de Valentin Ţigău
Am cunoscut un om care nu știa despre Efes decât că ar fi o marcă de bere. Trăia într-un cartier bucureștean, de unde vedea lumea prin caleidoscopul halbei. Mi-a trebuit ceva timp să-l abat puțin pe calea credinței și când am crezut că e pregătit s-o asculte, i-am spus o poveste despre Maica Domnului. O poveste ale cărei detalii le-am aflat și eu, pelerin fiind mai întâi pe Muntele Privighetorii, la Efes, și, mulți ani mai târziu, pe valea pârâului Cedron, la Ierusalim.
„Femeie, iată fiul tău!”
Pe timpul Fecioarei Maria, Efesul (Selciuk, în Turcia de azi) era unul dintre cele mai frumoase orașe ale Antichității. Comerțul și artele făceau viața plăcută și ușoară, chiar dacă apele Mării Egee urcau, uneori, până la magaziile de stofe și la biblioteca de papirusuri a lui Celsius, neliniștind chiar și statuile zeilor păgâni. La Efes a poposit, în anul 37, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, numit, mai târziu, „Apostolul Asiei”; nu venea singur, ci însoțit de Maica Domnului, încredințată lui de Iisus Hristos pe când era crucificat („Iată, mama ta!”, i-a spus, continuând: „Femeie, iată fiul tău!”, cum scrie și în Evanghelia redactată de Sfântul Ioan chiar între zidurile Efesului). Apostolul va rămâne la Efes tot restul vieții, fiind înmormântat în basilica din apropiere - unul dintre primele sanctuare ale creștinătății. Ce s-a întâmplat, mai departe, cu Maica Domnului? Unele surse spun că s-ar fi întors la Ierusalim, unde a adormit în casa de pe Muntele Sion, iar mormântul se află într-un loc din Grădina Ghetsimani. Alții consideră că Sfânta Maria ar fi rămas la Efes până la adormire, trăindu-și anii într-o căsuță simplă de pe Muntele Privighetorii, numită de turci Mereymana.
Rugăciuni pe fluturași de hârtie
Casa a fost descoperită relativ recent, în urma unei viziuni avută de călugărița catolică germană Anna Katherina Emmerich, sanctificată de Papa Ioan Paul al II-lea în 2004. Arheologii care au studiat clădirea au constatat că fundația e din secolul I, perioadă care coincide cu cea în care a trăit Sfânta Fecioară Maria. Am fost și noi la Efes și am intrat în cele două încăperi modeste ale căsuței. Nu căutam mormântul adormitei, pentru că trupul Său s-a înălțat la cer, dar taina ce-nconjoară locul e atât de puternică încât îi înțelegem pe cei deveniți, peste noapte, creștini, chiar și la simpla atingere a zidului în care, azi, ca la Ierusalim, stau înfipte mii de rugăciuni caligrafiate pe fluturași de hârtie. Să ne gândim că tot la Efes a fost întemnițat Sfântul Pavel, pentru că a refuzat să se închine zeiței Artemis din templul considerat a șaptea minune a lumii antice. Și să ne mai imaginăm că unii locuitori ai Efesului păgân - Celsius, Heraclit, Xenofon - s-ar fi putut întâlni cu Apostolul sau cu Fecioara și ar fi dat posterității opere creștine de inspirație divină. Fascinantă ipoteză!...
Panagia Kapulu
Cum scriam mai sus, două sunt locurile care, dintr-o sursă creștină sau alta, ar putea fi considerate „mormântul Maicii Domnului”. Efesul, la care ne-am referit până acum, și Ierusalimul. Care sunt argumentele, pentru un loc sau celălalt? Efesul este credibil ca loc al adormirii Fecioarei Maria dacă ținem seama de acest amănunt pe care îl relatează mulți dintre scriitorii și istoricii creștini: Iisus a dat-o în grijă pe Maica Sa Apostolului Ioan, iar acesta s-a săvârșit din viață și a fost înmormântat la Efes. Într-o proporție covârșitoare, este credibil ca Maica Domnului să fi rămas în grija acestuia până în ultima clipă a vieții pământești, deci până la urcarea Sa la Ceruri. Găsim astfel de interpretări la Sfântul Irineu de Lyon, Grigorie de Tours, dar și la istorici precum: Cornelius, Lapide, Serry Tillemnt, Baillet, Benoit. Teologul Lipsius, în „Actele apostolilor” pomenește și el despre faptul că Maica Domnului ar fi rămas la Efes, în grija Apostolului Ioan, până în cel din urmă ceas pământean al ei. Papa Benedict al XIV-lea (1740-1758), dorind să limpezească disputa și să îi pună punct, a publicat un edict în care se spune astfel: „Sfântul Ioan și-a îndeplinit minunat misiunea care i s-a încredințat. El a dus cu sine pe Maica Domnului aici (n.r. - la Efes), unde a părăsit fericită lumea și a urcat la Cer”. Tradiția creștină, întărită de Papa Benedict al XIV-lea, spune că pe Muntele Privighetorii (Bulbul Dag) ar fi existat două locuințe, una aparținând Fecioarei - Panagia Kapulu -, și cea de a doua Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Cum spuneam, tradiția a fost (oarecum) confirmată, Panagia Kapulu fiind identificată în urmă cu un sfert de veac și intrând într-un circuit de pelerinaje.
La poalele Grădinii Ghetsimani
Există însă alți autori care au studiat viața pământeană a Maicii Domnului - precum Isidor de Sevilla, Sfântul Modest, Sfântul Sofronie al Ieru- salimului, Sfântul Gherman al Constantinopolului, Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul Damaschin ș.a., care afirmă că la Efes Sfântul Ioan ar fi plecat singur și că, după unele călătorii pe care le-a făcut în spațiul ce se încreștina, Maica Domnului s-a întors la Ierusalim, unde a avut loc „Transitus Mariae” - Urcarea Sa la Cer nu doar cu sufletul, ci și cu trupul. Mormântul i-a fost săpat la poalele Grădinii Ghetsimani, în Valea Iosafat, dincolo de zidurile de atunci ale Ierusalimului. Se știe că, în epocă, cimitirul se afla în afara cetăților, iar descoperirile arheologice din anii 1970 confirmă acest lucru. În locul considerat a fi al punerii în mormânt a Maicii Domnului a fost identificat un cimitir creștin din secolul I, deci din primele decenii ale erei creștine.
Tradiția mai spune și că mormântul ar fi fost săpat de Sfântul Apostol Petru, după indicațiile pe care acesta le-ar fi primit chiar de la Mântuitorul Iisus Hristos, săpat în malul de piatră al râului Cedron. Este un mormânt/ cimitir cu trei încăperi, specific pentru acea epocă, acolo unde urmau să fie înmormântate persoane importante, așa cum, cu siguranță, era considerată și cea care fusese Mama Fiului lui Dumnezeu.