de Valentin Țigău

În vremuri obișnuite, Biserica Neagră din Brașov este, din prima zi a anului, un loc în care grupurile de turiști vin atât ca să cunoască istoria întreagă a bisericii și a contextului, a orașului, cât și pentru a urca la balcon și a vedea această minunată orgă la care, de trei generații deja, cântă cineva pe nume... Schlandt. De la Steffen Schlandt (foto) aveam să aflăm istorii minunate despre orga aceasta de o raritate și o valoare impresionabilă.

„A fost mistuită de flăcări şi refăcută din resturile vechiului instrument”

- Steffen Schlandt, să spunem mai întâi istoria acestei emblematice biserici brașovene...

- Construcția bisericii a început în secolul al XIV-lea și a durat în jur de 100 de ani. La început, a fost o rivalitate între două localități din Țara Bârsei - Feldioara și Brașov -, și aceasta a dus, până la urmă, la câștigul dat brașovenilor. Pentru ridicarea acestei biserici, donații au venit și din partea Regelui Matei Corvin, a Papei, a multor altor persoane. A fost un proiect impresionant și avem azi acest spațiu cu o lungime de 89 de metri și o lățime, pe interior, de 21 de metri. Este cea mai importantă catedrală gotică, între Viena și Istanbul. Biserica a avut un moment de cumpănă, în aprilie 1689, când, împreună cu tot centrul orașului Brașov, a fost mistuită de flăcări. Primele comandamente, după incendiu, au fost de a reface structura inițială. Pentru arte, cultură și muzică, șansa a venit abia la 150 de ani de la incendiu. Prin 1836-1839 a fost construită această orgă, pe măsura spațiului în care ne aflăm.

- La mijlocul lui aprilie, orga mare a împlinit 182 de ani. Ce ne puteți spune despre ea?

- Primele instrumente de acest fel, care acompaniau slujbele, au fost folosite încă din secolul al XV-lea. Avem o primă relatare din anul 1499, în care se vorbește despre o orgă gotică, că un astfel de instrument nu a mai fost văzut și auzit vreodată. La Brașov, până la marele incendiu, au mai fost două instrumente, amplasate probabil jos, lângă absidă, în partea din față, în presbiteriu sau în cor, unde preoții aveau nevoie de un suport muzical când slujeau. După incendiu, s-a refăcut din resturi de la vechiul instrument, dar cu siguranță orga astfel reconstruită era prea mică pentru Biserica Neagră. Sunt numeroase documente prin care se cere insistent schimbarea instrumentului cu unul pe măsura bisericii.

„Au fost aduse 7 tone de materiale din Berlin, transportate pe Dunăre, apoi cu carul cu boi”

- Și o nouă orgă s-a construit. Este chiar cea la care cântați acum...

- În 1835, trimișii orașului ajung în Frankfurt am der Oder, la granița cu Polonia, unde asistă la inaugurarea unei orgi realizată de Carl August Buchholz din Berlin. Fascinați de frumusețea instrumentului, îl invită la Brașov, unde semnează contractul și în trei ani - 1836-1839 - construiește acest instrument cu ajutorul unor firme subcontractate din Brașov pentru tâmpărie, feronerie/ poleire, aplicare a aurului. Cele mai importante lucruri, cum ar fi lăzile de vânt care sunt plămânii orgii, alături de foale, au fost făcute de cei mai iscusiți ucenici ai săi în Berlin. Se spune că ar fi venit cu 7 tone de materiale din Berlin, transportate pe Dunăre, apoi cu carul cu boi. A fost cel mai mare instrument pe care el l-a construit vreodată. În Germania, marile sale instrumente au fost distruse în Al Doilea Război Mondial. Așa se face că noi avem acum șansa să privim prin fereastra timpului până în 1839. Sunt specialiști care vin anume la Brașov pentru a analiza acest sunet al începutului de secol XIX, cu o sonoritate barocă a Berlinului și cu melodicitatea și frumusețea romantismului inspirat de Mendelsohn, care, la Institutul Regal de muzică bisericească, a cântat pe un instrument făcut de Buchholz.

