de Simona Lazăr

Atestat documentar din vremea voievodului Alexandru cel Bun (1410) și arheologic încă din neolitic, orașul-stațiune Târgu Ocna, situat pe Valea Trotușului, în județul Bacău, se remarcă printr-o viață duhovnicească aparte, cu nu mai puțin de 24 de așezăminte de cult (16 dintre ele fiind ortodoxe). Este, fără îndoială, o așezare care îngemănează viața socială cu cea spirituală, o urbe cunoscută ca un spațiu interetnic și multiconfesional, cu o istorie importantă, despre care am avut plăcerea să dialogăm cu părintele Silviu Andrei Neicu (foto), chiar sub bolta naosului Bisericii Adormirea Maicii Domnului - Precista, catedrala orașului, al cărei hram va fi prăznuit la 15 august.

Închinată Mănăstirii Iviron din Sfântul Munte Athos

- Părinte Silviu Andrei Neicu, ne aflăm în inima orașului, în această frumoasă catedrală târg-ocneană care face parte dintr-o veritabilă salbă de monumente religioase. Vă propun să facem o călătorie în istoria orașului, din perspectiva bisericii-catedrală, al cărei hram va fi sărbătorit la 15 august.

- Centrul comunității e reprezentat simbolic prin Biserica Adormirea Maicii Domnului - Precista, care face parte dintr-un triptic de biserici, pentru că i se adaugă Biserica Sfântul Nicolae (secolul al XVIII-lea) și Biserica Cuvioasa Prascheva, o frumoasă bisericuță de lemn (secolul al XVIII-lea în forma actuală), situată în cel mai vechi cimitir al orașului, toate trei monumente de patrimoniu (clasă A și B). Târgu Ocna se remarcă prin această salbă de biserici - avem 16 lăcașuri ortodoxe, dintre care 8 sunt monumente istorice, cu o existență care merge în trecut până la începutul secolului al XV-lea. Biserica în care ne aflăm, în forma actuală din 1853 (ctitorită de egumenul grec Damaschin Arhimandritul), este continuatoare a vieții duhovnicești a altei biserici mult mai vechi de la 1662. Împreună cu Biserica Mănăstirii Răducanu, ea a format timp de două secole „marea biserică” închinată Mănăstirii Iviron din Sfântul Munte Athos.

Jertfă și recunoștință

- Știu că istoria localității - ca și a așezămintelor religioase - este seculară, aici, pe Valea Trotușului. Știu, de asemenea, că sunteți format și educat nu doar ca preot, ci și ca istoric. De aceea vă propun să rezumăm în acest dialog principalele evenimente din perioada modernă și contemporană, până la Marea Unire.

- Anumite evenimente istorice importante și personalități pe care le cunoaștem la nivel național au scrutat și istoria comunității târg-ocnene, dar mă voi referi doar la câteva dintre acestea şi la anumite evenimente petrecute în ultimii 200 de ani. Pe la 1821, peste 800 de eteriști conduși de Iordache Olimpiotul (cel care a rămas consemnat de istorie ca personaj dual în controversatul episod al prinderii lui Tudor Vladimirescu, liderul Revoluției de la 1821) se retrage timp de două săptămâni în această zonă din calea turcilor. Peste două decenii, aici vor veni trupe ale armatei maghiare conduse de generalul Iosef Bem - unul dintre cei mai imporanți colaboratori ai liderului revoluționar Lajos Kosuth. Tot în vâltoarea acelei primăveri a popoarelor de la 1848 îl regăsim la Târgu Ocna și pe Costache Negri, despre care Mihai Eminescu afirma că este „unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară”, un fidel susținător și colaborator al viitorului domnitor Al.I. Cuza. După 1848, alte trei evenimente importante din istorie sunt interconectate și cu zona aceasta: Unirea de la 1859, Războiul de Independență de la 1877 și Primul Război Mondial. La începutul secolului XX, și prin jertfa celor câtorva zeci de mii de soldați români care închid frontul aici, la porțile de foc ale Moldovei pe aliniamentul unui front care pornește din Munții Cașinului, traversează prin Poiana Sărată spre Slănic, Coșnea, Cireșoaia și Măgura Ocnei, România va deveni Mare. Aici sunt eroi înmormântați chiar și într-unul dintre cimitirele noastre (Biserica Sfântul Nicolae), unii în sanctuarul de la Poieni - (peste 8.000), majoritatea căzuți în luptele din iulie-septembrie 1917. Aceste jertfe sunt reactualizate permanent în dimensiunea liturgică a Bisericii prin slujbe de pomenire și prin acțiuni comemorative cu caracter cultural-patriotic, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani în Protopopiatul Onești. În cadrul unui proiect major intitulat „Jertfă și recunoștință”, extins pe parcursul a patru ani (2016-2020), au avut loc peste 70 de evenimente dedicate eroilor neamului, tineri cu idealuri care au reușit să clădească fie și pentru două decenii o ROMÂNIE MARE.

