de Anda Postolache

- Are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Ziua de 29 august este o sărbătoare ce aminteşte de ceva trist - sfârşitul vieţii pământeşti a celui care l-a botezat pe Domnul, Sfântul Prooroc Ioan. Cu toate acestea, zilele când sfinţii se sfârşesc sunt mari şi plăcute înaintea Domnului, pentru că reprezintă de fapt începutul vieţii fericite fără sfârşit.
Biserici şi mănăstiri cu hramul acestei sărbători nu sunt foarte multe, dar între cele care sunt la noi în ţară se distinge străvechea Biserică Arbore, din Suceava.
Construită de hatmanul Luca Arbore, portar al Sucevei, în anul 1503, biserica cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, din apropierea Gurii Humorului, din satul Arbore, îşi aşteaptă, la fel ca Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ şi Putna, vizitatorii.

Boierul lui Ştefan cel Mare
Situată la 35 km de Suceava şi cam tot la fel de Gura Humorului, biserica este declarată monument istoric UNESCO, pentru vechimea sa şi pentru frumoasele picturi exterioare şi interioare.
Este una dintre puţinele - dacă nu cumva singura biserică - în care se află chipul pictat al hatmanului Arbore, boier din vremea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Biserica Arbore, din judeţul Suceava, este uşor de vizitat, fiind obligatoriu de prins în circuitele dumneavoastră dacă doriţi să vă faceţi o imagine completă asupra bisericilor cu frescă exterioară din Bucovina. Mai jos de mănăstire, la 50 m, se află vestigiile curţilor boierului Arbore, ce au rămas însă doar ca nişte urme a ceea ce au reprezentat cândva.
Istoricul acestei valoroase biserici este plin de evenimente interesante. În anul 1503, Luca Arbore - boier şi portar al Sucevei din vremea glorioasă a lui Ştefan cel Mare - a înălţat un paraclis la curtea casei din comuna ce îi poartă azi numele. Din păcate, casa hatmanului, ridicată pitoresc pe malul pârâului Solca, a fost distrusă de un incediu în secolul al XIX-lea.
Deşi a fost contemporan cu Ştefan cel Mare, hatmanul Arbore a ajuns să-l trădeze pe fiul acestuia când a devenit domnitor. Găsim în „Letopiseţul” lui Grigore Ureche, la anul 1523: „În luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ştefăniţă Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie”. Aşa a sfârşit Luca Arbore, sfetnicul de seamă al lui Bogdan al III-lea, tutorele lui Ştefăniţă Vodă.

Relicve de la hatmanul Arbore
Din mobilierul paraclisului de atunci nu s-a păstrat mare lucru, dar există chivotul de mormânt al ctitorului mănăstirii, hatmanul Luca Arbore. Situat în pronaos, chivotul este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.
Preţioasa pictură exterioară a bisericii, ce o aşază cu cinste între mănăstirile vestite din Bucovina, a fost realizată la 38 de ani de la ridicarea acesteia, în anul 1541, la iniţiativa Anei, sora boierului Arbore. În mod deosebit, impresionează la pictura bisericii calitatea ei decorativă, coloritul cald şi luminos, ritmul şi eleganţa siluetelor. Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului: tablourile votive din pronaos şi din naos, înfăţişându-l pe ctitor cu familia sa în două ipostaze, portretul Fecioarei Maria, al împăratului Constantin cel Mare. Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiş.

Are influenţe din lumea artistică a catolicilor
Pictura exterioară are scene cu multe personaje în continuă mişcare, reprezentate în culori vii, armonioase. Artistul a reuşit o sinteză îndrăzneaţă între elementele orientale şi occidentale, fără a părăsi însă tradiţia. Scena Judecăţii de Apoi este, bineînţeles, cea mai frumoasă şi cea mai interesantă. Are influenţe din lumea artistică a catolicilor: Sfântul apărător de moarte prin ciumă, Cristofor, este zugrăvit cu pruncul Iisus pe umăr, printre sfinţii martiri, în Chinul de pe absidă, o imagine unică şi neobişnuită pentru Moldova. Tot la Arbore găsim o frumoasă pictură cu scena Asediului Constantinopolului, în care este evocată protecţia Fecioarei împotriva invadării turcilor. Este ultima dată când această scenă este pictată în exteriorul vreunei biserici. Faţada de apus arată cel mai bine geniul pictorului, întregul perete fiind pictat cu un ansamblu de miniaturi, fiind totodată considerat cel mai bine realizat din toată pictura epocii lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş.
Interesantă este şi pictura ce îi reprezintă pe Adam, care ară pământul, şi pe Eva, care toarce lână. Pentru fond, pe lângă verdele întunecat, pictorul a folosit şi albastrul de Voroneţ, utilizat în epoca respectivă de meşterii zugravi. A vedea biserica hatmanului Arbore nu este doar un act de cultură, ci şi unul de asumare şi de trăire a istoriei.

Biserica este declarată monument istoric UNESCO, pentru vechimea sa şi pentru frumoasele picturi exterioare şi interioare conservate