de Florica Pintea şi Carmen Bădulescu

Aflată la Mănăstirea Pantocrator din Muntele Athos, Icoana Maicii Domnului „Gherontissa”, prăznuită în calendarul ortodox la 2 decembrie, este unul dintre cele mai importante odoare ale lăcaşului de cult, vestită pentru minunile pe care le-a făcut de-a lungul secolelor. Ea a fost realizată ca o copie după icoana în mozaic a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea”, de la Mănăstirea Pantocrator din Constantinopol.

A fost dăruită mănăstirii de împăratul Alexie Comnenul

Dăruită sfântului lăcaş de împăratul bizantin Alexie Comnenul (1081-1118) în secolul al XI-lea, Icoana Maicii Domnului „Gherontissa” a trecut, ca şi mănăstirea, prin încercările timpului: incendii, războaie, jafuri şi tentative de distrugere ale răufăcătorilor. Înaltă de 1,96 m şi având lăţimea de 0,76 m, icoana a fost aşezată pe Sfânta Masă din altar. Cu timpul, mai precis în 1874, i-a fost realizată la Moscova o ferecătură de argint de Mitropolitul Filaret, iar tradiţia spune că a fost plătită de un demnitar din Constantinopol după ce, în urma rugăciunilor la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a petrecut un miracol, iar soţia sa s-a vindecat de o boală grea.

Are o copie făcătoare de minuni şi în România

Mai multe copii ale acestei sfinte icoane se află şi în alte biserici ortodoxe din lume, cum ar fi cea din Catedrala Adormirea Maicii Domnului, din Lavra Poceaev. Cu binecuvântarea Arhiepiscopului Modest de Volynsk şi Zhitomir, preoţii slujitori, mai înainte de a începe săvârşirea sfintelor slujbe, iau binecuvântare de la Maica Domnului. O copie despre care se spune că este făcătoare de minuni este şi cea de la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii din cadrul Centrului cultural pastoral Gavril Drugănescu, Protopopiatul Bolintin, şi care a fost adusă în 2014 de la Chilia Sfântului Gheorghe din Muntele Athos.

Dispărea şi apărea la 500 de metri distanţă

Încă de când icoana a fost aşezată în Muntele Athos s-au petrecut minuni care i-au dus faima în toată lumea. Prima a avut loc în vremea ctitorului mănăstirii, Împăratul Alexie. În apropierea actualei Mănăstiri Pantocrator se construia un mic aşezământ monahal din porunca împăratului, unde fusese deja aşezat preţiosul odor. Într-o noapte, icoana Maicii Domnului „Gherontissa” şi sculele meşterilor au dispărut şi au fost găsite la aproximativ

500 m distanţă de acel aşezământ. Acelaşi lucru s-a întâmplat de mai multe ori până când ctitorul mănăstirii a înţeles că este o minune săvârşită de Maica Domnului şi că aceasta şi-a ales singură locul în care trebuia construită mănăstirea. În locul unde au regăsit icoana a fost construită actuala Mănăstire Pantocrator, din Muntele Athos, iar aşezământul început a devenit Paraclisul Sfântului Atanasie cel Mare.

Se mai numeşte şi „Păzitoarea de foc”

O altă minune a avut loc la 1 decembrie 1948, când mănăstirea a fost salvată de la un incendiu devastator. Datorită acestei minuni, icoana mai este numită şi „Păzitoarea de foc”. Pornind de la această minune săvârşită de Maica Domnului, prăznuirea icoanei se face în fiecare an la data de 2 decembrie, conform calendarului ortodox. De altfel, chiar numele „Gherontissa” a fost pus tot ca urmare a unei minuni săvârşite de Maica Domnului în Mănăstirea Pantocrator. Iniţial, icoana era aşezată în altar, iar stareţul grav bolnav, simţind că i se apropie sfârşitul, l-a rugat pe preotul care ţinea Sfânta Liturghie în ziua respectivă să grăbească slujba pentru a putea primi împărtăşania. Părintele nu se grăbea însă, nerespectând dorinţa stareţului, dar la un moment dat a auzit-o pe Maica Domnului strigând din icoană „Gherontas”. S-a speriat groaznic şi, înţelegându-şi greşeala, a grăbit slujba, astfel încât stareţul să poată primi la timp Sfânta Împărtăşanie. La scurt timp după ce a primit trupul şi sângele Domnului, stareţul a închis ochii pentru totdeauna. De atunci, icoana Maicii Domnului a mai fost numită şi Gherontissa, adică Stareţa, a fost scoasă din altar şi aşezată în partea stângă a naosului, unde se află şi astăzi.

Un răufăcător a orbit încercând s-o facă aşchii pentru pipă

În timpul unui atac al piraţilor asupra mănăstirii, unul dintre atacatori a vrut să scoată aşchii din lemnul sfintei icoane, spre a-şi aprinde cu el pipa. Imediat însă el şi-a pierdut vederea. Rămânând orb, prietenii săi s-au speriat, au luat icoana şi au aruncat-o într-o fântână aflată în apropiere. Se spune că cel care a orbit a suferit atât de mult, încât în ultima clipă a vieţii sale şi-a trimis familia în Sfântul Munte, spre a scoate icoana din acea fântână, doar de el ştiută. Acest lucru s-a săvârşit după aproape 80 de ani. Despre actuala icoană se crede că ar fi fost repictată.

Voievozii români au ajutat cu bani lăcaşul cu sfântul odor

Mănăstirea Pantocrator se află în partea de nord-est a Sfântului Munte, lângă Mănăstirea Stavronikita, fiind a şaptea în ordinea ierarhică a mănăstirilor atonite. Aşezarea monahală cea dintâi a trecut prin grele încercări; a trecut prin jafurile piraţilor, incendii, iar la jumătatea secolului al XIV-lea a fost rectitorită (în anul 1357), de doi creştini bizantini înstăriţi, Alexie şi Ioan, care primeau tunderea în monahism în noua lor mănăstire, locul unde şi-au găsit şi odihna veşnică. După căderea Imperiului Bizantin (1453), Mănăstirea Pantocrator este întreţinută şi înnoită de ajutoarele şi daniile acordate de domnii Ţării Româneşti, Vlad Călugărul, Neagoe Basarab. Tot la Pantocrator a viețuit, pentru o vreme, și Sfântul Paisie Velicicovski (decedat în 1794), reorganizatorul vieții monahale din Moldova.