- Am observat că și aici, în Biserica Precista, este consemnată această jertfă...

- Da, în biserica în care ne aflăm, există o placă comemorativă pe peretele de miazăzi, unde se amintește jertfa celor căzuți în 1917 pe dealurile Coșna și Cireșoaia. Ei au fost în special Vânători de munte, doar la Cireșoaia căzând eroic 1.700 de soldați. Sunt mai multe locuri pe care le-am cercetat în acești ani și le-am integrat în demersul nostru de recunoștință a jertfei lor. Protopopiatul Onești prin părintele protoiereu Ioan Bârgăoanu - cu binecuvântarea și prin prezența Înaltpreasfințitului părinte Arhiepiscop Ioachim al Romanului - a contribuit spiritual, liturgic, dar și material, la refacerea multor edificii care amintesc de aceste bătălii. Vorbim despre cimitirele eroilor de la Poiana Sărată și de la Oituz, monumentul Cavalerilor de la Oituz, monumentele de pe Coșna, Cireșoaia, Crucile albe de mesteacăn de la Cașin (zona Curița și Pârâul Sărat)... Locurile și faptele de istorie vie se împletesc în această zonă a coamelor muntoase, o parte fiindu-mi povestite din fragedă vârstă printre sâmburi de poveste și legende de bunicul patern, un cioban care, timp de 63 de ani, a colindat un alt ținut el eroilor: Valea Cașinului. Tot el mi-a arătat pentru prima oară tranșeele și urmele marilor bătălii.

„Primul ctitor, vistiernicul Ursache, a murit în fața ctitoriei sale”

- Să revenim la istoria Bisericii-catedrală din Târgu Ocna, când s-a pus temelia? Care i-au fost ctitorii? Spuneați că în forma actuală este din 1853...

- Biserica noastră a fost ctitorită prima oară la 1662 de vistiernicul Gheorghe Ursache, care era în legătură cu Cămărășia Ocnei. Exploatarea sării se pare că ar fi început după războaiele daco-romane, iar cei care dețineau ocna erau oameni foarte bogați, în Antichitate sarea tranzacționându-se în aur. Primele așezări s-au întemeiat pe lângă locuri unde se putea exploata sarea la suprafață, pentru că e esențială vieții. Mântuitorul Iisus Hristos ne vorbește despre „sarea pământului” ca o măsură a echilibrului sufletesc și capacitate corectă de receptare a binecuvântării lui Dumnezeu. Deci prin analogie cei care se îmbogățeau din exploatarea sării se cuvenea să întoarcă darul primit prin aplicarea unui discernământ corect, anume au ctitorit din veniturile lor biserici. Vistiernicul Ursache, cel care construiește această biserică, alături de soția sa, Ecaterina (biserică prăbușită înainte de 1850) va avea un destin tragic. Intrat după 1674 în conflict cu domnitorul Duca Vodă (domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - 10 august 1672; noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683, și al Țării Românești: noiembrie/decembrie 1674 - 29 noiembrie 1678) e judecat și surghiunit, afirmă legendele, poate chiar și spânzurat într-un turn pe care l-ar fi clădit chiar el, o dată cu biserica în proximitatea nord vestică.

