de Simona Lazăr
Maternitatea, în iconografia creștină, sau mai bine zis relația sacră mamă-copil, este cel mai adesea înfățișată prin Maica Domnului cu Pruncul în brațe. De fapt, Sfânta Fecioară și Fiul Său, Iisus Hristos, sunt „urmăriți”, în icoane și în scene biblice, de la momentul în care Arhanghelul Gavriil o anunță pe Maria că „a prins rod divin”, fiind însărcinată cu Fiul lui Dumnezeu (25 martie, Bunavestire), trecând prin întâlnirea dintre Maria și verișoara sa Elisabeta (însărcinată cu Sfântul Ioan Botezătorul; reprezentare mai rară, ce-i drept), ajungând la Nașterea Sfântă, în Ieslea din Bethleem (25 decembrie), urmând întreaga copilărie a lui Iisus (Pruncul, la diferite vârste, fiind reprezentat fie în brațele Maicii Sale, fie alăturea de ea) și, în fine, însoțindu-l, în mulțime, pe Drumul Calvarului și plângându-L la picioarele Crucii. Totuși, în Familia Sfântă, există și alte mame care au fost pictate alături de copiii lor. Și mă refer aici la Sfânta Ana cu Fecioara Maria în brațe - una dintre aceste icoane, făcătoare de minuni, ferecată în argint, se află la Biserica Sfântul Ilie din Sinaia, iar alta la Mănăstirea Bistrița din Neamț -, dar și la mult mai rar întâlnita bunică a Maicii Domnului, mama Sfintei Ana: Miriam, soția lui Matan.
Soția preotului Matan, din neamul lui Aaron
Ca să aflăm mai multe despre această femeie sfântă, de care astăzi creștinii ortodocși știu poate prea puțin am căutat răspunsuri potrivite la părintele misionar Mihai Păcuraru. Miriam - scrisă și Mariam ori chiar Maria -, bunica Maicii Domnului și străbunica lui Iisus Hristos, a fost una dintre femeile evlavioase ale timpului și neamului său, cea care a insuflat, de altfel, atât Sfintei Ana, cât și, mai ales, nepoatei sale, dragostea de Dumnezeu. Să ne gândim cum, astăzi, bunicii sunt, parcă, mai aproape de nepoți și lucrul lor de modelare a minților și a spiritului celor mici are efect mai repede și pe durată mai lungă. Bunicile celor care suntem astăzi persoane adulte și credincioase au fost, de cele mai multe ori, și persoanele care ne-au învățat un, să-i spunem, ABC religios. Primele rugăciuni, cele dintâi semnificații și povestioare despre sfinți și viețile lor, despre marile sărbători creștine de peste an le-am deprins întâi de la bunici. Gesturi, cuvinte, sensuri... Ce am fi fost, cei mai mulți dintre noi, fără credincioasele noastre bunici? Tot astfel, Sfânta Fecioară s-a adăpat mai întâi, spiritual, din cuvintele bunicii sale. Miriam s-a căsătorit foarte de tânără cu preotul Matan, cu care se știe că a avut trei fiice: Maria, Sovi și Ana. Despre Maria, fiica lui Miriam și a lui Matan, unele surse spun că ar fi fost mama Salomeei și soacra lui Zevedeu. Fiica și ginerele său ar fi avut împreună doi fii, Iacob și Ioan, pescari și prieteni cu Petru și Andrei. Aceștia sunt printre primii care îl urmează pe Iisus, fiind numiți de acesta „apostoli” ai săi, iar Iacob avea să fie și primul care va suferi moarte de mucenic, Irod Agrippa tăindu-i capul în preajma anilor 41-44. Sovi, sau Sovia, cea de a doua fiică a lui Miriam, a fost mama Elisabetei - care avea să îl aducă pe lume pe Sfântul Ioan Botezătorul. În cele din urmă, Ana este mama Fecioarei Maria și bunica lui Iisus Hristos. Ce observăm, urmărind această genealogie, este că toate cele trei fiice ale lui Miriam, soața lui Matan, au adus pe lume fii a căror implicare în definirea și propovăduirea, răspândirea credinței creștine este esențială și copleșitoare, Iisus fiind văr de gradul al doilea atât cu Sfântul Ioan Botezătorul, cât și cu Sfinții Apostoli Iacob și Ioan.
