de Călin Popa şi Florica Pintea
Unul dintre monumentele emblematice ale ortodoxiei românești este Mănăstirea „Sfânta Ana”, din Orșova, edificată de unul dintre cei mai redutabili jurnaliști români, celebrul Pamfil Șeicaru, în urma unei promisiuni făcute lui Dumnezeu.
Un Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” și jurământul său
În Primul Război Mondial, tânărul sublocotenent Pamfil Şeicaru lupta sub comanda generalului Ion Dragalina, în cadrul Regimentului 17 infanterie Mehedinţi, în zona Orșova. Într-una dintre zilele cu crunte bătălii pentru edificarea României Mari, în care cel care avea să devină un faimos ziarist credea din toată ființa, Șeicaru a fost acoperit de un mal de pământ, după explozia unui obuz, și s-a crezut foarte aproape de moarte. A fost clipa în care a jurat că, dacă va scăpa cu viață, va ridica într-o zi, în acel loc, o mănăstire în cinstea eroilor căzuți pentru visul reîntregirii. Sublocotenentul a fost salvat și a continuat să lupte de la Orşova până la Mărăşeşti, remarcându-se în luptele de la Cerna, Alion, Jiu şi Trotuş. Pentru meritele deosebite în război, Șaicaru a fost distins de Regele Ferdinand I cu titlul de Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”.
Edificată în trei ani
La două decenii după încheierea sângeroasei conflagrații, în anul 1928, Pamfil Șeicaru fonda prestigioasa publicaţie „Curentul”, cel mai polemic ziar al epocii, pe care l-a condus, semnând zilnic în paginile sale, până în august 1944. Pe lângă notorietatea în creștere, care, de altfel, l-a dus pe Pamfil Șeicaru până în Parlamentul României interbelice, activitatea de jurnalist i-a adus și o stare materială care i-a permis să-și țină promisiunea făcută lui Dumnezeu cu ani în urmă. Așa se face că jurnalistul, fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ajuns o personalitate a vieții publice, pornea să finanțeze edificarea uneia dintre cele mai frumoase mănăstiri ortodoxe din țară într-un loc încărcat de gloria istoriei. Construcţia s-a desfăşurat între anii 1936 şi 1939, după un proiect al arhitectului bucureştean Ştefan Peterneli, execuţia lucrărilor fiind condusă de inginerul Gheorghe Betelevici.
Precedată de șapte troițe dedicate militarilor căzuți
Aşezată pe coama Dealului Moşului, ce domină Orşova şi împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna, ca şi o parte a imensului lac de acumulare până la Porţile de Fier ale Dunării, Mănăstirea „Sfânta Ana” a fost precedată de tăierea prin pădure a unei căi de acces, numită iniţial „Drumul Eroilor”, ce urca din centrul vechii Orşove şi care pe parcursul său de 1.500 de metri era străjuit de şapte troiţe cu bănci de popas, sculptate din lemn de stejar masiv. Pe fiecare troiţă erau săpate dedicaţii pentru regimentele ce au participat la luptele pentru eliberarea Orşovei. Troițele nu mai există în prezent, dar istoria locului și documentele vremii le consemnează.
Sfințire amânată zeci de ani
Biserica Mănăstirii „Sfânta Ana” a fost concepută şi realizată în stilul bisericilor tradiționale românești din lemn, cu învelitoare cu şindrilă de brad, pe o fundaţie de beton şi piatră. Chiliile sunt aşezate pe cele două laturi exterioare, formând o curte interioară. Pictura murală a fost realizată de I. Ivănescu în spiritul tradiţiei bizantine, iar catapeteasma a fost sculptată în lemn de tei. Odată finalizată, cu destinația de lăcaș pentru maici, mănăstirea trebuia târnosită, cu hramul Sfintei Ana, după numele mamei ctitorului, şi introdusă în circuitul monahal. Dar episcopul Vasile Lăză- rescu, viitorul mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea, motivându-şi opoziţia prin aceea că lucrările de construcţie nu au fost precedate de acordul Episcopiei.
Picturi protejate cu… ziar în era comunistă
Sfinţirea mănăstirii a fost mult amânată și din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Situaţia a rămas neschimbată odată cu instaurarea regimului bolşevic, apoi a comunismului, care au întârziat sfinţirea acesteia cu decenii. Mănăstirea „Sfânta Ana” a fost transformată în preventoriu TBC, tabără pentru pionieri sau bază turistică, cu bar şi restaurant. Pentru aceste destinații s-a ordonat ca picturile din interior să fie acoperite cu zugrăveală nouă, dar, potrivit unor mărturii din epocă, cei care au executat această lucrare au pus… ziare, ca într-o ciudată legătură simbolică cu ctitorul aflat în exil, peste picturile prețioase și abia apoi au dat cu var. Odată cu terminarea epocii comuniste, de sub zugrăveală au putut fi recuperate și restaurate lucrările murale care împodobesc și astăzi Mănăstirea „Sfânta Ana”.
Pamfil Șeicaru odihnește în pridvorul lăcașului de cult
Slujba de sfinţire a Mănăstirii „Sfânta Ana” din Orșova a avut loc abia la 2 decembrie 1990, fiind oficiată de preasfinţitul Damaschin Severineanul. La acel moment, ctitorul său era decedat de zece ani. Murise departe de țară, în Germania. În 1944 fusese trimis la Madrid, într-o misiune ce viza pregătirea încheierii armistiţiului cu puterile aliate. Ziua de 23 august 1944 l-a găsit, în drumul lui spre Spania, la Viena. A reuşit totuşi să ajungă, dar în ţară a fost judecat şi condamnat la moarte de noul regim, pentru „crimă de înaltă trădare”, bunurile i-au fost confiscate, a primit interdicţii civile și a rămas într-un exil din care nu a mai revenit. În anul 1995 a fost reabilitat oficial, iar în anul 2005 îi era îndeplinită cea mai fierbinte dorință, aceea de a fi înhumat în pridvorul Mănăstirii „Sfânta Ana”, unde odihnește întru eternitate de atunci.
Un monument pentru victoria de la Mărăşeşti
La inițiativa lui Pamfil Șeicaru și cu finanțare proprie a fost ridicată Statuia Victoriei de la Ţişiţa, realizată de renumitul sculptor Oscar Han. „Toată fiinţa mea s-a simţit umilită văzând locul mântuitoarei încordări a naţiei, istoricul loc al bătăliei de la Mărăşeşti, însemnat doar cu o inscripţie pe o bucată de tablă de tinichea agăţată ridicol pe doi pari de lemn - şi cum indignarea nu este suficientă spre a îndrepta ceva, pentru a înlătura această ruşine vă rog să-mi îngăduiţi a ridica pe a mea socoteală un monument al victoriei de la Mărăşeşti”, îi scria Pamfil Şeicaru prefectului de Putna. Pe frontispiciul monumentului realizat în doar câteva luni stă faimoasa inscripție „Pe aici nu se trece!”, iar la inaugurare au fost prezenți Regele Carol al II-lea şi fiul său, Mihai. Tot de numele lui Pamfil Șeicaru se leagă și „Monumentul Eroilor Români” la Val du Roy (Franţa) şi Troiţa Eroilor Români în Ucraina, ziaristul român susținând cu îmbrăcăminte, hrană și întreţinere în şcoli nenumăraţi copii orfani de război.