„A avut proprietăți multe, între care și o farmacie în Iași”

- Spuneați că această biserică s-a aflat printre așezămintele închinate Athosului, cu tot cu veniturile ei...

- După 1711, momentul instaurării domniilor fanariote în Țările Române, biserica se va menține sub tutela Muntelui Athos dimpreună cu Biserica Răducanu, având o administrație comună și fiind închinată aceleiași Mănăstiri Iviron. Noi avem în Sfântul Altar o icoană de mari dimensiuni care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Hristos în brațe, o copie a unei icoane făcătoare de minuni de la Mânăstirea Iviron. Icoanele sau moaștele sfinților au adesea un traseu interesant, de multe ori neînțeles. Spre exemplu, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva care, de 360 de ani, păzesc cetatea Iașiului și care au avut un periplu interbalcanic până la Vasile Lupu, au ajuns și la noi, la Târgu Ocna. În biserică există o altă plachetă comemorativă din marmură, care amintește că în 1947, în timpul secetei, moaștele au fost scoase din Catedrala Mitropolitană și au părăsit Iașiul. Pe 24/25 iunie 1947, racla cu sfintele odoare a stat o noapte în biserică, iar pe placa comemorativă se spune că a plouat apoi zile multe, într-o perioadă în care aproape un an şi jumătate Moldova s-a uscat sub soare, din pricina lipsei precipitațiilor și a pustiirii provocate de război.

- Ce patrimoniu avea Biserica Precista din Târgu Ocna, în acele secole?

- Biserica noastră a fost una foarte bogată în epocă. A avut peste 74 de moșii și de domenii, care se întindeau de la Suceava, Hotin, Vaslui, Covurlui, Neamț, Bacău până la Târgu Ocna. Erau mori, prisăci, bălți, pajiști, câmpuri agricole, păduri și chiar farmacii. Biserica Precista avea, în secolul al XVIII-lea o farmacie, situată... în Târgul Iașiului și comercializa produse farmaceutice specifice timpului.. Este știut că pe lângă bisericile vechi voievodale sau boierești s-au construit așezăminte spitalicești, social-filantropice și farmacii (bolnițe, spițerii, drogherii) după modelul Vasiliadei Sfântului Vasile cel Mare, la începutul secolului al IV-lea.

Unul dintre preoți, trimis în temniță de comuniști

- Admirăm această biserică deosebită, care a trecut însă prin multe transformări, înainte de comunism, în timpul comunismului și după aceea... Putem aminti aici câteva momente, câțiva oameni care i-au marcat existența?

- Ar trebui știut că biserica nu a fost pictată până la 1923-1925, când i s-a aplicat o primă pictură în ulei. Despre aceasta nu s-a știut până recent, fiind descoperită întâmplător, când am ridicat cu câțiva metri amvonul. Este vorba despre scena lapidării Sfântului Arhidiacon Ștefan. În 1968, când biserica a fost renovată și pictată în forma actuală, în timpul preotului Ioan Matei, nu a fost descoperită, pentru că amvonul nu a fost ridicat. Ultima renovare amplă a bisericii a avut loc între 1989 şi 1995, în timpul preotului Pavel Curcuță. Acesta a suferit în temnițele și lagărele comuniste în anii ’50, la Penitenciarul din Galați și la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Cel de-al doilea copil al său este azi ieromonahul Paisie de la Mănăstirea Diaconești, iar prima lui fiică este preoteasa Aurelia Genes, soția fostului paroh, Constantin Genes, azi pensionar. Părintele Genes vine însă să slujească alături de mine și de colegul meu, preotul Valentin Cojocaru, parohul acestei biserici. Împreună slujim Dumnezeiasca Liturghie și participăm la sfintele taine și la programul liturgic al bisericii. Împreună vom sluji și la prăznuirea hramului Bisericii Precista. Revin însă la părintele Pavel Curcuță, care a reușit în perioada comunistă și postdecembristă să restaureze și/sau să întrețină aceste biserici, pentru a le reda cultului. Fiind biserici de patrimoniu, se întrețin greu, pentru că legislația e greoaie. După venirea noastră acum trei ani, în această parohie, și a colegului meu părintele Valentin Cojcaru, parohul acestei biserici, acum cinci ani, am încercat să facem pași noi pentru restaurarea celor trei bijuterii arhitecturale din parohie - Biserica Precista, Biserica Sfântul Nicolae și Biserica Cuvioasa Parascheva - suntem încă la capitolul acte, documentații. Așteptăm fie o linie de finanțare din fonduri externe, fie un ajutor guvernamental sustenabil, pentru că un simplu calcul arată o valoare de implementare a unor viitoare proiecte de câteva milioane de euro.

