de Simona Lazăr

Despre Mănăstirea Noul Neamț de la Chițcani se spune că este „fiica Mănăstirii Neamț din Carpații Moldovei vechi”. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în urma secularizării averilor mănăstirești, în vechea lavră a Neamțului s-au iscat nemulțumiri și, ca urmare, mai mulți monahi, în frunte cu duhovnicul Andronic Popovici, au trecut Prutul, ajungând la Chițcani, unde se afla o moșie a mănăstirii.

Un drum peste „granița” Nistrului

Pornisem la drum, spre granița transnistreană, cu un fior de teamă cuibărit în suflet, într-un automobil în care se mai aflau părintele Andrei Deleu (la vremea pelerinajului nostru peste Nistru acesta era purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Basarabiei - pendinte de Patriarhia Moscovei) și părintele Andrei Caramalău, starețul Mănăstirii Durlești (ridicată, la mijlocul anilor 2000, sub oblăduirea Patriarhiei Române). Am trecut prin vamă și apoi prin toate barierele cu pază militară sau paramilitară care ne-au ieșit în cale, cu ajutorul șoferului mașinii, care-a susținut tot greul dialogurilor în limba rusă. El avea să ne ajute și să ne legitimăm în fața grănicerilor transnistreni, și să completăm documentele cerute, pentru ca, în cele din urmă, să ajungem la destinație.

La ceasul liturghiei

Am ajuns la mănăstire la ceasul liturghiei și am urcat curând în surprinzătoarea clopotniță cu cinci niveluri și 12 clopote, de unde am putut admira în voie frumoasa așezare a lăcașului monahal, în acea peninsulă „croită” de apele Nistrului. Noul Neamț se află în Transnistria, dar... nu „dincolo de Nistru”. Alături de alte câteva localități din dreapta fluviului, ea se află totuși „dincolo de graniță”, în cuprinsul autoproclamatei republici transnistrene. Din punctul de vedere al administrației religioase, însă, mănăstirea aparține de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove (cea care ține, la rându-i de Patriarhia Rusă). „În zona aceasta de conflict, noi stăruim să menținem pacea cum putem, cu mijloacele credinței. Dragostea creștină îi unește pe toți cei care vin la mănăstirea noastră să se roage, și din Rusia, și din Ucraina, și din România, și de la Chișinău sau Tiraspol”, avea să ne spună monahul Alexei, bibliotecarul mănăstirii. Pe de altă parte, starețul Paisie Cecan ne-a declarat: „Această regiune e deosebită. Oamenii de aici sunt deosebiți, au un destin special. Suntem datori ca pe toți să-i aducem la Dumnezeu, la mântuire”.

Mică istorie a așezământului monahal

Era în anul 1861, iar Basarabia se afla în Imperiul Țarist. Ieromonahul Teofan Cristea (înaintaș al patriarhului Miron Cristea de mai târziu) cerea Mitropoliei de la Chișinău binecuvântarea de a înființa o nouă mănăstire, la Chițcani, cu monahii veniți de la „vechiul Neamț”. Țarul Alexandru al II-lea le va da și el permisiunea printr-un ucaz din 1864. Se construiesc apoi cele patru biserici ale mănăstirii, chiliile, trapeza, iar în 1912 se începe ridicarea clopotniței, care va avea la sfârșit o înălțime de 64 de metri. O dată cu unirea Basarabiei cu România, în 1918, Mănăstirea Noul Neamț cunoaște o mare dezvoltare, devenind una dintre cele mai înstărite din întregul regat. În anul 1945, sovieticii aveau să îl aresteze pe starețul de atunci al mănăstirii, Auxeniu Munteanu. Mănăstirea e închisă în 1961, fiind trasformată în „spital de oftigă” (de tuberculoși). Unii dintre monahi pleacă în bejenie, ajungând și în România, la Schitul Balamuci (care ține de Mănăstirea Căldărușani - județul Ilfov), aducând cu ei o parte dintre odoarele bisericești. După unele legende, aceste odoare sunt îngropate în țarină, lângă schit. După altele, sunt ascunse într-o sobă. Cert este că Icoana făcătoare de minuni de la Noul Neamț a fost descoperită și se află și acum la Mănăstirea Căldărușani, în România.

Ei sunt urmașii Sfântului Paisie

„A fost voia Cuviosului Paisie Velicicovski de la Neamț, care, cu harul său, i-a trimis atunci, în 1859-1861, pe monahii vechiului Neamț să întemeieze mănăstire aici”, ne spune părintele stareț Paisie Cecan. „A fost voia lui Dumnezeu ca atunci și ca în prezent, din 1992, de când s-a redeschis mănăstirea de către părintele Dorimedont, să ne aflăm la hotarele Moldovei. Moldova lui Ștefan cel Mare. Mănăstirea noastră continuă lucrul bun, dumnezeiesc, care ne leagă de vechiul Neamț”. Despre acest loc binecuvântat, mare istoric Nicolae Iorga a scris: „Chițcanii, deveniți Noul Neamț, reprezintau, ce e dreptul, marele curent de învățătură trezit în Moldova prin mișcarea lui Paisie, dar, acesta însuși fiind rus, renașterea-i bisericească avea periculoase slăbiciuni pentru acea civilizație nouă care era să caute a deznaționaliza pe moldoveni.”

Iadul, o altă reprezentare

În biserica de iarnă a Mănăstirii Noul Neamț se află o ilustrare neobișnuită a Iadului. Pe un fond de un roșu șters, ca un drapel decolorat, un desen în tușă șarjată, ce seamănă mai degrabă cu eboșa unei fresce. În locul obișnuitelor reprezentări ale Necuratului și ale slujitorilor lui sunt desenați promotorii comunismului: Marx și Engels, apoi Lenin și toți cei care i-au urmat la conducerea P.C.U.S. Pictorul abia le-a schițat portretul, simți teama de a le fixa trăsăturile, ca și cum asta ar putea aduce înapoi „Fiara”. Chiar și locul unde este pictată scena este mai puțin obișnuit. Nu se află în pridvor ori în pronaos, ca la mai toate bisericile pe care le cunoaștem, ci pe peretele din spatele balconului corului. Cântările de slavă aduse lui Dumnezeu, acolo, sus, în podul corului, au rolul unei exorcizări. Exorcizarea unui timp care, și după trei decenii, pare să nu se lase alungat.

Moaştele călugărului de la Neamţ

În 2006, pe când se săpa groapa unde avea să fie înmormântat episcopul de Edineț și Briceni, Dorimedont Cecan, fost stareț al Mănăstirii Noul Neamț, au fost descoperite moaștele unuia dintre primii duhovnici ai lăcașului monastic. Ieroschimonahul Isachie a venit în Basarabia, de la Mănăstirea Neamț, în secolul al XIX-lea și a plecat la cele veșnice în 1880. Oasele și craniul călugărului se făcuseră galbene, de culoarea cerii, iar acest lucru se întâmplă „numai la monahii care au avut o înaltă viață duhovnicească; credem că prin acest semn minunat Dumnezeu a arătat legătura dintre vechii stareți, întemeietori ai Mănăstirii Noul Neamț, și primul stareț de după redeschiderea ei - vlădica Dorimedont”, afirma părintele stareț. Despre ieroschimonahul Isachie se știe că a fost tipograf și legător de cărți la vechiul Neamț, înainte de a se alătura celorlalți călugări plecați în bejenie peste Prut.