„Ca pe o caldă scăpare a celor binecredincioși”
Ar mai trebui să reținem câteva aspecte esențiale legate de viața bunicilor Maicii Domnului - cine erau ei și cum erau receptați în comunitatea din care făceau parte? Mai întâi, să observăm că Matan era originar din Bethleem, oraș în care nu întâmplător, poate, a fost rânduit să vină pe lume Fiul lui Dumnezeu. El făcea parte din seminția lui Aaron și avea să devină încă de tânăr unul dintre cei mai apreciați preoți ai orașului. „Despre bunica Maicii Domnului știm că era o femeie înțeleaptă, evlavioasă și la care veneau adeseori alte femei să caute îndreptare și sfat. Și astăzi, ea este cinstită, slăvită și cântată în timpul slujbelor din Sfânta Biserică, fiind chiar scris un «Paraclis al Sfintei Maria, Bunica Maicii Domnului»”, spune preotul misionar Mihai Păcuraru, căruia i-am adresat câteva întrebări pe această temă. Iată, în continuare, și troparul acestui Paraclis: „Cel ce Te-ai Înălțat pe Cruce de bunăvoie, pentru poporul Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-le, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe binecredincioșii creștini, dăruindu-le lor biruință asupra potrivnicului, având ajutorul Tău, armă de pace, nebiruiței biruință, pe a Născătoarei de Dumnezeu Bunică, de la care Născătoarea și-a primit întru tot cinstitul nume, toți credincioșii cu râvnă să o lăudăm, pe Maria, soția cucernicului preot Matan și maică a trei preacinstite fiice ca pe o caldă scăpare a celor binecredincioși, mângâiere și acoperământ și întărire. A Anei maică sfântă, ceea ce a născut pe Prunca Născătoare de Dumnezeu, și a cinstitei Sovi, Bunica Înaintemergătorului și Botezătorului lui Hristos, Marie, cinstită, curată și întru tot bună, sfințește pe cei ce se închină ție”.
Icoana „Patru generații”
Cum spuneam, este foarte rar întâlnit, în reprezentarea iconografică creștină, chipul străbunicii lui Hristos. De fapt, el există într-o singură icoană, care nu o așază nici alături de soțul său, preotul Matan, nici înconjurată de fiicele sale ori de nepoatele care au adus pe lume sfinți, apostoli și hriști - cu toate că oricare dintre aceste reprezentări ar fi fost perfect legitimă. Există, cum spuneam, o singură reprezentare iconografică, iar ea se constituie, totodată, și într-un segment de ge- nealogie hristică. Icoana redă - ca pe un „tron” multimplicat al „maternității divine” - genealogia pe linia mamei lui Iisus Hristos, pe trei generații în urma sa. Construită pe înălțime, icoana ne-o arată, în registrul de sus, pe Sfânta Miriam care o îmbrățișează pe Sfânta Ana. Așezată pe un jilț, aceasta o ține în brațe pe Sfânta Fecioară Maria. Maica Domnului, așa cum e firesc, în registrul cel mai de jos al icoanei, îl ține în brațele sale pe Mântuitorul Iisus Hristos. „Astfel, Iisus se află nu doar în brațele Maicii Sale, ci și în brațele celorlalte strămoașe ale Sale. Sunt, în totul, patru generații reprezentate în această icoană despre care știm că se găsește, în original, la Mănăstirea de Maici Saydannaya, în biserica zidită chiar pe locul unde, în vechime, se afla casa Sfintei Maria, Bunica Maicii Domnului”, spune preotul Mihai Păcuraru. Această mănăstire este în apropiere de Biserica Sfântului Mormânt și se află astăzi, ca așezământ monahal, sub ocrotirea Patriarhiei Ierusalimului. „Mai trebuie să știm că atunci când credincioșii se roagă la Bunica Maicii Domnului, ca și atunci când este vorba despre Maica Domnului, se adresează ei ca la o mijlocitoare ce se află, pentru oameni, pe lângă Dumnezeu”. Rugăciunea ce se va face de pelerinul care ajunge dinaintea ei, la Ierusalim, este următoarea: „Marie, Bunică a Născătoarei de Dumnezeu, pe care sărutându-o ne umplem de bucurie. Nu înceta miluind pe cei care se sârguiesc la tine cu credință și sărută icoana ta cea izvorâtoare de har, Marie cu chip dumnezeiesc, bunică a Născătoarei de Dumnezeu, a celei ce a născut pe Domnul, Cel cu totul Milostiv. Mijlocitoare fierbinte te avem către Hristos, Strănepotul tău, Marie, bunică cinstită a Elisabetei și a Născătoarei de Dumnezeu, noi, cei ce sărutăm acum cu credință icoana ta din preacinstita mănăstire Seidanaia”.
