ar fi recunoscut că este femeie, familia sa, şi mai ales tatăl său, ar fi putut avea de suferit. Aşa că a acceptat resemnată condamnarea la moarte, iar în ultimele clipe s-a rugat Domnului ca după deces trupul său să devină biserică, sângele râu, iar părul pădure. Şi dorinţa sa pare să se fi împlinit. Bisericuţa din Vasta, construită între secolul al XI-lea şi al XII-lea, după cum spun istoricii, ar fi fost înălţată chiar pe mormântul Teodorei. Astăzi, micuţa bisericuţă, cu o structură aparent fragilă, pare să se fi materializat chiar în dorinţa Sfintei Teodora. Pe sub bisericuţă curge un râu, 17 copaci impunători, înalţi de până la 3 metri, par să crească din acoperişul ei, fără a se vedea însă rădăcinile lor şi fără a exista vreo fisură în structura ei sau în acoperiş. Niciunul dintre oamenii de ştiinţă care au cercetat fenomenul nu poate oferi o explicaţie ştiinţifică.
Icoana Maicii Domnului, venerată de şerpi
Tot în Grecia, într-un mic sătuc din sudul Kefaloniei se întâmplă un fenomen pentru care ştiinţa nu a găsit încă o explicaţie. În fiecare an, la 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, bisericuţa din Markopoulo primeşte câteva vizite neobişnuite. Mici şerpi veninoşi îşi părăsesc ascunzişurile subterane, se strecoară în bisericuţă şi se îndreaptă spre icoana Maicii Domnului. În mod paradoxal, şerpii nu sunt absolut deloc agresivi în perioada în care rămân în biserică, iar după încheierea sărbătorii dispar şi sunt apoi aproape imposibil de găsit. Oare răspunsul la întrebările pe care le ridică acest fenomen pot fi găsite în istoria bisericuţei? Unii creştini spun că da. Se pare că bisericuţa de la Markopoulo a fost construită pe ruinele unei foste mănăstiri de călugăriţe. Istoria spune că la începutul secolului al XVIII-lea, mănăstirea a fost atacată de piraţi. Măicuţele s-au rugat cu ardoare Maicii Domnului să le salveze de furia piraţilor. Legendele spun că rugăciunea lor a fost ascultată, iar efectul a fost unul neobişnuit de ciudat. Lăcaşul s-a umplut de şerpi, iar imaginea înspăimântătoare i-a determinat pe piraţi să renunţe la planurile lor. De atunci şi până în zilele noastre, bisericuţa primeşte în fiecare an aceşti vizitatori neobişnuiţi care par să vină pentru a venera icoana Maicii Domnului. Au fost doar doi ani în care şerpii nu au venit la icoană, şi anume în anul 1940, atunci Grecia a intrat în Al Doilea Război Mondial, şi în 1953, când a avut loc în Kefalonia un cutremur devastator. Aşa s-a ajuns la credinţa că atunci când şerpii lipsesc va avea loc o tragedie.
Sărbătoarea care schimbă cursul Iordanului
De peste 2.000 de ani, Iordanul, râul în care a fost botezat Mântuitorul, sfidează legile fizicii. În fiecare an, de Bobotează, când preoții sfințesc apele și aruncă în apă crucile, Iordanul își schimbă cursul de curgere. Datorită acestui fenomen, Râul Iordan a devenit un loc de pelerinaj. Când preoții aruncă în apă trei cruci, Iordanul se învolburează, iar locul în care cad crucile pare să fiarbă. Apoi, pentru câteva clipe, apa începe să își schimbe cursul. Creștinii au găsit în această întâmplare o semnificație spirituală, în vreme ce scepticii spun că există explicații mult mai plauzibile pentru ceea ce se întâmplă. Pentru credincioși, întoarcerea râului dinspre Marea Moartă, mare lipsită de viață, înspre Marea Galileii, o mare în care viața abundă, este un semn al puterii Mântuitorului de a întoarce lumea de la moarte la viață.