de George-Cosmin Butură

În mijlocul Postului Mare, cunoscut ca perioadă de pocăinţă, de înnoire sufletească pentru primirea Învierii Domnului Iisus Hristos, se află o oază spre popas şi întărire, lumină aducătoare de bucurie sfântă, pe care Biserica a rânduit să o cinstim atât duhovniceşte, cât şi trupeşte pe Fecioara Maria. Este sărbătoarea Bunei Vestiri sau a Veştii celei mari a întrupării Domnului, adusă de Îngerul Gavriil Fecioarei Maria. În popor mai este numită Blagoveștenia (termen slav). Spunem că o cinstim şi trupeşte pentru că, în plină austeritate a postirii, sărbătoarea dă dezlegări la untdelemn, vin, peşte, aşa încât să aducă şi trupului bucurie potolită şi să-l facă părtaş la lucrarea mântuirii.

Buna Vestire, în fiecare an la 25 martie

Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre cele consacrate Maicii Domnului. Data a variat la început. Astfel, unii o prăznuiau în Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia și Milano, pe 18 decembrie. Părintele profesor Ene Braniște susține că evenimentul religios a fost introdus la Roma de Papa Leon al II-lea (681-683). La început, aceasta era doar locală și cu denumirea de sărbătoare a așteptării Nașterii Domnului. Variația datei de prăznuire a existat în Apus până în secolul al XI-lea, când ziua de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se serbează pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Nașterii Domnului (6 ianuarie).

Întâlnirea din Nazaret cu Îngerul Gavriil la „Fântâna de la Siloam”

În numele Sfintei Fecioare, Biserica a instituit sărbători de preacinstire, incluse în rândul praznicelor împărăteşti. Ortodoxia nu cinsteşte „apariţiile” Maicii Domnului, ci mai degrabă locurile şi elementele ce sunt legate de viaţa Sa pământească, minunile făcute prin icoanele ce poartă chipul ei, locurile unde şi-a făcut „grădină” duhovnicească, în care se atestă cât de important este locul ei în viaţa spirituală a omului religios în general. În Nazaret se află un obiectiv de pelerinaj numit „Fântâna Fecioarei” sau „Fântâna de la Siloam” (după numele satului în care se află), în mijlocul unui relief stâncos a zonei cu climă aridă. Razele soarelui scaldă în lumină arzătoare valea austeră, în mijlocul căreia se află o construcţie subterană, cu ziduri groase, din piatră cioplită, sub care călătorul găseşte adăpost răcoros. Coborând scările, se ajunge la o grotă misterioasă, de unde scările continuă să coboare, formând un tunel, de data aceasta, mult mai îngust. La capătul lui este izvorul Maicii Domnului, de care depind familiile din satele din împrejurimi. De la acest loc au luat apă, timp de două milenii, locuitorii şi pelerinii, urcând şi coborând scările roase de vreme şi folosire, într-un du-te-vino neobosit.

Despre biserică se vorbeşte prima dată în 570

Basilica Catolică Bunavestire din Nazaret este o biserică modernă, construită pe ruinele unor lăcaşuri bizantine din perioada Cruciadelor. În incinta acestei biserici se află și grota în care Fecioara Maria a fost înștiințată de Arhanghelul Gavriil că Îl va naște pe Iisus Hristos. De-a lungul timpului, locul s-a transformat într-unul de pelerinaj pentru credincioșii în căutare de liniște. Grota care este încastrată în biserică a fost descoperită în secolul al IV-lea. Istoricii și arheologii cred că aici a avut loc Buna Vestire. Nu se cunoaște data exactă a construcției primului lăcaş, însă se pare că a existat un astfel de edificiu mult mai înainte de secolul al IV-lea. Prima referire despre un altar se face în anul 384, iar prima biserica este menționată în anul 570. În secolul al V-lea, sub actuala biserică a fost excavată o altă biserică. Aceasta avea o apsidă, trei intervale și un atrium larg. O mică mănăstire a fost apoi construită în partea sudică a bisericii.

Casa Maicii Domnului se află în Efes

La Efes, în partea asiatică a Turciei, se află Casa Sfintei Maria, un monument de intens pelerinaj al celor care vizitează Turcia. Potrivit tradiţiei timpurii, Sfântul Ioan Evanghelistul ar fi petrecut un timp la Efes, unde a luat-o şi pe Sfânta Fecioară, după evenimentele petrecute cu Mântuitorul la Ierusalim. Casa, o locuinţă modestă, zidită din piatră, are acum în mijloc statuia Sfintei Fecioare, spre răsărit un zid semicircular care formează o absidă şi o odaie laterală, unde se spune că Maica Domnului se odihnea. Sub casa făcută Mariei de Ioan Evanghelistul curge un izvor a cărui apă se crede că are puteri vindecătoare. Deşi este într-o ţară musulmană, casa este loc de pelerinaj pentru creştini şi musulmani, fiind unul dintre cele mai vizitate situri din această parte a lumii.

Troparul Praznicului Bunei Vestiri

Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

Biserica Sfintei Familii din Egipt

Mult mai departe, în Egipt, creştinii se roagă în cunoscuta Biserică a Sfintei Familii, despre care se spune că este locul unde Fecioara, Iosif şi Pruncul s-au odihnit, în fuga din faţa tiranului Irod, care căuta să Îl omoare pe Iisus. Treptele care duc de la Nil spre biserică se crede că sunt neschimbate, din piatră veche de mii de ani, pe care a urcat Maica Domnului cu Pruncul în braţe. Nu departe, pe malul opus al Nilului, se află o peşteră unde s-a adăpostit Sfânta Familie. Aici se află un pom numit „Închinătorul”, pentru că s-a aplecat în semn de închinăciune în faţa Pruncului Iisus. De aceea are o formă unică, prin înclinarea nefirească a trunchiului şi ramurilor până la pământ şi ridicarea lor spre cer, formând un adevărat veşmânt de frunze. Sunt câteva exemple din locuri şi culturi diferite, care arată cât de mult înseamnă Maica Domnului pentru creştinii de pretutindeni.