de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

I se spune Gherontissa, adică Stareța, și este odorul Mănăstirii Pantocrator din Sfântul Munte Athos. Potrivit tradiției, icoana Maicii Domnului Sporul Casei a fost dăruită sfântului lăcaș de împăratul bizantin Alexie I Comnenul în secolul al XI-lea și reprezintă o copie după icoana în mozaic a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoarea”, de la Mănăstirea Pantocrator din Constantinopol, ctitorită de el însuși. Făcătoare de mari minuni, icoana Maicii Domnului Gherontissa sau Sporul Casei, este prăznuită pe 4 aprilie și 2 decembrie.

Preacurata și-a schimbat înfățișarea pentru ca un diacon să nu cadă în păcat

Se spune că oricine este sincer în rugăciunea înălțată la icoana Maicii Domnului Gherontissa este grabnic ascultat și ajutat. Pusă la loc de cinste în căminul oricărui creștin, ea aduce binecuvântare și bucurie, ocrotește de foc și-i vindecă pe părinți și bunici de cele mai grave boli. Se crede că atunci când această icoană care nu lasă pe nimeni indiferent a fost pictată, chipul Maicii Domnului era de o frumusețe ireală. Dar Preacurata a ales să-și schimbe fața, întunecându-se și îmbătrânind, ca urmare a purtării păcătoase a unui diacon ce o privea plin de gânduri necurate. În această icoană rară, Sfânta Fecioară este redată fără pruncul Iisus, iar mâinile îi sunt întinse pentru rugăciune. Interesant este faptul că la picioarele Sale se află un ulcior umplut cu smirnă de brad. Acest lucru amintește de o minune a Maicii Domnului, săvârșită la rugăciunile monahilor bătrâni, cunoscuți ca și gherontas.

Primul miracol a avut loc în timpul construcției Mănăstirii Pantocrator

Potrivit legendei, primul miracol a avut loc chiar în timpul zidirii mănăstirii. Într-o noapte, icoana și toate instrumentele de lucru ale muncitorilor au dispărut, iar dimineața au fost găsite la câteva sute de metri depărtare. Acest lucru s-a repetat de mai multe ori până când toată lumea a înțeles că Maica Domnului și-a ales locul potrivit pentru casa Ei. Mai târziu, starețul mănăstirii, măcinat de bătrânețe, a primit semn de la Dumnezeu că urma să plece la Ceruri și i-a cerut slujitorului care săvârșea Sfânta Liturghie să fie împărtășit. Cum monahul s-a arătat nepăsător, din interiorul icoanei s-a auzit o voce puternică, asemănătoare cu un tunet, iar preotul, speriat, s-a supus imediat dorințelor starețului. Istoria amintește că din acel moment, icoana Maicii Domnului a devenit ocrotitoarea celor bătrâni.

Timp de 80 de ani a stat aruncată într-o fântână

O altă minune este legată de apariția ulciorului cu ulei sfințit pe pictura icoanei. Undeva, prin secolul al XVII-lea, istoria povestește că sfinții părinți dintr-o mănăstire din Sfântul Munte au fost cuprinși de foamete. Călugării au înălțat multe rugăciuni, dar au ajuns să-și piardă speranța. Unul singur, a cărui credință nu a fost zdruncinată, a continuat să ceară ajutorul Maicii Domnului. Și minunea s-a produs. Când a intrat în cămara mănăstirii a constatat că avea toate bunătățile, iar vasul cu ulei era atât de plin, că se revărsa. La scurt timp, a apărut pe pictura icoanei un ulcior cu ulei... Mai târziu, în timpul atacului piraților, unul dintre răufăcători, pe nume Saracin, a vrut să taie icoana în bucăți, dar i s-a luat vederea. Ulterior, odorul a fost aruncat într-o fântână, unde se crede că ar fi stat 80 de ani. Înainte să treacă la cele veșnice, Saracin s-a pocăit și și-a rugat familia să ajungă la Muntele Athos și să caute icoana. Aceasta a fost scoasă din fântână, fără să aibă nicio stricăciune și așezată cu cinste în catedrala mănăstirii.