Revelația lui Iustinian din deșert
Grafiat Saydanaya sau Seidanaia sau Saidnaya, numele acestei mănăstiri înseamnă „Doamna noastră” - cuvântul are origini arabe. Așezământul monastic din Ierusalim nu este unic cu acest nume, având un pandant într-o altă mănăstire care se găsește într-un alt loc de pelerinaj creștin din Orientul Apropiat. Este vorba despre Mănăstirea Saidnaya din Siria, la 27 de kilometri în nordul Damascului, ridicată, în secolul al V-lea, pentru a cinsti o apariție minunată a Maicii Domnului. Este cel mai vechi așezământ monahal ortodox din Siria, situat la altitudinea de 1.500 m. Pelerinii spun că priveliștea îți taie răsuflarea, apoi, când îți revii, înțelegi că numai cu ajutorul minunat al Maicii Domnului și al Fiului Său așa ceva a fost posibil să se edifice. 40 de biserici - azi ruinate - au fost săpate direct în piatră, cu un mileniu și jumătate în urmă, când Împăratul Iustinian a avut o revelație: Maica Domnului i s-a arătat în locul de unde ulterior a izvorât un râu (care avea să rezolve problema apei, cu care se confruntau armatele împăratului și nu numai), iar el a promis în schimb ridicarea unei biserici. Câțiva ani mai târziu, în același loc, după o altă revelație, a construit o mănăstire, pe care a închinat-o Patriarhiei Antiohiei. În jurul bisericii și al Mănăstirii Saidnaya se edifică un întreg oraș religios. Mănăstirea a fost apărată de atacuri ale necredincioșilor, secole de-a rândul, chiar de Maica Domnului. Adeseori, istoria și memoria locurilor e presărată de minunile săvârșite de aceasta. Cele mai recente minuni ale Fecioarei s-au petrecut în timpul atacurilor ISIS din regiune. Un prim atac căruia i-au supraviețuit a avut loc la 27 septembrie 2013. Al doilea s-a petrecut câteva luni mai târziu, în ianuarie 2014, când o rachetă a fost lansată asupra mănăstirii. Martorii oculari spun că „o doamnă în veșmânt albastru, care înainta prin văzduh, a prins cu mâinile ei racheta și a aruncat-o departe”. Fără îndoială, aceea nu era decât Maica Domnului, ocrotitoarea Saidnaya din Damasc, așa cum bunica sa, Sfânta Miriam, era ocrotitoarea Mănăstirii Saydannaya din Ierusalim.
