de Simona Lazăr
Când suntem pelerini și când... simpli călători, turiști care plătesc bilet la intrare, ca să viziteze o mănăstire și muzeele ei? O întrebare de bun simț, căreia i-am căutat răspuns la preot Silviu Andrei Neicu (medalion), de la Catedrala Precista din orașul moldav Târgu Ocna. Orașul, în inima căruia se află parohia părintelui, este și stațiune balneo-climaterică, dar este totodată și o destinație spirituală, aici ființând aproximativ 20 de biserici (parohiale sau ale unor mănăstiri și schituri), o bună parte având valoare patrimonială și fiind vizitate de turiști și de pelerini. După aproape un an de muncă, omul își clamează dreptul la odihnă... Să ne amintim că și Dumnezeu s-a odihnit, atunci când El a Creat Lumea.
„Mergem ca să ne întâlnim cu sfinții”
- Părinte Silviu Andrei Neicu, ați afirmat că omul nu trebuie perceput doar din perspectiva lui duhovnicească și spirituală, ci și ca ființă din carne și sânge, care are și alte nevoi. Când călătorește și face un tur la mănăstiri... putem spune că, indiferent dacă e în excursie sau în pelerinaj, el are o viață duhovnicească?
- Ar trebui să începem prin a defini pelerinajul: călătorie rituală făcută de credincioși, individual sau în grup, într-un loc sfânt. Diferența dintre pelerinaj și excursie sau itinerar de vacanță este în primul rând una de stare, dar bineînțeles și una de percepție. Pelerinajul presupune o dublă experiență: în sine și în același timp în comuniune, definindu-se și ca un răspuns al unei chemări adresate de Dumnezeu. În pelerinaj suntem chemați să ne întâlnim cu El, Atotputernicul, prin intermediul spectaculosului tezaur duhovnicesc: moaște de sfinți, icoane cunoscute ca fiind făcătoare de minuni, biserici seculare sau chiar milenare, lavre monahale, locuri, vestigii sau istorii vii ale credinței creștine... A fi pelerin înseamnă permanent a descoperi și a te descoperi. Fie în pelerinaj, fie în excursie, fie în concediu, creștinul - și mă refer la creștinul practicant, la acela care are o viață duhovnicească - nu iese din programul spiritual în care a intrat prin Taina Botezului și nici nu se degrevează de atribuțiile sale; nu are alt statut. Să fie clar: nu suntem „creștini de vacanță” și „creștini de restul anului”. Ești creștin în permanență, moralitatea și cuvântul Evangheliei, educația în spiritul Bisericii trebuie să te însoțească permanent.
„Lumea laică tinde să călătorească în diverse sejururi”
- Dar putem spune că toți aceia care merg în pelerinaje organizate de biserică, alături de parohul lor, sunt pelerini în sensul biblic și profund al cuvântului?
- Nu există majorități absolute nici în rândul celor care pleacă în pelerinaje, nici în rândul acelora care merg în excursii și concedii și printre altele aleg ca destinații să spunem mănăstirile, în Bucovina, Maramureș, Vâlcea etc. Poți merge într-o excursie, dar să fii cu inima și la Dumnezeu, accentuez conjuncția „și” cum poți de altfel să mergi într-un pelerinaj, iar din inimă să lipsească cu desăvârșire acest „și” cu inima la Dumnezeu. Itinerariul, deschiderea, periplul înseamnă și o îmbogățire. Dacă nu te întorci cu nimic peste media de la care ai pornit, înseamnă că experiența ta a fost doar la nivel de traseu sau de recorduri de kilometri la bordul unui autovehicul, avion sau alt mijloc de transport. Lumea laică tinde să meargă în diverse sejururi, concedii sau excursii, pentru că ele sunt ofertante și prin acest palier al imaginii. Mult mai puțină lume optează pentru pelerinaje, dar totuși ele înregistrează o ușoară creștere în ultimul deceniu (mă refer mai mult la rutele externe: Israel, Grecia, Turcia, Egipt). Cel mai mare operator în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, Basilica Travel, este completat și de alte Centre de Pelerinaj, aici în Eparhia Romanului și Bacăului, canonic acest tip de activități fiind coordonate de Centrul Eparhial sub egida „Meteora” (numele centrului de pelerinaje). Deși suntem o zonă atractivă, cu istorie eclesială veche, cu inedita biserică din Salina Târgu Ocna, cu venerabile așezăminte monahale, încercăm să experimentăm noi stări prin pelerinajele pe care le organizăm în alte locații. Am ajuns astfel în ultimii ani de două ori în Țara Sfântă (2017, 2019), o dată în Grecia (2017), iar sub egida unor proiecte desfășurate în cadrul Protopopiatului Onești în Ardeal (2018), la București (sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, în 2018) și în Nordul Moldovei (2019). Avem în vedere după relaxarea măsurilor cauzate de contextul pandemic COVID-19 să abordăm împreună cu membrii comunității noastre și alte trasee, atât din țară, cât și din afara granițelor.
„Căutăm și îmbogățirea culturală și etnografică”
- Fiind vorba despre călătorii care îi duc pe oameni departe de casă, putem admite că și pelerinajele au o dimensiune culturală, o dimensiune de cunoaștere, intrinsecă, diferită de cea duhovnicească? Sau completând-o pe aceasta?...
- Evident, ca pelerin, nu trebuie doar să rămâi ancorat fizic sau vizual în realitatea credinței, ci mai mult sufletește. Pentru că trebuie să îmbini pelerinajul - ca idee de rugăciune în mișcare (pentru că de fapt asta este!) - cu alte mijloace care să ne conducă și spre o îmbogățire patriotică, culturală sau etnografică. De multe ori trecând și oprind prin anumite sate observăm viața și tradițiile de acolo, aflăm despre tradiții, meșteșuguri sau obiceiuri ancestrale, cum de asemenea trecând prin orașe... poposim în spații culturale (muzee, case memoriale, clădiri istorice etc.). De exemplu, în traseul care cuprinde mănăstirile maramureșene, avem întotdeauna în program și vizitarea Memorialului de la Sighet sau în traseul spre Dobrogea începutului de creștin-românism nu avem cum să ratăm Monumentul de la Adamclisi, unul dintre cele mai importante vestigii antice de pe teritoriul României, datând de la începutul secolului al II-lea.
- Am trăit - trăim - cu toții aceste vremuri complicate, în care pandemia de coronavirus a oprit sau a încetinit mișcarea oamenilor. Cum ați perceput această stare de lucruri, ca duhovnic, ca pelerin?
- Ca preot și duhovnic, atrag atenția credincioșilor noștri că Biserica este o structură în primul rând interior grefată mădular cu mădular pe Trupul lui Hristos și apoi exterior; când nu mai poți lucra în exterior nu înseamnă că te oprești, ci lucrezi mai mult pentru interior. De aceea, chiar dacă contextul actual a fost unul nefavorabil unor pelerinaje propriu-zise, am încercat să călătorim mai mult în comunitate, prin grija față de aproape. Printre experiențele plăcute din perioada de restricţii, o amintesc pe una de suflet, cea din luna august a anului 2020, atunci, când un grup din Tulcea îndrumat de părintele Felix Neculai, consilier cultural în cadrul Episcopiei de la Gurile Dunării, ne-a „provocat” la un frumos schimb intercultural și religios între zona străromânilor și cultul martirilor din secolele II, III și IV și zona Moldovei de Vest, ținut al bisericilor și altar de jertfă al eroilor neamului.