Și copiile sunt făcătoare de minuni

De-a lungul timpului au fost făcute multe copii ale icoanei Maicii Domnului Sporul Casei și toate s-au dovedit a fi grabnic ajutătoare, binecuvântând femeile să aibă copii sau să nască ușor. Icoana are o înălțime de 1,96 metri și o lățime de 0,76 metri. Ferecătura de argint, în care este îmbrăcată, a fost lucrată la Moscova în anul 1874, de Mitropolitul Filaret. Potrivit tradiției, aceasta a fost dăruită de un demnitar din Constantinopol, după ce Maica Domnului i-a vindecat soția.

Rugăciunea în fața icoanei Fecioarei „Stareța“ ajută fetele necăsătorite să-și găsească bărbatul potrivit, iar pe femeile cu probleme în mariaj, să-și salveze familia

„Pe cei din primejdii îi adu în corabia rugăciunii Tale“

Toți credincioșii care se închină icoanei Maicii Domnului Sporul Casei cu adâncă evlavie au parte de bucurie duhovnicească.

„Bucură-Te, a Muntelui Athos sfântă dorire, Călăuzitoarea monahilor pe căile desăvârşirii, Candela nestinsă a rugăciunii pentru mântuirea lumii, Trezirea grabnică a conştiinţelor adormite în păcat, Negura care acoperă mulţimea păcatelor noastre, Norul Cel cuvântător străpuns de razele Soarelui dreptăţii, Corabia rugăciunii ce ne păzeşte de tulbu- rările ispitelor lumeşti, Ancora cea tare a celor ce călătoresc pe marea vieţii, Pământul binecuvântat al mântuirii credincioşilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, Mângâierea cea lină a celor din necazuri, Dragostea cea nețărmurită pentru cei neputincioşi, Maica duhovnicească şi prea blândă a creştinilor, Izvorul darurilor dumnezeieşti, Scara împăcării noastre cu Dumnezeu, Scutul mântuirii credincioşilor de săgeţile ispitelor, Cartea nescrisă a Împărăţiei cerurilor, Odihna inimilor strâmtorate de gânduri potrivnice mântuirii, Îngrădirea inimilor cu stâlpii rugăciunii de pocăință, Stareţa Cea desăvârşită întru toată înţelepciunea, Care povăţuieşte pe toţi monahii în pământul binecuvântat al Împărăţiei cerurilor, nu seca izvorul rugăciunilor Tale, ci ne împărtăşeşte pe toţi dintru acesta, adăpând setea noastră de mântuire.

Pe monahi îi ocroteşte, tinereţile le îndreptează spre limanul Adevărului, pe prunci îi hrăneşte cu darurile bunătăţii Tale nesfârşite, pe fecioare le împodobeşte cu frumuseţea cea strălucitoare a virtuţilor, pe preoţi îi păzeşte sub acoperământul Tău de toată tulburarea vrăjmaşilor nevăzuţi, pe maici le înţelepţeşte a-şi creşte pruncii în frică de Dumnezeu, pe pustnici îi păzeşte de toată mânia celui potrivnic, pe cei din primejdii îi adu în corabia rugăciunii Tale, pe bolnavi îi ridică cu mâna Ta cea puternică şi pururea întinsă la rugăciune din patul durerilor, pe cei singuri îi acoperă cu veşmântul bucuriei duhovniceşti, pe cei chinuiţi de duhurile răutăţii îi slobozeşte la limanul păcii lui Hristos, pe cei ce călătoresc pe uscat, prin aer şi pe ape îi fereşte de toată primejdia şi tuturor Te fă toate, pe podul rugăciunii Tale ducându-ne pe toţi la Hristos, Calea Cea veşnică a adevărului Tatălui, întru lumina Duhului.

Neputinţa noastră o cercetează şi, mai ales, fii lângă noi în ceasul sfârşitului, păzindu-ne de asuprelile celui potrivnic şi mijlocindu-ne iertare şi sălăşluire în corturile celor mântuiţi, ca pu- rurea să Te mărim pe Tine şi să aducem slavă Tatălui Celui Milostiv şi Iubitor de oameni, Preaiubitului Său Fiu şi Duhului Celui mângâietor în veci. Amin”.