de George-Cosmin Butură
Dacă nu se poate mai des, se face sfeștanie în casă cel puțin o dată pe an. Mai în toate părțile se obişnuiește ca această sfeștanie anuală să se facă în Postul Mare care premerge sărbătoarea Sfintelor Paști. Cei mai mulți dintre credincioși solicită săvârșirea acestei sfeștanii în luna martie. O explicație a acestei preferințe este legată de faptul că, indiferent când sunt Sfintele Paști, luna martie este cuprinsă în Postul Mare, de aici și vorba populară că „martie nu lipsește din post”. Deci, nu luna martie în sine este o lună în care este bine să se facă sfeștanie, ci Postul Mare este o perioadă potrivită pentru această slujbă în casă. Cred că nu există creştin-ortodox care să nu fi auzit că a face „sfeştanie” în martie este mai bine. Dar dacă este mai bine, de ce... este mai bine? Ca să nu ne înşelăm, ne trebuie cu siguranţă un argument, iar pe acesta nu îl putem, desigur, căuta şi găsi în altă parte, decât în dogma şi practica Bisericii. De aceea, l-am rugat pe părintele Ieromonah Arsenie Bejan (foto), de la Centrul mitropolitan Nürnberg, să ne răspundă la câteva întrebări.
„Slujba sfinţirii apei mici este cea mai săvârşită ierurgie de slujitorii Bisericii Ortodoxe”
- Ce este sfeștania și cât este de importantă în cultul ortodox?
- Sfeştania în cultul Bisercii Ortodoxe ocupă un loc important între slujbele oficiate de preot, fiind de altfel şi una dintre cele mai importante ierurgii sau slujbe de sfințire, necesare în viaţa credincioşilor. Această slujbă mai este denumită în cărţile liturgice ortodoxe şi sub numele de „Slujba Aghezmei mici” sau „Sfinţirea cea mică a apei”, iar în rândul oamenilor din popor este cunoscută şi ca „Slujba Aghezmei mici”. Numele de „Sfeştanie”, este un cuvânt de originee slavonă şi înseamnă „luminare”, desemnând doar slujba Aghezmei mici, diferită de slujba Aghezmei celei mari, săvârşită o singură dată pe an, la Bobotează, pe data de 6 ianuarie. Celălalt termen care denumeşte sfinţirea apei este cel de „aghiazmă” şi el provine din limba greacă de la cuvântul „ta aghiasma” care înseamnă „sfinţire”. Slujba Aghezmei mici, este cea mai săvârşită ierurgie de către slujitorii Bisericii pentru că apa a fost considerată tot timpul elementul primordial de bază al cosmosului, alături de pământ, aer şi foc. De asemenea, apa este cel mai des element folosit de om în viaţa sa personală, cât şi în treburile casnice de zi cu zi (Ecclesiastic 39, 31).
„Se săvârşeşte în fiecare zi de întâi ale lunilor anului în Biserică”
- Sfeştania se face doar în luna martie sau şi în alte perioade ale anului?