Un iconostas neobișnuit

- Vorbiți despre arhitectură, dar trebuie să vă spun că eu am fost impresionată de neobișnuita catapeteasmă (neobișnuitul iconostas) al Bisericii Precista...

- Când am intrat prima dată în această biserică, prima impresie a fost că privesc Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași. Această broderie a capitelurilor și a florilegiilor din lemn de tei a catapetesmei este nemaiîntâlnită la vreo biserică de pe Valea Trotușului. Ea a fost restaurată în 1928, precum și după 1985. Având o erminie realistă, ieșită din spectrul bizantin, icoanele care împodobesc catapeteasma creează o senzație de măreție și de sobrietate. Pictura icoanelor este interesantă și din punct de vedere al trecutului zonei, aici conviețuind timp de secole comunități de armeni, evrei, maghiari catolici, o simbioză între multiplele forme de exprimare a credinței ale unui dialog interconfesional.

„Noi avem în Sfântul Altar o icoană de mari dimensiuni care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Hristos în brațe, o copie a unei icoane făcătoare de minuni de la Mânăstirea Iviron“

„Ctitorul de catapetesme“

- Apropo de catapetesme, să amintim aici, dintre duhovnicii Târgului Ocnei, pe cel mai recent, dus nu de multă vreme la Domnul...

- Unul dintre cei mai renumiți duhovnici ai zonei părintele Epifanie Bulancea (+2018), de la Măgura Ocnei, s-a consacrat și pentru un mod unic de manifestare a iubirii față de Biserică. Acolo unde afla că posibilitățile materiale ale unui preot care renova sau construia o biserică erau limitate, atunci când se dorea achiziționarea unei catapetesme, părintele măsura personal și comanda meșterilor sculptori o asemenea lucrare, o achita și apoi o dona celor care aveau trebuință. Astfel, marele duhovnic, al doilea înnoitor al Mănăstirii Măgura Ocnei și fost mărturisitor în temnița comunistă, a donat până în clipa mutării sale la Domnul, peste 200 de catapetesme sculpate în lemn de stejar.

Costachi Negri, la „apa Trotuşului“

- Costache Negri, decanul de vârstă al pașoptiștilor moldoveni, s-a retras în ultima perioadă a vieții la Târgu Ocna, unde a și murit la 28 septembrie 1876. Care este locul lui în istoria spirituală a urbei?

- Aici a fost inspirat de aceleași idealuri pentru unitatea și integritatea națiunii române. Ca și oarecând la moșia sa de la Mânjina și la Târgu Ocna coagulase în jurul său oameni de elită jucând un rol crucial în educarea, formarea tinerilor și susținerea mai tinerilor pașoptiști moldoveni. Retras din viața politică după înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza de la putere (februarie 1866), va ține până la moartea sa o legătură strânsă cu doi dintre aceștia: Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri. Mormântul său este situat în incinta Mănăstirii Răducanu și adeseori mulți turiști ajunși în zonă fac un mic popas la căpătâiul lui. Avem, de asemenea, ca semn de aducere aminte o stradă care-i poartă numele, un bust în centrul orașului și un loc care-i poartă memoria în Biserica Buna Vestire, fosta Mănăstire Răducanu.