de Anda Postolache

- Cu hramul Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie)

Anul nou bisericesc, spre deosebire de cel laic, începe la 1 septembrie. În semn de mare preţuire pentru Maica Domnului, Biserica a rânduit ca prima mare sărbătoare să fie chiar naşterea sa, la 8 septembrie. Este de altfel şi unul dintre hramurile foarte des întâlnite la mănăstirile şi la bisericile noastre ortodoxe. Biserica nouă a Mănăstirii din Predeal este închinată acestui praznic al Prea Curatei Fecioare Maria, lăcaş la care vă invităm să mergeţi cu gândul şi cu inima într-un pelerinaj duhovnicesc, cu speranţa că veţi ajunge acolo şi la propriu într-o bună zi.

Ridicată pe moşie boierească
Când am spus biserica nouă ne-am referit la sfântul lăcaş construit între anii 1835 şi 1841, pentru că acela vechi a fost ridicat la 1774. Din istoricul mănăstirii situate pe Muntele Clăbucet aflăm că iniţial aici a fost ctitorit un mic schit pe terenul Vel Paharnicului Grigore Bozoianul şi că hramul micuţei biserici de atunci este cel al Sfântului Nicolae, mult îndrăgit de copii şi de oamenii sărmani, care găsesc ajutor la el de câte ori îl roagă cu credinţă. Dacă la început, la Predeal, se afla un schit modest, în vremea celui de-al doilea stareţ, Gherman, aici s-au format o obşte puternică şi o mănăstire mare, a cărei veste mersese până departe. Erau recunoscute atât slujbele frumoase, ţinute în mod regulat, şi rugăciunile puternice pline de însufleţire ale călugărilor, cât şi atmosfera de adevărată regăsire a liniştii sufleteşti. În vremea altui stareţ, Ghenadie, în 1835, s-a ridicat o biserică nouă de zid, având hramul Naşterea Maicii Domnului, biserică mai mare şi mai încăpătoare pentru nevoile noii obşti şi pentru pelerinii care veneau în mod constant să se adape la izvorul credinţei, ce curgea alături de izvorul de apă al Olăresei.

Închisă de comunişti
Aşezarea mănăstirească de la cei aproape 1.000 de metri altitudine a avut de suferit serios în veacurile XVIII-XIX, din cauza năvălirii turcilor, dar şi în timpul primului război mondial. În 1916 s-au dat lupte grele pe locurile înconjurătoare. Chiliile pe care le vedem astăzi au fost ridicate în 1933-1935. Dacă până în acei ani oamenii care doreau să se relaxeze în frumoasa staţiune montană de pe Valea Prahovei erau îmbiaţi la rugăciune prin prezenţa sfintei mănăstiri de la Predeal, din 1959, aşezarea mănăstirească de la Predeal a rămas pustie. Decretul 400 îi scotea din aşezările monahale pe călugării tineri, iar pe cei bătrâni îi trimitea în alte mănăstiri. Toate bunurile de patrimoniu ale mănăstirii au fost păstrate de parohia din Predeal. Cu toate acestea, bisericuţa cea veche din lemn a fost acoperită cu şindrilă în anii ΄80, aşa încât nu s-a degradat. După căderea regimului comunist, Mănăstirea Predeal a fost redeschisă, mai precis în 1993, când vrednicul de pomenire mitropolit al Ardealului Antonie Plămădeală a resfinţit sfântul lăcaş. Mitropolitul a hotărât ca de data aceasta să fie obşte monahală de maici, aşezând în stăreţie pe maica Maria Spiridona Mihu.

Legenda venirii pe lume a Fecioarei Maria

Maica Domnului s-a născut în urma anilor de îndelungă rugăciune a părinţilor săi, drepţii Ioachim şi Ana. Aceştia erau oameni cu frică de Dumnezeu şi trăiau în împlinirea poruncilor dumnezeieşti, dar, ajunşi la adânci bătrâneţi, aveau mâhnirea că nu fuseseră binecuvântaţi cu un copil. Din acest motiv, comunitatea îi considera blestemaţi şi lepădaţi de Dumnezeu. Era legea ca astfel de familii fără copii să nu aibă dreptul de a duce ofrande la templu. Deşi bătrâni şi în afara posibilităţii fireşti, fiziologice, de a avea copii, cei doi s-au sfătuit şi au decis să meargă separat în locuri pustii, spre a se ruga mult cu lacrimi şi post pentru ca Domnul să se îndure de ei şi să le dea un prunc. Şi, într-adevăr, văzând multa lor credinţă, Dumnezeu a hotărât să le dea o fiică, pe care au numit-o Maria. Iar pentru că au fost atât de curaţi toată viaţa, iar copilul lor s-a născut nu din pofta lor trupească, ci din rugăciune şi voie cerească, fiica lor avea să devină cea mai curată fiinţă omenească născută vreodată şi a fost vrednică, prin viaţa sa sfântă, să-L poarte în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.