de Gheorghe Zmaranda
Oare o fi adevărat că existența acestei lumi mai atârnă doar de un fir subțire de rugăciune înălțată de monahii vremurilor? Poveștile lor de viață, cele mai multe neștiute omului de rând, răzbat uneori până în lumina cunoașterii. Părintele Nectarie s-a născut pe data de 11 septembrie 1992, într-o familie cu șase copii, iar în povestea sa de viață se împletesc multe minuni. A hotărât să aleagă monahia într-o vizită din 2018 pe insula Eghina, iar astăzi este preot misionar în Africa.
„După plecarea lui mi-am dat seama că era însuși Sfântul Nectarie”
Viață de mirean sau de monah. Aceasta a fost alegerea pe care a trebuit să o facă atunci când neîmplinirea pe care o simțea l-a îndemnat să caute răspunsuri în insula Eghina. În iarna lui 2018 a petrecut pe insula Sfântului Nectarie, la mănăstirea care îi poartă numele, 11 zile în care s-a rugat continuu să i se arate calea. „În a 11-a zi, dimineața la ora 5:00 mă pregăteam să merg spre portul din Eghina. Era întuneric beznă, mă îndreptam să ies din curtea mănăstirii și, iată, un om mi-a apărut în fața ochilor. Mi-a vorbit în limba greacă și a deschis, prin minune, poarta care mai înainte era închisă cu două lacăte mari. Deși era 5:00 dimineața, inexplicabil natura s-a luminat ca în plină zi. Mai mult, simțeam o prezență dumnezeiască, prezența unui Sfânt, conștientizam că se întâmplă ceva, dar nu știam să îmi explic în cuvinte. Eram blocat. Această întâmplare a durat aproximativ un minut. După plecarea Sfântului mi-am dat seama ce trăisem și mă bucuram de clipă, căci cu adevărat fusese însuși Sfântul Nectarie. Sfântul era mic de statură, plinuț, cu barba albă spre negru și purta o geacă de fâș imprimată cu cruci aurii precum îl vedem în majoritatea icoanelor. Toate acestea nu au fost vis, ci le-am trăit, am vorbit, am simțit pe deplin și m-au convins de prezența Sfântului Ierarh Nectarie”.
Hirotonirea s-a făcut în Peștera Sfântului Andrei
Întors în Constanța, părintele Nectarie i-a mărturisit Înalt Preasfințitului Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, minunea pe care a trăit-o, cu convingerea că acesta va ști ce să îl sfătuiască. „Pregătește-te din adâncul sufletului și cugetă la aceasta căci duminică va avea loc schimbarea vieții tale. Am făcut hirotoniri în biserici, în corturi și pe scene amenajate, dar chiar în Peștera Sfântului Apostol Andrei nu am făcut și iată că de 2.000 de ani va fi prima hirotonire. Eu te voi lua sub mantia arhierească și vei depune voturile monahale chiar în Peșteră, acolo unde a trăit Sfântul Apostol Andrei trei ani și jumătate”. Întâlnirea cu Sfântul Nectarie și hotărârea Înalt Preasfințitului de a-l hirotoni monah i-au pecetluit destinul. A devenit astfel călugărul Nectarie. „La un an după călugărie, fiind iero- monah, în februarie 2019, în una dintre zile mă aflam în București, la Sfânta Taină a Spovedaniei, în genunchi în fața marelui duhovnic, părintele Irineu Curtescu. Părintele firav, cu ochii închiși, sprânceana stufoasă, barba lungă și albă a intervenit și mi-a spus: «Tu trebuie să mergi în Africa! Misiunea ta este acolo, să catehizezi, să botezi, să construiești biserici, case, spitale și școli. Să fii în mijlocul lor, să te jertfești pentru ei toată viața ta!»”.
„Activitatea misionară este, în primul rând, de a aduce dragoste şi mângâiere în mijlocul lor“
În anul 2019 a plecat pentru prima dată în Burundi, în capitala Bujumbura, și a fost primit la Casa Mitropolitană de Înalt Preasfințitul Innocentios Byakatonda, Mitropolit de Burundi și Rwanda, iar trei săptămâni mai târziu misiunea sa pe continentul african a început pe deplin. Pe 12 decembrie 2020, de ziua Sfinților Ierarhi Spiridon și Alexandru, monahul a primit binecuvântarea Mitropolitului Innocentios Byakatonda, la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Bujumbura, Burundi, în rangul de Arhimandrit. „Scopul meu aici este, în primul rând, de a aduce dragoste și mângâiere în mijlocul lor. De a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu, de a boteza, de a-i cerceta pe cei bolnavi, de a-i hrăni prin agape și de a le construi case. De asemenea, misiunea mea presupune construirea de biserici, case parohiale, școli, cabinete medicale, centre misionare și înfrumusețarea slujirii liturgice cu obiecte bisericești. Până în prezent am renovat două biserici, la Gishari și la Rwabutazi, am construit patru case din temelie, am renovat şapte case, pentru familii foarte sărace, am construit o casă parohială, am cultivat 1.800 de bananieri, mango, papaya, fasole și porumb. Multor bolnavi suferind de boli precum malarie, cancer și altele, fiind în stare de urgență, le-am plătit spitalizarea, tratarea și medicamentele necesare. Am plătit asigurări de sănătate. Într-un sat am tras conducta generală pentru a avea apă. Zilnic dăruim 200 de sambusi (plăcintă cu cartofi) muncitorilor noștri și copiilor care vin la noi”.