de Carmen Ciripoiu şi Flori Pintea
Milostenia este fapta cea bună prin care unui creștin i se deschid ușile Raiului. Iar când Dumnezeu vede inima îndurerată față de semenii aflați în lipsuri, va cerceta cu bunătate propria viață a acestuia. Pentru că însuși Mântuitorul se ascunde tainic în chipul celor bolnavi, săraci și alungați... Arătați-vă plini de bunăvoință față de cei căzuți în nenorocire, iubiți pe cei împovărați. Nu uitați că odată ce veți da, vă veți umple propria casă de rodul bunătăților. De ce să hrăniți un sărac, paznicul Împărăției, aflați din interviul cu părintele Mirel Ilie (foto).
„Mila este acea înclinație a sufletului uman de a privi către celălalt, de a ieși din egoismul ce îi este omului caracteristic”
- Mai suntem capabili de milostenie și de gesturi mărunte, părinte Mirel Ilie?
- Domnul a ales pe săracii acestei lumi, bogaţi în credinţă, ca moştenitori ai Împărăţiei cerurilor, ascultă plângerea săracilor și niciodată nu nesocotește rugăciunea lor, ci îi ocroteşte și le face dreptate. Și dacă Domnul face acest lucru, așa trebuie să procedăm și noi. Gestul văduvei sărace este o dovadă clară că Iisus a fost impresionat nu de darurile consistente ale celor bogaţi, care dădeau „din surplusul lor”, ci de mica donaţie a văduvei. Care, „din sărăcia ei, a aruncat toate mijloacele de existenţă pe care le avea”. Iisus nu numai că a simţit compasiune faţă de săraci, dar s-a şi îngrijit personal de necesităţile lor. Și i-a îndemnat pe cei care doreau să ducă mai departe această misiune să nu uite niciodată de obligaţia de a-i ajuta pe sărmani. Da, suntem capabili de milostenie, trebuie doar să vrem. Milostenia este printre cele mai înalte virtuți ale iubirii creștine. „A face milă” este, de fapt, cheia învățăturii lui Hristos, și multe dintre parabolele biblice vorbesc despre ea. Mila este acea înclinație a sufletului uman de a privi către celălalt, de a ieși din egoismul ce îi este omului caracteristic. În consecință, oferiți celui de lângă voi ce are nevoie, nu vă întoarceți cu spatele la cel pe care-l întâlniți pe stradă, acasă, la serviciu și care are o problemă. Oferiți un zâmbet și nu o încruntare, mângâiați pe cineva suferind, spuneți o vorbă bună. După cum frumos stă scris: „Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul”.
- Care este importanța milosteniei pentru cei săraci?
- Sfântul Grigorie de Nyssa spunea: „Săracii sunt vistiernicii bunurilor făgăduite, ei sunt paznicii Împărăţiei cerurilor, cei care deschid uşile celor buni şi care le închid pentru cei învârtoşaţi la inimă şi urăsc pe oameni. Ei apără sau învinuiesc, dar nu prin cuvinte, ci aşa cum sunt ei văzuţi de Domnul şi Judecătorul lumii”. De aceea, felul cum ne purtăm cu ei strigă înaintea Cunoscătorului de inimi mai puternic decât orice crainic. Cu alte cuvinte, omul ce va semăna, aia va culege, iar Dumnezeu dă fiecăruia după faptele sale. În Sfânta Scriptură stă scris: cel care îl miluieşte pe sărac, Îl împrumută de fapt pe Dumnezeu.
„Să punem o farfurie în plus la masă mereu, nu să așteptăm sărbătorile”
- La ce trebuie să renunțe un credincios pentru a hrăni un sărac?
- Poate la orgolii și la răutate... Dumnezeu „dă sămânța semănătorului și apă din nori, uneori abia stropind pământul, alteori vărsând din belșug ploaie peste ogoare”. Dumnezeu este cel care ne hrănește pe toți, care-i îmbracă pe cei goi, nimic nu se face fără voia Lui. Bogăţia nu-l face pe om nici mai înţelept, nici mai cuminte, nici mai bun, nu poate sădi în suflet nicio virtute. Nimic nu e zadarnic, nici măcar bogăția. Și atunci avem la ce să renunțăm? Cel care a fost bogat și a pierdut tot, va vedea câte măști vor cădea lângă el. Pentru că doar atunci când nu mai ai nimic, vezi cine-ți este prieten cu adevărat. „Diavolul, dacă vede că te-ai necăjit din cauza pierderii banilor şi că te ridici împotriva lui Dumnezeu, atunci nu va înceta să-ţi provoace ispite. Însă dacă vede că întâmpini chiar şi cea mai mare nenorocire cu răbdarea lui Iov, va înceta să te mai războiască, ca să nu-ţi aducă, fără să vrea, cununi mai strălucitoare”, a spus Sfântul Ioan Gură de Aur.
- Cât de important este să punem la masă un om oropsit într-o zi de sărbătoare?
- Săracul nu mănâncă doar de sărbători. Dacă vrem să facem o faptă care să ne împlinească trebuie să-l punem la masă zilnic. Să împărțim cu el din puținul sau din bogăția noastră. Atât de sărac s-a născut Mântuitorul, că uneori ne e rușine să stăm la masă de sărbători. Pentru că doar în sărăcie se vede sinceritatea iubirii omului față de Dumnezeu. Să punem așadar o farfurie în plus la masă mereu, nu să așteptăm sărbătorile. Din păcate, pandemia a afectat grav populația, oamenii au rămas fără locuri de muncă, multe familii se află în prag de sărăcie. Toată lumea merită o masă caldă zilnic. Ne place să ne considerăm oameni buni, morali, milostivi, iertători, până la proba contrarie, până când suntem provocaţi, puşi în faţa faptului împlinit de a întinde o mână de ajutor. Atunci arătăm cine suntem cu adevărat. Să nu trăim doar pentru trup.
„Bogăţia devine piedică în calea mântuirii“
- Este bogăția o piedică în calea mântuirii, părinte Mirel?
- Nu, bogăția nu e rea în sine. Devine, însă, piedică în calea mântuirii când omul se leagă de ea ca de ultima realitate. Când sufletul îi este la cele materiale, grija pentru bogăţie îl robeşte și nu mai e loc în el pentru prezenţa lui Dumnezeu. Potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, bogăţia aparţine lui Dumnezeu, iar El o dăruieşte oamenilor pentru ca ei să o dea și altora, mai ales săracilor. Averile şi banii nu trebuie să fie scop în sine, ci un mijloc de a căuta şi cultiva bogăţia spirituală, care se dobândeşte prin iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, prin milostenie şi alte fapte bune. Dacă suntem lacomi, uităm de Dumnezeu, Îl părăsim, tăgăduim sau negăm existența Lui, ne răzvrătim, ne lepădăm de Hristos. Iisus îi îndeamnă pe cei bogați să-și adune comorile în ceruri, acestea sunt mai presus de orice bogăție pământească.