Sinaia. Mănăstirea Sinaia. Cine nu a păşit măcar o dată treptele acestei mănăstiri atât de frumos clădite la poalele Munţilor Bucegi? Mănăstirea Sinaia este situată într-un cadru natural feeric şi datează din secolul al XVII-lea, fiind prima construcţie pe acest teritoriu. Fondatorul Mănăstirii Sinaia este Spătarul Mihail Cantacuzino, care împreună cu mama sa, Elena, şi cu sora sa, Stanca, au mers într-un pelerinaj la Locurile Sfinte, aproape de Muntele Sinai, unde s-au rugat în Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”. Impresionat de ceea ce a văzut, s-a hotărât ca la întoarcerea în Ţara Românească să construiască un lăcaş sfânt în Carpaţi şi să-l închine Sfintei Fecioare Maria. Numele mănăstirii, „Sinaia”, a fost inspirat după Muntele Sinai. Importanţa Muntelui Sinai ţine de istorie şi de tradiţia biblică. Moise a primit aici tablele legii cu cele „zece porunci”.
O oază de spiritualitate românească
La început, mănăstirea a fost construită să adăpostească 12 călugări, după modelul Mântuitorului, care şi-a ales 12 apostoli, dar cu timpul numărul a crescut, fiind necesară construirea unei alte biserici mai mari şi a unor chilii suplimentare. Noile construcţii au fost realizate între 1842 şi 1846, prin grija stareţului Ioasaf şi Paisie. Datorită poziţiei sale strategice, Mănăstirea Sinaia va cunoaşte numeroase invazii turceşti şi austriece, ce vor distruge parţial mănăstirea. Dar pelerinul care ajunge la Mănăstirea Sinaia nu găseşte aici doar trei sute de ani de istorie, ci o oază de artă şi de spiritualitate românească. Vechea biserică este construită în stil brâncovenesc, specific Ţării Româneşti, stil ce poartă numele domnitorului Constantin Brâncoveanu (martirizat, la Constantinopol, de turci în 1714). Acest stil, de influenţă barocă, are drept caracteristici coloanele sculptate în piatră şi ornate cu motive florale şi vegetale (floare de crin, frunză de stejar).
Pictura originală s-a păstrat parţial
Pictura din pridvor şi naos este cea originală şi este realizată de Pârvu Mutu Zugravul, preferat al Cantacuzinilor. Cupola pridvorului are pictate scene din viaţa Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea mănăstirii de la Muntele Sinai), din viaţa Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei şi al militarilor) şi a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Ţării Româneşti). Pronaosul este dominat de tabloul votiv ce îl reprezintă pe fondatorul Mănăstirii, înconjurat de cei 18 copii (mulţi dintre ei adoptaţi), de prima şi de a doua soţie, precum şi de alţi membri ai familiei Cantacuzino.
Tache Ionescu, somn de veci la Sinaia
În curtea vechii mănăstiri, lângă paraclis, se găseşte cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru în perioada primului război mondial, care a avut un rol foarte important în Unirea Ţărilor Române după război. Fiind bolnav, s-a vindecat la Mănăstirea Sinaia, lăsând prin testament dorinţa de a fi îngropat aici. Alături de sarcofagul său se găseşte bustul celei de-a doua soţii, Adina. Deteriorată de mai multe ori, Mănăstirea Sinaia a fost parţial reconstruită între 1893 şi 1903 şi renovată complet după planul arhitectului George Mandrea. Pictura în ulei a fost executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, de pictorul danez Aage Exner. În biserică există una dintre cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth, lucrat cu acul şi cu fir de aur şi mătase colorată, pe pânză de bumbac.
Nimic fără Dumnezeu
În naos se găsesc scaunele rezervate familiei regale, unul cu blazonul regal şi emblema „Nihil sine Deo” (Nimic fără Dumezeu), şi cel al Reginei Elisabeta. Prin grija Regelui Carol I, biserica mare a Mănăstirii Sinaia a fost înzestrată cu energie electrică, fiind prima biserică şi mănăstire ortodoxă din România electrificată. Familia regală a locuit în timpul vacanţelor la Sinaia, la mănăstire, o perioadă de 11 ani, începând cu 1871. După mutarea lor la castel, când s-au sărbătorit 200 de ani de la fondarea mănăstirii, s-a amenajat în aceste spaţii un muzeu religios, ce funcţionează şi astăzi.
Adăposteşte prima Biblie tradusă şi tipărită în română
Muzeul mănăstirii conţine obiecte de cult, prima Biblie tradusă şi tipărită în română la Bucureşti, prin grija domnitorului Şerban Cantacuzino, în 1688, şi o minunată colecţie de icoane. Cei interesaţi de arta religioasă pot descoperi la Mănăstirea Sinaia cinci tipuri de cruci: crucea lui Ştefan cel Mare (care se găseşte pe cupola vechii biserici), crucea grecească (cu braţe egale şi care se găseşte deasupra intrării în biserica mare), crucea latină (cu braţe inegale, pe turnurile pronaosului marii biserici), crucea slavă (de inspiraţie barocă, având mai multe braţe orizontale, pe cupola centrală a marii biserici) şi soarele înscris într-o cruce latină (pe turnul clopotniţei). Cei care au vizitat recent mănăstirea au fost martorii marilor lucrări de restaurare, ce se desfăşoară la Sinaia (restaurarea picturii, repararea acoperişului). Elena Popa