de Simona Lazăr
Este al cincilea an de când Uniunea Artiștilor Plastici din România, asociația-filială „Artă plastică religioasă și restaurare” își adună lucrările pe simezele Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, într-o relevantă „sărbătoare a breslei”, vegheată de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, patronul spiritual al artelor frumoase. Peste 70 de artiști, membri ai filialei - din România, dar și din Republica Moldova, Armenia și Ungaria - au etalat picturi, sculpturi și icoane realizate în perioada pandemiei de COVID-19.
„Avem deschidere față de toate religiile”
L-am întrebat pe dr. Florin-Ionuț Filip Neacșu, cercetător, istoric și manager de proiecte și comunicare la Asociația-filială „Artă Plastică Religioasă și Restaurare”, care sunt elementele identitare și cele unificatoare - în plan spiritual - din expoziția acestei toamne (dintr-un an greu încercat, la nivel mondial). „Fiecare creator de artă sacră are un stil propriu. Ei hotărăsc dacă fac icoane în stil tradițional, icoane transilvănene pe sticlă sau icoane de inspirație contemporană, unde se respectă regulile artei sacre, dar nu și canoanele artei bizantine. În cazul breslei noastre, putem spune că asistăm la un «ecumenism», pentru că avem artiști care sunt ortodocși, dar și romano-catolici, evrei, musulmani, pentru că arta sacră nu are limite confesionale. Avem deschidere față de toate religiile. E foarte greu să panotăm aceste expoziții, pentru că stilurile sunt diferite, dar se poate observa și în această expoziție că artiștii, fiind în al cincilea an și a zecea expoziție de grup (în același spațiu, realizăm un eveniment similar în Postul Paștelui) s-a format un fel de sincretism al temelor și tehnicilor abordate. Există un stil particular al expozițiilor noastre. Traseul nostru muzeal cuprinde: mozaic, pictură pe pânză, grafică, pictură reprezentând biserici, stil abstract, sculptură de mari dimensiuni, lucrări mari, țesături, manuscrise, icoane vechi, vitralii și metal”.
Breasla „zugravilor de subțire”
Florin-Ionuț Filip Neacșu amintește că breasla pictorilor de biserici (la care se adaugă, azi, toți creatorii de artă sacră și restauratorii) este una întemeiată cu secole în urmă. Aceștia erau numiți „zugravi de subțire”, spre a fi deosebiți de zugravii care lucrau în construcții, în acele vremuri. „Când am hotărât să urmăm tradiția străveche a breslei zugravilor de subțire, am găsit o mențiune de la 1773 că aveau hramul breslei de Sfântul Dimitrie, dar țineau şi de biserica unde se săvârşea Sfântul Maslu și slujba de pomenire și apoi se făcea o mare pomană, un praznic pentru toți zugravii de subțire care erau chemați de pe la mănăstirile din țară; veneau și episcopii și era o bucurie a lor, dar era deschisă și publicului. De fapt, acesta este modelul pe care l-am preluat și noi, doar că deschidem sărbătoarea mai devreme, de Sfântul Evanghelist Luca (18 octombrie) - pentru că el este cel dintâi care a pictat icoana Maicii Domnului cu Pruncul - și o închidem după o lună. Anul acesta am făcut pomenire pentru toți artiștii plastici care au trecut la Domnul, dar am fost mai mult noi. Sunt puțini vizitatori din cauza acestei pandemii, dar ne străduim să ținem acest hram an de an”.
Sfântul Pafnutie Mutu
Vorbind despre cel mai important pictor român de biserici din toate timpurile - Pârvu Mutu (1657-1735), călugărit spre sfârșitul vieții și intrat apoi în calendarul ortodox ca Sfântul Pafnutie Mutu - interlocutorul nostru adaugă: „Ca la orice biserică, mai putem avea și un al doilea hram, de Sfântul Pafnutie, ca ocrotitor al pictorilor, sculptorilor și restauratorilor români de artă religioasă. Am de gând să propun asta membrilor filialei, dar și Patriarhiei Române. Filiala are o relație foarte bună cu BOR, iar membri ai filialei sunt în Comisia națională de pictură bisericească, în timp ce un consilier patriarhal are ca ascultare relația dintre noi și biserică”. Totodată, spune dr. Florin-Ionuț Filip Neacșu, „ne gândim să propunem Ministerului Educației ca restaurarea să fie măcar un curs opțional la liceu sau să fie secție la palatele copiilor, acolo unde există resursă umană - profesori care cunosc și practică restaurarea - pentru a descoperi talente și a forma interesul pentru acest domeniu al artelor plastice”.
Artişti şi lucrări
Evident, nu putem să îi trecem în revistă pe toți expozanții din această toamnă și numele lucrărilor acestora. Dar măcar câteva nume dorim să amintim. Sculptură: Gheorghe Zaharia - „Ochiul Atotvăzător”, Jorge Mafu - „Sighet, Aiud, Gherla, Pitești, Periprava”. Icoane pe lemn și alte tehnici: Vintilă Viorela Mihăilescu - „Iisus și vița-de-vie”, Florentin Stoian - „Maica Domnului Împărăteasă”, Cristina Istrate - „Nașterea Domnului”. Icoane pe sticlă: Ștefania Nachiu - „Răstignirea Domnului”, Argentina Petre - „Plângerea”, Karmen Zaharia - „Arhanghelul Gavriil”, Marilena Tărcavu - „Maica Domnului cu Sfinții”. Pictură: Vintilă Mihăilescu - „Sfântul Evanghelist Luca”, Mihail Gavril - „Casa Credinței”, Horia Gherghina - „Cămașa”, Cristian Boca - „Cina”, Raluca Ioana Enăchescu - „Pomul cunoașterii binelui și răului”.