de Carmen Ciripoiu şi Claudia Mîţoi

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2021 drept „Anul omagial al pastorației românilor din afara României” și „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”. Despre ce înseamnă iubirea față de românii din Diasporă, dar și cum trebuie cinstită memoria celor trecuți la dreapta Domnului, aflați de la preot doctor Bogdan Teleanu (foto), de la Biserica „Sfântul Pantelimon”.

„Comunitatea românească ocupă acum locul cinci la nivel internațional”

- 2021 a fost declarat Anul omagial al pastorației românilor din afara României. Când s-a luat această hotărâre și ce însemnătate are pentru cei din Diasporă?

- Această decizie este cu atât mai firească cu cât OSCE a anunțat cu câteva luni în urmă că Diaspora românească este una dintre cele mai numeroase, în acest moment ocupând locul cinci la nivel internațional. Hotărârea sinodală a fost luată la 28 octombrie 2019. S-au făcut atunci tot felul de întâlniri pe tema respectivă, pentru ca fiecare parohie să știe ce are de făcut. La Biserica „Sfântul Pantelimon” am căutat mereu să ne aliniem agendei BOR și, cu atât mai mult în 2021, vom aborda problema românilor din afara granițelor.

- Ce veți face mai concret?

- Preoți din trecutul parohiei au interacționat cu cei din afara granițelor. Și mă refer în special la părintele Gheorghe Crețu, care a slujit armatei în Transilvania în 1916. El a fost cel care a organizat slujba de TE DEUM când s-a generat unirea Basarabiei cu patria mamă. Și tot părintele a spus că slujbele trebuie oficiate în limba română, aspect consemnat de presa vremii. În plus, a mers în fiecare sat și a organizat predarea în limba română cu litere latine. În acea perioadă, la Chișinău s-au făcut și primele tipografii cu litere românești. De acolo lua cărți ca să-i învețe pe oameni să vorbească și să scrie românește. În 2021 vom puncta acest lucru mult mai mult, pentru a se împământeni în conștiința istoricilor.

„Românii din Diasporă sunt dezbinați și doar biserica i-a omogenizat”

- Cât de important este pentru românii din străinătate să aibă un duhovnic?

- Lucrând la biroul de presă al BOR, am avut ocazia să particip, cu o parte a presei din România, la o călătorie prin Europa, în comunitățile din Grecia, Italia, Portugalia și Spania. Am ajuns la concluzia că românii sunt tare dezbinați și doar biserica a reușit să-i strângă sub forma unor asociații sau partide politice. Cu alte cuvinte, doar biserica i-a omogenizat. În comunitățile românești biserica are în centru un duhovnic, dar și ierarhi în locurile respective. La parohia mea, relația cu duhovnicul s-a concretizat prin faptul că îi învăț pe oameni să fie buni creștini și buni români. E foarte importantă această calitate.

- Poate un preot să alunge durerea din suflet a celor plecați pe alte meleaguri? S-a implicat BOR în educația pastorală a părinților și copiilor din Diasporă?

- Mai mult decât atât. Eu am avut această experiență a plecării din țară. Am fost la studii în străinătate, în condiții austere, cazat la românii de acolo, cu ajutorul bisericii. Și am participat la slujbele pe care preoții le oficiau. Vedeam dramele oamenilor, a fost foarte greu. Mi-amintesc de un preot de la Roma, care era și avocat totodată și îi ajuta foarte mult. Sfinția sa îi învăța pe români să nu se mai laude când ajung în țară. Aici trageți de voi, spunea părintele, spuneți-le celor de acasă cât de mult munciți, cât vă chinuiți, ca să nu-și ruineze viața de dragul banilor. Am apreciat acest sfat pertinent la acea vreme. Trebuie să avem curajul să mărturisim adevărul cu orice preț. Asta înseamnă să-l urmezi pe Hristos. Au fost programe care s-au derulat anul trecut, mai ales că numărul emigranților români a crescut. Din nefericire, de aceea populația din țară e în declin. Mă refer în special la un proiect implementat în Episcopia Italiei, cu scopul de a dezvolta deprinderile de lucru cu copii, în cadrul școlilor de duminică. Și eu am făcut la biserică Atelierul „Sfântului Pantelimon”, care s-a concretizat prin întâlniri după slujbă, în care se discută, se desfășoară activități culturale. De când am ajuns în acest sfânt lăcaș s-au jucat 15 spectacole, ultimele două cu actori profesioniști. E vorba despre „Brâncovenii” și „Osânda cărților”. Invităm scriitori care să le vorbească copiilor și să le ofere cărți. Acest proiect am constatat că s-a făcut la biserica mea încă din 1941, când preoții s-au străduit să facă diverse programe culturale și spectacole. Mă bucur enorm că repetăm experiența înaintașilor. Cred că aici e cheia acestor proiecte. Cercetarea trecutului care te ajută să stai în picioare în situații de criză. Trecem acum printr-un moment greu. Dacă vom ceda în fața pandemiei, lucrurile o pot lua razna. Rolul bisericii e tocmai acela: de echilibru.

„Cine nu cinstește trecutul, nu merită viitorul”

- De asemenea, 2021 va fi „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”. Ce aduce cu sine acest lucru? Cât de important este pentru un creștin să-i pomenească pe cei adormiți întru Domnul?

- În primul rând legătura cu trecutul. Cinstirea memoriei înaintașilor ne ajută să avem o direcție în viitor. Dar trebuie și multă muncă și smerenie. La biserică am identificat mormintele preoților dinaintea mea și ne-am propus să mergem să restaurăm locurile de veci. Cine nu cinstește trecutul, nu merită viitorul, spunea atât de frumos Nicolae Iorga. Mai mult, rugăciunile pentru sufletul celor de dincolo sunt o datorie creștinească. Când am devenit preot am fost impresionat de cultul de pomenire al morților, în cadrul unor programe filantropice. Credincioșii duceau alimente și îmbrăcăminte unor copii cu boli psihice. Parohia noastră a construit un cimitir pe care l-am donat unei biserici din afara Bucureștiului, cu rugămintea de a înmormânta acolo oameni care nu aveau venituri și trupuri de copii care au murit înainte de vreme.

„Cercetarea trecutului te ajută să stai în picioare în situaţii de criză“

„Cel de Dincolo vede dacă urmaşii fac fapte bune sau rele“

- Miluim pe sărmani sau omenim neamurile? Cum îi putem ajuta cu adevărat pe cei adormiți?

- În primul rând îi miluim pe cei sărmani, dar trebuie făcută și o întâlnire a neamurilor, pentru că ne lovim de o tendință de însingurare, care nu e deloc benefică. Din ce în ce mai rar vezi familia la pomeni. Mi-amintesc că și apropierea mea de biserică s-a produs la pomenirea bunicii.

- Se spune că cei adormiți se bucură cel mai mult atunci când un urmaș al lor se află lângă Dumnezeu...

- Cel de Dincolo vede dacă urmașii fac fapte bune sau rele. Până la urmă, Iadul poate începe de pe această lume...