- Putem spune că există un compozitor ideal pentru orgă?

- La pregătirea concertului de sâmbătă am mers pe ideea unei imagini: rădăcina. Brașovul are pe stema orașului rădăcina, interpretată de unii drept imaginea celor 14 sate din Țara Bârsei. Districtul Barcensis sau Terra Barcensis. Și aceste 14 rădăcini merg în sus spre coroană - care este Brașovul. Pe de altă parte, avem și rădăcina ca simbol al trecerii de la o generație la alta. Rădăcina pentru orga Buchholz din Brașov este o orgă din Biserica Sf. Maria din Berlin, din 1721. Constructorul ei, Joachim Wagner, a fost elev al lui Gottfried Silbermann, cel mai important constructor de orgi din Saxonia, loc legat indiscutabil de J.S. Bach. El l-a cunoscut pe Wagner, a și cântat în 1748 la un instrument al său, deci avem o legătură directă între instrumentul de la Brașov și lumea barocă a lui J.S. Bach.

Sufletul și caracterul

- Care sunt lucrurile de care trebuie să țină seama un constructor de orgi?

- Printre cele mai importante componente pentru orgă se află și acustica - și ea ține de sala în care te afli, care are o reverberație unică. Orga trebuie să primească din partea constructorului... „intonatorul”, un suflet. Un sunet poate să sune curat, la decibelii ceruți, dar în diferite culori: agresiv, moale, mai deschis, mai închis - și asta este capacitatea intonatorului de a da instrumentului un „caracter”, în funcție de reverberație și acustică. Dacă această orgă ar fi pusă acum pe un stadion, ar suna total diferit. Dacă am pune-o într-o biserică de două ori mai mică decât Biserica Neagră, iar ar suna diferit. Permanent e o proporție între respectivul instrument și spațiu. De obicei, bisericile au o reverberație mai lungă, fiindcă bolta bisericii este sub formă de arc frânt (gotică) sau e un tavan semicircular (perioada barocă), pe când sălile normale au un tavan drept și reflecția sunetului este alta. Pe de alt parte, și lemnul care este folosit în biserică e un material important pentru că dă căldură. Dacă am pune pe jos gresie sau granit am avea o reverberație mai lungă, dar ar fi un sunet dur. Dacă biserica e plină sună într-un fel orga; dacă e goală, sună altfel și constructorul trebuie să se gândească: eu pentru ce tip de biserică fac intonația? Organistul trebuie să fie și el atent cum intonează, fiindcă și omul absoarbe sunetul, hainele sale absorb și va fi un sunet mai mic.

„Produce o stare de satisfacţie şi de împlinire care durează o viaţă întreagă“

- Sunteți la a treia generație de organiști, aici, la Brașov...

- Da, pentru că unul dintre fiii mei deja deprinde tainele orgii, de la tatăl meu, Hans Eckhart Schlandt. Într-un fel, cred că această orgă reușește să producă, în cei care cântă la ea, o stare de satisfacție și de împlinire care durează o viață întreagă. Instrumentul e atât de darnic și așa de frumos încât cu greu te dezlipești de el. Un organist care a fost aici între 1921 şi 1962, Victor Bickerich, după război, a fost pe punctul să se retragă cu armata germană, el fiind neamț. Dar nu și-a putut părăsi orga. Și a fost deportat la Târgu Jiu și a stat în închisoare câțiva ani. Acest puternic sentiment l-am cunoscut și în familie, când, în anii comunismului, o mare parte a populației săsești a fost atrasă de ideea de a emigra în Germania. Tatăl meu nu a vrut să plece, a rămas în orașul său natal, lângă această orgă lângă care a crescut de mic. Mă pot identifica cu aceste gânduri și sunt deosebit de recunoscător că pot să fiu parte din lucrurile care se întâmplă în orașul nostru și că rădăcina este neîntreruptă.