- Cărţile de cult care cuprind această slujbă (Molitflnicul mic, Aghiazmatar, Molitfelnicul mare) au la începutul rânduielii acestei ierurgii nişte îndemnuri şi poveţe pentru preoţi, printre care este amintit şi timpul sau perioada în care ea se săvârşeşte. În primul rând, ea se săvârşeşte în fiecare zi de întâi ale lunilor anului în Biserică, apoi la casele credincioşilor. Aceasta s-a datorat din dorinţa Bisericii de a înlocui, printr-o slujbă închinată lui Dumnezeu, practicile şi serbările păgâneşti care aveau loc la fiecare început de lună şi la care luau parte şi creştinii. Implementarea concepţiei de săvârşire a aghiezmei numai în luna martie sau în special în această lună este o tradiţie populară, care nu ţine de rânduiala sau canoanele Bisericii. Ea a pornit din evlavia oamenilor în această lună, pentru că luna martie este perioada în care natura renaşte, pentru un nou ciclu, iar animalele şi insectele, ies din hibernare. De aici şi tradiţia ca de Sfântul Mc. Trifon (1 februarie) şi de Sf. Cuv. Alexie (17 martie) să se facă la terenurile de vii şi în câmpuri rânduiala sfinţirii apei, cu scopul ca holdele şi ţarinile semănate să nu fie distruse de animale, de insecte, sau de alte intemperii ale vremii din cursul anului ce va urma. Această lucrare sfinţitoare a Bisericii dăruieşte apei, element primordial şi indispensabil, curăţire sau sfinţire, prin Duhul Sfânt. Apa sfinţită, numită „aghiasmă”, devine sursă de binecuvântare, sfinţire, vindecare, alungare a diavolului, pentru om şi natură. Sfinţirea cea mică a apei se săvârşeşte, de asemenea, potrivit rânduielilor de cult ale Ortodoxiei, în biserici, în case şi la ape curgătoare. În locuinţele credincioşilor ortodocşi această slujbă se poate săvârşi oricând, dar, din nevoia unei pregătiri interioare adecvate, mai ales în zilele de post ale săptămânii: miercuri şi vineri (uneori şi luni) şi în cele patru posturi de durată din cursul anului. Se mai săvârşeşte şi la ocazii speciale (mutarea în casă nouă, inaugurarea unei locuinţe etc.), dar şi în momente mai grele din viaţa unei familii (când se îmbolnăvesc animalele, la casa bântuită de duhuri necurate etc.).
- Este mai „eficientă” slujba sfeştaniei în martie faţă de restul anului?
- Prin ceea ce am afirmat mai sus, se poate vedea că nu are o putere mai mare decât în altă perioadă a anului. Este mai importantă pentru unii oameni din anumite regiuni ale ţării care au o evlavie mai aparte la sfinţirea apei în această perioadă. Sfinţirea apei este puţin mai desosebită prin tipicul ei, dar nu mai importantă, în Vinerea Izvorului Tămăduirii, când se săvârşeşte după o altă rânduială, care cuprinde numeroase cântări pascale.
„Izgoneşte bolile şi se dobândeşte sănătatea trupului şi a sufletului“
- Care sunt recomandările referitoare la săvârșirea Slujbei Sfințirii Apei celei mici și care este folosul ei duhovnicesc?
- Aşa cum am precizat şi la început, apa a reprezentat în viaţa omului unul dintre elementele cele mai necesare şi indispensabile. De aceea, din cele mai vechi timpuri, oamenii au folosit apa ca un element nelipsit în desfăşurarea sentimentului religios, având caractere de curăţare şi purificare. În creştinism, apa sfinţită este simbolul şi purtătoarea perfectă a puterii dumnezeieşti a Duhului Sfânt. Foloasele duhovniceşti care se aduc omului şi mediului încojurător, prin săvârşirea aghezmei, sunt importante şi numeroase. În primul rând se izgonesc duhurile rele de la casele oamenilor sau din locurile bântuite. Se iartă păcatele cele mici din toate zilele oamenilor, săvârşite prin fapte, cuvinte sau gânduri. Apoi sfinţirea apei are şi un caracter taumaturgic, prin faptul că se izgonesc bolile şi se dobândeşte sănătatea trupului şi a sufletului. Pentru slujba sfeștaniei, credinciosul trebuie să pregătească o masă, orientată spre răsărit, pe care se vor așeza următoarele: un vas larg la gură cu apă proaspătă, un mănunchi de busuioc, sfeșnice cu lumânări de ceară și câteva boabe de tămâie, un pomelnic cu cei care locuiesc în casă și cu cei pe care gazdele doresc să-i pomenească la rugăciune, dacă se face pentru prima dată sfințire în casă se mai pune un vas mic cu ulei și un bețișor de vată, o icoană, dacă măsuța nu se află în fața icoanei din casă.