Chipul Fecioarei pictat de Sfântul Luca și călătoria lui minunată
Nu întâmplător am făcut acest ocol prin Siria, dar de acel loc, de acea Mănăstire Saidnaya din Siria se leagă o altă minunată întâmplare, care are în centrul său pe cele două Marii, bunica și nepoata. Se spune că acolo, la nord de Damasc, Sfântul Luca ar fi pictat desăvârșit chipul Maicii Domnului. Din altarul din Saidnaya, icoana pictată de Sfântul Evanghelist Luca se crede că ar fi plecat singură la Mănăstirea Saydannaya din Ierusalim, pentru a fi alături de bunica sa. Când s-a aflat despre această călătorie minunată a chipului Fecioarei, un călugăr-pictor a primit binecuvântare să facă o copie a acesteia, pentru a fi trimisă în locul de unde venise originalul. Copia făcută cu sute de ani în urmă este la fel de prețioasă ca și originalul, fiind considerată, de asemenea, făcătoare de minuni. Există chiar legende care acreditează ideea că la Saidnaya siriană s-ar afla, încă, originalul pictat de Sfântul Evanghelist Luca și că o confirmă mirosul plăcut de mir pe care îl emană locul unde s-ar afla.
Străbunica lui David
Icoana celor „Patru generații”, din Ierusalim, slăvește sfințenia femeilor pe care însuși Dumnezeu le-a ales pentru a împlini, pas cu pas, generație după generație, planul Său de mântuire a muritorilor, care au căzut în păcat, plan gândit încă din momentul în care Adam și Eva au fost izgoniți din Rai. „Atât în Evanghelia după Matei, cât și în Evanghelia după Luca, găsim informații despre cine au fost strămoșii lui Iisus”, spune preotul Mihai Păcuraru, care atrage atenția că nu întâmplător Maria a fost aleasă ca Preacurată Născătoare a Fiului lui Dumnezeu și nu întâmplător Iosif i-a purtat de grijă, Lui și Maicii Sale, ca un adevărat tată pământesc. Prin aceștia, arborele genealogic al lui Iisus ajunge până la Regele David și până la Adam și Eva. După Matei, Iisus este „moștenitorul Tronului lui Israel”, fiind urmaș al Regelui David; după Luca, putem urmări firul strămoșilor până la Adam. Așa cum despre străbunica lui Iisus aflăm detalii interesante, și în ceea ce îl privește pe Regele David, străbunica sa a avut un rol important. Se numea Ruth, era moabită (aceștia erau dușmani ai israeliților), dar s-a căsătorit, în Bethleem, cu Boaz, un evreu, trecând la religia lui. A jucat un rol-cheie în venirea lui Mesia - Iisus - căci ea l-a adus pe lume pe Obed, care a fost tatăl lui Ieseu, care a fost tatăl lui David, cel mai mare rege amintit în Vechiul Testament și strămoșul lui Iisus Hristos.
O plimbare în „perimetrul hristic“ din Ierusalim
Cu peste 2000 de ani în urmă, pe străzile Ierusalimului, o fetiță era dusă de mână, din casa mamei ei - Sfânta Ana - în cea a bunicii - Sfânta Miriam. Fetița aceea, care nu împlinise 3 ani (vârstă la care știm că a intrat în Biserică, unde a rămas până la 15 ani), era Fecioara Maria, cea care avea să îl aducă pe lume pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru cei familiarizați cu perimetrul în care au loc principalele evenimente din viața lui Iisus, în Ierusalim, să trecem în revistă câteva locuri și denumiri. Venind dinspre Grădina Ghetsimani și intrând în perimetrul vechiului Ierusalim pe sub Poarta Leilor (sau Poarta Oilor), pe partea dreaptă se găsește o biserică ridicată pe locul Nașterii Maicii Domnului. Coborând pe scara îngustă, se ajunge la o locuință de secol I, socotită a fi casa Sfinților Părinți Ioachim și Ana. Urmând Via Dolorosa - Drumul Crucii - cu toate stațiile sale, creștinul ajunge la Biserica Mormântului. Amintim acest reper pentru că pe lângă el, în stânga, traversând bazarul și fiind atent la indicatoare se ajunge în locul creditat a fi fost cel pe care era amplasată casa bunicilor, preotul Matan și soția lui, Miriam. Recunoști locul pentru că pe el se află astăzi, așa cum scriam, mica Mănăstire de Maici Saydanaya, închinată Sfintei Maria, bunica Maicii Domnului, și în ea, adăpostită, icoana celor „Patru Generații”.